9,551 matches
-
Königstein. Vizavi, pe malul celălat al Elbei, se află Fortăreața Königstein. În regiune s-au făcut descoperiri arheologice din epoca bronzului. Muntele este amintit pentru prima oară în anul 1379 sub numele de „Ylgenstein“; probabil din acest timp provine și inscripția unei cruci în stâncă pe versantul sudic. În evul mediu, prin anul 1200, pe munte exista o cetate ce aparținea de Boemia. În anul 1402 cetatea Lilienstein precum și Königstein sunt ocupate de ducele de Meißen (Comes terminalis), iar ulterior intră
Lilienstein () [Corola-website/Science/313173_a_314502]
-
turnului clopotniță, iar ușa de intrare din pridvor, in pronaos este exemplar decorată cu motive specifice zonei: rozete, dinți de lup, cruci. Pictura interioară a bisericii de lemn din Agârbiciu este opera meșterului zugrav Dumitru Ispas din Gilău, conform unei inscripții din naos, deasupra ușii de ieșire în pronaos: „S-a zugrăvit prin mâna mea, zmeritul zugrav Dimitrie Ispas”. a avut și norocul să conserve, în cele mai bune condiții din zonă, atât elementele de decor, exterior și interior, cât și
Biserica de lemn din Agârbiciu () [Corola-website/Science/313195_a_314524]
-
cu reținerea unor elemente baroce de peisaj și o concentrare spre redarea anatomică din ce în ce mai evidentă a corpului uman, fără renunțarea totală la stilizările postbizantine. Cu toate că icoana Botezul Domnului, una dintre cele mai reușite, purta o amplă și atât de concludentă inscripție de donator, referitoare și la celelalte, pictorul nu și-a consemnat numele: „Aceste sfinte 4 icoane s-au făcut în zilele acestor oameni scriși, din cheltuiala eclejii și s-au făcut în casa lui Comdor Ioan, ficurator Groză Ioan, Roca
Biserica de lemn din Bălcești () [Corola-website/Science/313197_a_314526]
-
anterioare . Armurierii Qin au perfecționat metalurgia bronzului pentru a oferi soldaților lor cu 30 % mai multe șanse să se apropie cu armele de adversari, cu atât mai lungi fiind tăișurile armelor lor decât cele ale dușmanilor. O halebardă poartă o inscripție, care spune că aceasta a fost făcută, în al cincilea an al domniei împăratului din Qin, de către primul ministru Lu Buwei. Aceasta era o garanție de calitate și însuși primul ministru era făcut răspunzător pentru calitatea armelor purtate de soldați
Dinastia Qin () [Corola-website/Science/313181_a_314510]
-
Pe aversul monedei, regele este reprezentat pe un cal de luptă, înarmat cu un scut împodobit cu o "floare de crin" și învârtind o spadă deasupra capului. Armura calului este și ea împodobită cu flori de crin. Circular, este gravată inscripția: • , în română: « Ioan, prin grația lui Dumnezeu, regele francilor ». Deși, în limba franceză cuvântul « franc » semnifică « liber », este mai probabil că denumirea monedei provine, pur și simplu, de la această inscripție. În 1385, francul este bătut cu imaginea noului rege Carol
Franc francez () [Corola-website/Science/313259_a_314588]
-
și ea împodobită cu flori de crin. Circular, este gravată inscripția: • , în română: « Ioan, prin grația lui Dumnezeu, regele francilor ». Deși, în limba franceză cuvântul « franc » semnifică « liber », este mai probabil că denumirea monedei provine, pur și simplu, de la această inscripție. În 1385, francul este bătut cu imaginea noului rege Carol al VI-lea. Pe o piesă de 3,06 grame de aur, monarhul este reprezentat "în picioare", Această monedă este denumită franc à pied, în românește: "franc în picioare". În
Franc francez () [Corola-website/Science/313259_a_314588]
-
