8,741 matches
-
aceasta sunt mai categoric cu el, îi spun din capul locului că n-am nevoie de vase inox, iar în privința hainei, am lucruri asemănătoare chiar neîmbrăcate și că nici vorbă de cumpărat chiar la un preț foarte mic. - Da, zice insul, aveți, dar n-ar strica să vă gândiți la familie, să luați pentru familie. înduioșătoare această grijă deosebită pentru familia mea! Eu refuz ce mi se oferă cu preț foarte avantajos, el insistă, vrând să desfacă marfa de inox. Eu
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
câștigul ce se realiza, încât, de la o vreme, domnul Tachi tot mai bătrân și mai obez a trebuit să cedeze locul altcuiva care a dus un timp prăvălia pe umerii săi și a trebuit să dea și el rândul altui ins devenit proprietar al prăvăliei, ajungându-se pe vremea comunismului la magazinul sătesc al comerțului socialist de tristă amintire. După ce eu am plecat la Școala Normală, nu prea am avut răgazul de a-mi aminti de acest om cu originalitatea și
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
pozitive din Basarabia... Vineri, 17 decembrie 2010, mi-am propus să definitivez „Pensionarii români și U.D.M.R.” adăugându-i partea a doua, ca rezultat al repetării vizitei bișnițarului maghiar la locuința mea. I-am respins insistența fără măsură a acelui ins. Va trebui să răspund d-lui Mihai Bejinaru din Câmpulung Moldovenesc, d-lui prof. Ioan Enache din Elveția, lui Marcel Cuperman și soților Pândaru din S.U.A. Iarna devine serioasă cu ninsori viscolite, ger accentuat și mari dificultăți privind traficul rutier
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
am avut parte de dragostea profundă a ambilor părinți, dragoste pe care am transmis-o celei ce mi-a dat certitudinea dăinuirii, mai ales atunci în vremurile aspre și vitrege ale războiului, când puteam să dispar fără urmă, ca atâția inși din generația mea, adevărată generație de sacrificiu! Din cuprinsul scrisorii încerci să marchezi unele trăsături ale caracterului meu, considerându-mă ca un erou. Nu! N-am fost și nici nu am pretenția de a fi numit așa... Eu am fost
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
de răspundere. Reuși cu mare greutate să se abțină. Se așeză pe celălalt fotoliu, adoptând o poziție care se dorea, totuși, oarecum respectuoasă. Furnicături reci îi străbăteau palmele și se întrebă în gând cât mai va rezista în postura de ins luat în balon într-o după-amiază ploioasă în care răbdarea trebuia să suporte până și scăderea bruscă a presiunii atmosferice. - Stimate domn, mi s-a spus de foarte multe ori până acum că sunt priceput. În pat - dacă ar fi
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
veșnic recunoscător. - Nu, au zis la meteo că va ploua în draci câteva zile bune. Sper că n-ai probleme cu reumatismul. Alta-i chestia. Ți-am spus mereu că viața are ironiile ei. A căzut un stâlp peste doi inși care făceau conversație întrun Land Rover. Nu contează despre ce discutau ăia, oricum n-o să afle nimeni, niciodată. Nu ți se pare o jignire să dai ortu` popii în felul ăsta? De ce se amuză Dumnezeu prin astfel de jocuri? - Habar
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
delicatețea ei... Brusc, își aduse aminte de coșmarurile nopții. Cactuși care îți spun că te iubesc, ce nebunie. - Hei, Magicianule, tot tu ai fost la originea lor? Nici un răspuns. Și ce dacă?, gândi. Un iepure aplaudat de copii râzgâiați, un ins fugărit de cactuși îndrăgostiți, o veioză pe care o stingi și nu se face întuneric, popândăi în uniformă și un vultur care fumează trabuc. Plus o Lucie dispărută... Gura uscată îl îndemnă să meargă la bucătărie, în timp ce imagini disparate, desprinse
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
că realizase că biroul Mirandei fusese părăsit au făcut-o să mă privească astfel. Dar nu aveam timp să aflu. Liftul a venit, Într-un sfârșit, și am reușit să mă arunc În el exact În clipa În care un ins zâmbitor, emaciat ca un morfinoman, cu păr țepos și Îmbrăcat În niște pantaloni Puma de culoarea lămâiei verzi, a apăsat butonul de Închidere. Nimeni nu s-a mișcat să-mi facă loc, deși liftul era suficient de Încăpător. Deși În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
