12,849 matches
-
nu era chiar în dreptul casei Onofrei. Avea toate șansele să nu fie descoperit. Umbra capului i se ițea, ezitantă, pe zid, puțin deasupra umbrei lungi, în dinți de fierăstrău, a vârfurilor ulucilor. Camera sub care se oprise Dănilă nu era luminată, dar se întrezărea o fâșie de lumină venind, palidă, de undeva din interior, probabil de pe un coridor. Își înălță cu prudență capul, dar constată că pervazul era prea sus și nu putea să vadă mai nimic înăuntru. Temelia, foarte înaltă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
drumul s-o plesnească peste piele? Nu, cealaltă voce era tot feminină. Ba chiar, în chip straniu, desluși ce spunea cealaltă voce: Nu sta în dreptul ușii, Silvia!... Fata care fusese strigată Silvia aruncă o privire fugitivă și indiferentă de pe coridorul luminat spre fereastra dindărătul căreia pândea Dănilă. Îi răspunse vocii nevăzute: Stai liniștită, Petra, lumea doarme la ora asta... Lui Dănilă gâtul îi tremură de încordare când făcu ochii mari și se uită cu și mai multă atenție la fata cu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
acum îi era adresat lui în exclusivitate. Ce-ți trece prin cap? îl întrebă Geta fără a avea aerul că o interesează cu adevărat un răspuns de-al său, oricare ar fi fost. Fără un motiv anume, ochii i se luminară și zâmbetul ei se lărgi în timp ce îl fixa drept în ochi, lăsând să iasă la iveală o dantură albă, de o regularitate impecabilă, pe care nu rămăsese nici urmă de cremă de ciocolată. Cum altfel! Paul îi remarcă, parcă pentru
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
seară au ieșit. În seara când l-au adus acasă, în sicriu, pe domnul Prodan, cu neliniște în ochi au ieșit în ușă. Purtat pe sus de patru bărbați străini de curte și de cartier, sicriul a străbătut aleea slab luminată către casa din fundul curții. Cu ușa larg deschisă, casa îl aștepta ca o hrubă întunecată. După aceea acolo înăuntru s-a aprins o lumânare, care a rămas să ardă în timp ce vecinii șușoteau adunați lângă poarta dinspre stradă. Domnul Prodan
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
câteva cuvinte din cele de toate zilele. La întretăierea cu strada Radu Calomfirescu, Dragoș se opri, simțindu-se cuprins de un tremur lăuntric de nestăpânit. S-a întâmplat ceva? Elena îl aștepta privindu-l întrebătoare. Apucase să treacă de fereastra luminată de la mezaninul uneia din casele acelea vechi de un secol și lumina galbenă îi cădea din spate și pe creștetul capului, lăsându-i în umbră obrazul pe jumătate ascuns de șuvița de păr. N-ai vrea să ne abatem pentru
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
exemplu: „prudență, discreție, discernământ, fermitate temperată de blândețe și bunătate, etc.” Acestea ar întregi capacitatea sa de înțelegere a omului, în speță a penitentului, și l-ar ajuta în îndeplinirea rolului care îi este atribuit. Confesorul trebuie să caute să lumineze viața penitentului și zonele obscure ale conștiinței sale cu ajutorul cuvântului lui Dumnezeu. El știe că acest cuvânt al lui Dumnezeu revelează păcatele cele mai ascunse ale penitentului și îl conduce spre o penitență radicală. Pentru aceasta însă, confesorul trebuie să
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
recomandat ca aceasta să fie luată din cadrul Evangheliilor. După acest moment, atenția celor prezenți este din nou îndreptată către preotul celebrant, care, inspirându-se din textele citite, poate ține o omilie. Prin cuvintele sale, va căuta ca penitenții să fie luminați în a înțelege mesajul pe care Dumnezeu l-a adresat comunității și să fie ajutați să își cerceteze cugetele, să își dorească îndepărtarea de păcat și să înceapă un drum de convertire prin reînnoirea vieții. Preotul celebrant va urmări ca
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
de o celebrare corectă a reconcilierii și să poată primi roadele acesteia. Acest lucru nu este deloc ușor. Dar, dacă își păstrează convingerea că el se află în confesional „in persona Christi” și că Duhul Sfânt îl conduce și îl luminează în slujirea sa, atunci misiunea sa e facilitată. Alături de aceasta, el este invitat să pună în joc și potențialul său personal, făcându-se disponibil ca Dumnezeu să îl poată folosi în beneficiul penitentului. Obiectivele pe care și le poate adopta
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
de o corectare și o îmbunătățire a vieții, acțiuni manifestate prin dorința de schimbare radicală către mai bine, către ceea ce este drept și corect pentru propria ființă; c) a treia „mișcare”, care este provocată de intervenția harului lui Dumnezeu, care luminează inima penitentului și îi înseninează mintea, ajutând-o în continuare să caute voința divină. Prin această triplă mișcare ascetică, penitentul se transformă. El face trecerea de la căință la bucuria iertării, de la viața de păcat la viața de sfințenie, de la durere
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
care se dezvoltă în mod progresiv; el devine treptat conștient și responsabil de acțiunile sale. De aceea, „de la începutul copilăriei până în pragul maturității, cateheza devine o școală permanentă a credinței și urmează marile etape ale vieții, ca un far care luminează drumul copilului”. O pregătire directă și intenționată trebuie să o facă și copilul singur. Aceasta se realizează în momentul apropiat, antemergător celebrării sacramentului reconcilierii, când își rezervă un timp special pentru a se pregăti ca să primească iertarea în mod adecvat