facto la imposibilitatea de a folosi limbile minoritare în structurile administrative ale statului, la imposibilitatea de a înregistra nume maghiare în registrele de nașteri, legea invalida orice tentativă de a restaura toponimele maghiare în zonele cu majoritate maghiară și anula inscripțiile stradale bilingve. Însă în iulie 1993 parlamentul a adoptat o lege îmbunătățită. În fine, la începutul secolului XXI, concomitent cu radicalizarea unor mișcări naționaliste având o influență politică relativ crescândă, se face remarcată apariția unor curente regionaliste cum ar fi
Identitate națională () [Corola-website/Science/314455_a_315784]
-
alte puncte geografice din apropirere care ar fi amplasate în centrul Europei. Astfel s-a stabilit un astfel de punct în apropiere de Rahău (Ucraina), punct marcat printr-un stâlp de beton cu o placă de metal pe care stă inscripția latină: Calculele mai recente de la Institut Géographique Național din Franța au stabilit în anul 1989 „Centrul Europei” satul Purnuškės situat la nord de Vilnius (Lituania) . După evenimentele politice de extindere spre est a Europei, centrul Europei este considerat
Centrul geografic al Europei () [Corola-website/Science/314542_a_315871]
-
grindă frontală, contrafișe, portiță în poartă. Porțile mai vechi au fost ornamentate cu motive geometrice, stilizate, mai târziu cu motive vegetale, mai ales cu motive florale. Motive des întâlnite sunt luna și soarele. Grinda frontală este de obicei decorată cu inscripții, de regulă anul construirii, numele gazdei și al soției lui. Uneori sunt încrustat și versuri sau mesaje. Modelele secuiești străvechi precum spiralele, motive vegetale etc. care ornează o poartă secuiască sunt desenate pe lemn cu mâna. După desenare, motivele sunt
Poartă secuiască () [Corola-website/Science/314555_a_315884]
-
că este alcătuit din diferite elemente, unele fizice alte spirituale. Kuttamuwa a fost în secolul al 8-lea Î.Hr. un oficial regal din Sam'al ce a poruncit și inscripționat o stelă, ce a fost ridicată după moartea sa. Inscripția cerea ca cei ce îl plâng să comemoreze viața sa și viața sa de apoi cu dineuri "pentru sufletul meu ce stă în această stelă". Este cea mai veche referință existentă cu privire la ideea de suflet separat de trup. Stela de
Suflet () [Corola-website/Science/314525_a_315854]
-
de origine greacă) Theodor Makridi Bey au organizat prima campanie de săpături arheologice. Cercetările au continuat cu următoarele serii de săpături în 1907 și 1911-1912, în cadrul cărora au fost dezgropate circa zece mii de tăblițe de lut cu o mulțime de inscripții. După primul război mondial, lucrările au fost reluate abia în 1931, coordonator fiind Kurt Bittel. Winckler și ulterior Bittel au găsit arhive, pe tăblițe de lut, ale regilor hitiți, între altele corespondența internațională a acestora. Astfel, Winkler a găsit documentul
Hattușa () [Corola-website/Science/314646_a_315975]
-
sau donatori cu stare mai bună, companii de negustori, personalități ecleziastice sau politice. Începutul ridicării lăcașului datează în anul 1787 ” 22 a lunii iunie” ( N. Iorga, 1906), prin ” osteneala și dania bunilor credincioși”. Ca mărturie al acestui episod stă o inscripție bilingvă, română cu alfabet chirilic și latină, aflată în altarul bisericii: ” Văleatul ...s-au osfințit jertvelnicul Domnului și Mântuitorului nostru. Ii(su)su H(risto)su întru uspeniia preasf(i)ntei de D(umne)zeu Născătoarei și Fecioarei Mariei în
Biserici din Abrud () [Corola-website/Science/314714_a_316043]
-
face ca biserica să fie încadrată în atmosfera unui baroc târziu central european. Intrarea se face printr-o ușă cu ancadrament rectangular realizat din mortar. Deasupra intrării se află încastrată nișă rectangulară ce probabil ar fi putut păstra urmele unei inscripții, iar pe aceeași axă surmontează o fereastră ce se închide în partea superioară în semicerc turtit cu un frej floral rămas în zona mediană, tip de fereastră ce se regăsește și în turn pentru camera clopotelor, pe fiecare latura a