uitat oare? Mă obișnuisem deja ca lumea să mă măsoare din cap până-n picioare ori de câte ori mă duceam undeva, așa că aș fi putut să jur că m-a privit cu aceeași expresie pe care aș arbora-o eu la vederea unui ins de vreo două sute cincizeci de kilograme cu opt sandvișuri Big Mac În fața lui: adică ridicând ușurel din sprâncene, ca pentru a Întreba: „Chiar crezi pe bune că ai nevoie de așa ceva?“ Dar mi-am dat paranoia la o parte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ca să o urăsc cu Îndoită putere. 7 Petrecerea de Anul Nou de la Lily a fost foarte păcută și modestă - doar o mulțime de pahare de carton umplute cu șampanie, servite la Lily acasă unor prieteni de la facultate și altor câtorva inși pe care aceștia reușiseră să Îi aducă după ei. Eu n-am fost niciodată un fan al nopții de Anul Nou. Nu mai țin minte cine a fost cel care a numit-o pentru prima dată „Noaptea Amatorilor“ (Hugh Hefner
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
venind după noi fără pasageri și imitându-ne cu grijă fiecare viraj și oprire. Am tras În fața unei clădiri cu portar, tipică pentru Fifth Avenue: trotuar imaculat, balcoane perfect Întreținute și un hol care părea superb și bine Încălzit. Un ins În frac a venit imediat la mașină și ne-a deschis portiera, iar Emily a coborât. M-am Întrebat de ce nu lăsam pur și simplu Cartea și hainele la el. Din câte știam eu - și nu știam prea multe, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
mult decât era necesar, ca să vorbesc la celular și să fumez. Drumul de Întoarcere dura de obicei mai mult decât drumul spre Starbucks, pentru că trebuia să distribui cafelele și dulciurile. Preferam să le Înmânez celor fără adăpost, un grup de inși mereu ghemuiți prin preajmă, care dormeau prin praguri de uși pe 57 Street și-și băteau joc de tentativele autorităților de a-i „curăța“ de acolo. Poliția Îi gonea mereu Înaintea orei de vârf, dar ei se Înființau la loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
dar ei se Înființau la loc și Îi găseam tot acolo când făceam primul drum după cafea. Era ceva fantastic - chiar Înviorător - În ideea că de acele cafele scumpe, sponsorizate de Elias-Clark, aveau parte oamenii cei mai indezirabili ai orașului. Insul Îmbinat de urină care dormea În fața Băncii Chase primea un Mocha Frappuccino. Nu se trezea niciodată ca s-o primească, dar eu i-o lăsam (cu paiul aferent, fireșteă lângă cot În fiecare dimineață și cafeaua era de regulă dusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
fără dinți și a Început să o soarbă cu nesaț În fiecare zi În clipa În care i-o Înmânam. A treia cafea mergea la Rio, nigerianul care vindea CD-uri așezate pe o pătură. Nu părea a fi un ins fără adăpost, dar a venit spre mine Într-o dimineață, când Îi aduceam cafeaua Theresei, și a zis, sau mai bine zis a fredonat: „Yo, yo, yo, tu ești cumva zâna Starbucks? Dar cafeaua mea unde e?“ I-am adus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
mersese În ziua aceea sau mă complimenta pentru o treabă bine făcută. Firește, nevastă-sa nu se molipsea de nici un aspect al acestui comportament amabil, dar cel puțin Îmi făcea plăcere prezența lui. Eram pe punctul de a suna câțiva inși de la departamentul de la RP ca să văd dacă pot face rost de la ei de niște haine ceva mai acătării pentru serviciu, când vocea Mirandei m-a smuls din visare. — Emily, doresc să iau masa de prânz. Strigase din biroul ei fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
fulgerul și m-am năpustit să intru. Dar el a reușit să o blocheze la timp, iar eu am rămas acolo În timp ce el dădea drumul Înăuntru tuturor Tocătorilor, unul după altul, pe prima ușă pe care o Încercasem eu. Șase inși În total, iar eu stăteam tot acolo, atât de frustrată, Încât mă podidea plânsul. Eduardo nu era câtuși de puțin Înțelegător. — Prietenă dragă, nu fi atât de tristă, chestia asta nu e o tortură, e ceva amuzant. Te rog. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
cu mine am dat din cap, aprobându‑l tacit pe James. Poate că ținuta lui nu era tocmai de bun gust, dar arăta incredibil de șic. Și‑apoi, era cam greu să acceptăm sfaturi În materie de modă din partea unui ins Îmbrăcat În clipa respectivă În niște jeansi cu model‑zebră, tăiați la nivelul cizmelor, și un pulover negru en coeur cu o gaură În partea din spate, care scotea la iveală musculatura feroce a spinării. Întreg compleul era garnisit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