Biserici din Abrud () [Corola-website/Science/314714_a_316043]
-
atunci cînd armata franceză a cucerit orașul. Mazzini a fugit în Elveția, Garibaldi s-a întors în munți. Pius al IX-lea s-a întors, într-adevăr, sprijinit de o putere străină, dar adevărul era - si Pius îl cunoștea - că inscripția de pe Palatul Laterano nu mai putea fi ștearsă. Pius al IX-lea își începuse domnia cu un val de popularitate și îi răspunsese încercînd să ofere poporului ceea ce dorea. I-a izgonit pe iezuiți, a dat cale liberă publicării unui
Victor Emanuel al II-lea al Italiei () [Corola-website/Science/314713_a_316042]
-
a fost locul inițial. Poarta Soarelui este un monument valoros în istoria artei. O parte din elementele iconografiei s-au răspândit spre Peru și alte părți din Bolivia. Gravurile care decorează poarta au conotații astronomice. Au existat nenumărate interpretări ale inscripțiilor de pe Poarta Soarelui; se crede că multe dintre aceste inscripții au fost folosite drept calendar. Numele religiei Tiwanaku nu se cunoaște pentru că nu exista o limbă scrisă. Totuși, ceea ce se cunoaște este că mulți dintre zeii venerați de oamenii din
Tiwanaku () [Corola-website/Science/314759_a_316088]
-
în istoria artei. O parte din elementele iconografiei s-au răspândit spre Peru și alte părți din Bolivia. Gravurile care decorează poarta au conotații astronomice. Au existat nenumărate interpretări ale inscripțiilor de pe Poarta Soarelui; se crede că multe dintre aceste inscripții au fost folosite drept calendar. Numele religiei Tiwanaku nu se cunoaște pentru că nu exista o limbă scrisă. Totuși, ceea ce se cunoaște este că mulți dintre zeii venerați de oamenii din Tiwanaku se centrau în jurul agriculturii. Miturile lor au fost transmise
Tiwanaku () [Corola-website/Science/314759_a_316088]
-
, orașul Gherla, județul Cluj, datează din anul 1827. Are hramul „"Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil"”. Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: . Nu se cunoaște cu exactitate vechimea acestei biserici (nu există nici o inscripție pe grinzi, iconostas sau icoane). Ea poate fi apreciată la circa 200 de ani. Fostă biserică greco-catolică, ea a trecut în 1948 în folosința ortodocșilor. Biserica a fost pictată în jurul anului 1847, veșmântul pictat, de o bună calitate artistică, fiind
Biserica de lemn din Silivaș () [Corola-website/Science/313494_a_314823]
-
situată în satul Strâmba-Jiu din județul Gorj. Este situată la 9 km de Mănăstirea Dealu Mare. În privința originii etimologice a denumirii satului „Strâmba” -Jiu există două ipoteze: Mănăstirea de astăzi se află pe locul Schitului Strâmba, de care ne vorbește inscripția zugrăvita în anul 1793 deasupra intrării în pronaos, conform căreia acesta există deja la 1519. Dintr-un document emis la 1487 de cancelaria lui Vlad Călugărul, aflăm pe Danciu și Oprea ca fiind doi mari proprietari ce-și întindeau moșiile
Mănăstirea Sfânta Treime (Strâmba) () [Corola-website/Science/313569_a_314898]
-
cancelaria lui Vlad Călugărul, aflăm pe Danciu și Oprea ca fiind doi mari proprietari ce-și întindeau moșiile de o parte și de alta a pârâului Strâmba, fiind considerați și ctitori, ai Schitului. Deasupra intrării în pronaos se află o inscripție, scrisă la 25 august 1793, care lasă să se înțeleagă că fondator al mănăstirii la data de 1519 ar fi Stoichiță Râioșeanu și nepotul său Miloși, dar istoricul Alexandru Ștefulescu subliniază că aceasta lectură nu este corectă întrucât Stoichiță a