că vorbește În timpul orei. Nu puteam Înghiți ideea că el era cel care se afla acolo, cu Lily, deși ea era prietena mea, că el acționa ca om de legătură Între mine și ai mei, că el era din nou insul superior din punct de vedere moral și Îmi explica mie ce am de făcut. Duse erau zilele de odinioară, când Închideam telefonul liniștită că el există, știind că depășim toate greutățile Împreună, nu ca niște facțiuni războinice. Când ajunsese lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
fiu Întru totul de acord cu Camus sau probabil nu-l Înțeleg prea bine atunci când face din sinucidere o problemă importantă a filosofiei; nu cred că sinuciderea ar fi echivalentă cu chestionarea liminară dacă merită sau nu să trăiești. Ca ins comun, constat, invers, că, cu cât gândesc mai mult, cu cât Îmi pun mai multe Întrebări despre existența mea, cu atât mi se amplifică dorința de a trăi. Vreau să trăiesc pentru a experimenta cât mai mult posibil existența proprie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
spus nimic, s-a spânzurat pur și simplu fără să ceară voie de la nimeni. Nici măcar de la Dumnezeu. „Ce divorce entre l’homme et sa vie, l’acteur et son décor, c’est proprement le sentiment de l’absurdité“ („Divorțul dintre ins și viața sa, dintre actor și decorul său, reprezintă chiar sentimentul absurdului“). Nu pot să cred că un individ anonim, ce nu și-a pus niciodată problema ontologică a propriei existențe, neștiind altceva decât să mănânce, să muncească, să doarmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Închin cu ei. Mă apropii de oglindă, ridic paharul: „Noroc Mephisto!“. Poate că, pentru o clipă, i-am zărit imaginea În luciul schimbător, dar repede, fulgerător de repede, aceasta s-a estompat. A rămas acolo doar chipul crispat al unui ins macerat de o caznă interioară teribilă. Era chipul meu, dar cred că arătam așa monstruos din cauza amigdalitei. Vine spre mine Luminița D. ca să mă invite să dansăm un vals de Strauss. „Hai să dansăm, că nu e Mircea să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
agite, să sâsâie, să șoptească, să miorlăie cu glasuri de motan sau să latre. Un vârtej se iscă din senin, ridicând brusc În aer diverse obiecte, cum ar fi hârtii, mărăcini, frunze sau pălăria cu cap cu tot a unui ins, ce se afla din Întâmplare În chiar centrul acelui gol, al acelei absențe așteptând să fie umplută cu o materie solidă, oricare ar fi fost aceasta. Atunci, parcă, din aerul acela mobil, ceva Începu să se lămurească, să capete contur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
a fost nimeni În locul acela și că totul n-a fost decât o năzărire a ta, o imagine inventată, o scamatorie a aerului Încins care ți-a dereglat funcțiile senzoriale. „Nu se poate“, strigi, „eu l-am văzut pe acel ins!“ Încerci să-ți fixezi În cuvinte toate detaliile, ca să nu ți se șteargă definitiv din memorie; era un tip matur, Îmbrăcat cu un costum elegant, cu vestă cadrilată și mănuși negre, cu un joben Înalt, din acelea pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
le izolează și le transportă În toată plenitudinea lor inițială, le recompune În timpul interior, În totalitate pur, unde nu are acces nimic altceva care să le tulbure structura cristaloformă. El se ascunde În acel interval ce se pliază temporal Între insul ce stă acum În această cameră, nu tocmai spațioasă, și cel ce a fost cutremurat de Încercările acelea atât de comune dar atât de ale lui. Intervalul acesta se cască Întocmai ca gura neagră a unei prăpăstii În care eroul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
prinde de mâinile mele, corpul ei are un miros senzual puternic, electrizant. Mă ridic fără un cuvânt, mă Îmbrac, plec la Bibliotecă, am de citit seminariile lui Lacan. (vineri) A venit Marin Preda la o Întâlnire cu studenții. E un ins morocănos, chiar urât, purtând niște ochelari cu lentile prea groase, că nu i se văd ochii. Nu poți să știi ce gândește: Îmi place să-l privesc În ochi pe cel care vorbește, ca să-l surprind dacă spune un lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]