Mănăstirea Sfânta Treime (Strâmba) () [Corola-website/Science/313569_a_314898]
-
demonstrând un mod mai clasic al discipolilor bolognezi ai lui Carracci și stilului baroc al lui Pietro da Cortona. Se pare că Artemisia a fost asociată și cu Academia de Desiosi. Ea a fost sărbătorită cu un portret care poartă inscripția "Pincturare MIRACULUM invidendum facilius quam imitandum". În cursul aceleiași perioade s-a împrietenit cu Cassiano dal Pozzo, un umanist și un colector și iubitor al artelor. În ciuda reputației artistice bune, personalității sale puternice și numeroaselor relații, Roma nu a fost
Artemisia Gentileschi () [Corola-website/Science/313614_a_314943]
-
început refacerea zidului de incintă, lucrările fiind executate de SC Matei Construct SRL, după proiectul realizat de dr. arh. Virgil Polizu de la SC Polarh-Design SRL București. În zidul dinspre sud-vest al incintei au fost încastrate câteva pietre de mormânt cu inscripții în limba slavonă, care arată că în jurul bisericii mitropolitane au fost înmormântați unii demnitari moldoveni din vremurile de demult. Turnul clopotniță a fost construit în anul 1589, prin strădania domnitorului Petru Șchiopul, după mutarea în Biserica "Sf. Gheorghe Nou" a
Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou din Suceava () [Corola-website/Science/313615_a_314944]
-
moldoveni din vremurile de demult. Turnul clopotniță a fost construit în anul 1589, prin strădania domnitorului Petru Șchiopul, după mutarea în Biserica "Sf. Gheorghe Nou" a moaștelor Sf. Ioan cel Nou. Pe peretele sudic al naosului bisericii se află o inscripție aurită cu următorul conținut: "„În anul 7097 (=1589) iunie 24, a acoperit biserica Mitropoliei și a făcut și clopotnița și a adus și pe Sf. Ioan în Mitropolie.”" El a fost amplasat pe latura de nord a incintei, servind și
Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou din Suceava () [Corola-website/Science/313615_a_314944]
-
stăreției a fost construită în perioada 1894-1896. Aici a funcționat o școală clericală din 1786 și apoi Institutul Teologic începând din 1826. În partea nordică a zidurilor bisericii se află o cruce de piatră pe soclul căreia se află următoarea inscripție: "“Această săntă cruce s’au așezat întru onore săntului m.m. (=mare mucenic) JOAN cel nou în ograda săntei vechi mitropolii a Sucevii în dzilele prealuminatului Împĕrat FRANCISC IOSIF I, în têmpul superiorului aceștii vechi Mitropolii prea Cuvioșiei Sale Darie Tarnovețchi
Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou din Suceava () [Corola-website/Science/313615_a_314944]
-
Sale Darie Tarnovețchi Archimandrit-Mitrofor și a Înalt prea Sănției Sale Archiepiscopului și Mitropolitului Bucovinii și Dalmației Doctor SILVESTRU MORARIU ANDRIEVICIU, cu spesele cuviosului Ieromonach-Asistent IERODION CHIFAN spre eterna lui amintire. Suceava în iuniu 1882.”" Pe cruce se află o altă inscripție: "“Isus pre cruce a murit. Lumea de pacate a mântuit și înviind din mormânt Viață a dat pe pământ”". Cel care a dat banii pentru construirea crucii a fost ieromonahul Ierodion Chifan (1840-1887), originar din Vicovul de Jos, cojocar de
Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou din Suceava () [Corola-website/Science/313615_a_314944]
-
de la Mănăstirea Putna ca asistent la moaștele Sf. Ioan cel Nou de la Suceava. A murit la 17/29 august 1887, în urma unei paralizii. În partea sudică a zidurilor bisericii se află o altă cruce pe soclul căreia se află o inscripție cu caractere slavone.
Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou din Suceava () [Corola-website/Science/313615_a_314944]