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
În cazul în care își dă seama că nu a fost o pregătire rodnică, el îi va oferi ajutorul necesar. Însăși implicarea sa în dialog cu copilul devine o pregătire directă în vederea celebrării reconcilierii sacramentale. El are ocazia să îl lumineze pe copil, ajutându-l mai ales să se vadă pe sine, dar într-un anumit fel: atât iubit și prețuit, cât și responsabil pentru acțiunile sale înaintea lui Dumnezeu. Acest mod de a privi lucrurile îl poate determina pe copil
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
vreme. Orice ai face, tot mic și prizărât rămâi!” În cele din urmă, chipul lui Toaibă, împotriva a tot necazul prin care trecea - și nu era pentru prima oară - s-a destins într-un zâmbet ca un nimb de glorie, luminându-i întreaga înfățișare. Uitase de apa și mocirla ce îi intraseră prin manta până la piele și de faptul că pușca mitralieră - doar era ochitorul grupei - i-a zdrobit brațele. Și să porți vreo zece chile pe brațe târându-te prin
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
sentinelă. Zis și făcut. În cele din urmă, șeful gărzii, însoțit de schimbul sentinelei, și-a făcut apariția. Stai! Cine-i? a răsunat somația soldatului nostru din post. Șeful gărzii, însoțit de schimb! Șeful gărzii, la mine! Restul, pe loc!... Luminează-ți fața! Totul a fost executat ca la carte. În clipa când șeful gărzii își lumina fața cu lanterna, o mână ca o menghină l-a prins de ceafă și mâinile i-au fost imobilizate ca într-un clește. Dintr-
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
făcut apariția. Stai! Cine-i? a răsunat somația soldatului nostru din post. Șeful gărzii, însoțit de schimb! Șeful gărzii, la mine! Restul, pe loc!... Luminează-ți fața! Totul a fost executat ca la carte. În clipa când șeful gărzii își lumina fața cu lanterna, o mână ca o menghină l-a prins de ceafă și mâinile i-au fost imobilizate ca într-un clește. Dintr-un salt, soldații din tranșee au fost în coasta celor din subordinea șefului gărzii, imobilizându-i
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
automate nu conteneau. Trebuie să dispărem din zonă, că acușica îi ziuă și rușii vor porni să-i găsească pe cei care i-au deran... O detunătură pornită ca din Infern i-a oprit șirul vorbelor locotenentului. Cerul s-a luminat ca la eruperea unui vulcan. Asta-i magazia de „amuniție” a rușilor - a remarcat Toaibă. Au stat câteva momente în extaz, admirând reușita grupului sergentului Cicoare. Da’ unde era „leitenantul” lor? Cum de nu s-a trezit? - a întrebat locotenentul
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
auzeau decât bolovanii rostogolindu-se... În cele din urmă, se aflau cu toții jos. Locotenentul a făcut totuși apelul, să fie sigur ca nu cumva datorită bucuriei reușitei să rămână vreo unul părăsit cine știe cum. Hai să trecem valea până nu se luminează. Cine merge înainte să dibuie calea cea mai potrivită și să vadă dacă nu ne așteaptă rusul cu oarece daruri? - a întrebat locotenentul. Mergem tot noi, eu și cu Trestie - a răspuns Toaibă. Restul, în șir indian, ne vom deplasa
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
încolo spre gârlă... Spre Șărpărie... Ei arde. Ce să ardă? Aista-i fulger, Marandă. Unde ai văzut tu fulger roșu? Fulgerul îi alb și te orbește. Așa de tare îi lumina lui. Și după aceea se aude tunetul. Aiasta îi lumină de foc, Toadere! Lasă că am să ies acușica afară - că tot am o treabă - și ți-oi spune dacă-i laie sau bălaie. Până atunci, am să ies eu să mă dumiresc, că cu tine mă apucă ziua trează
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
greutatea din furca pieptului se mai ușurase. De afară nu se mai auzea nici un zvon. „Maranda o uitat să se mai întoarcă. Ia să văd ce se întâmplă afară, că și mie mi se pare că asta nu-i chiar lumină de fulger... Prea o ține hojma. Și apoi Maranda are dreptate; unde-s tunetele?”... Când a călcat peste prag, o lumină necuprinsă se zbătea între cer și pământ deasupra Șărpăriei. Chiar și o sfoară de fum i-a înțepat ochii
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
ce-i asta? Parcă se aude cum ronțăie un cal la ovăz. Nu se poate! Doar nu...” Zicându-și acestea în gând, a mai făcut un pas spre ușa grajdului. „Da! Un cal ronțăie la ovăz”. Ochii i s-au luminat și pe dată a trecut pragul... În fața ochilor i-a apărut calul lor negru și pintenat, care simțindu-i în preajmă a ridicat capul. Ei? Ce zici? Merită să bem un pahar pentru așa o bucurie? Sau nu? A vorbit
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Și ai pe cine iubi. Maranda îi o femeie vrednică și cu suflet curat. Și... dacă a vrea Dumnezeu, vă va dărui și un prunc... Așa îmi arată mie bobii, Toadere! La auzul acestor cuvinte, chipul lui Toaibă s-a luminat. A ridicat privirea spre Dochița, dar nici de această dată nu a scos măcar o vorbă. Se vedea pe chipul lui însă că în suflet s-a produs o mișcare însemnată... Săptămâna ce vine te aștept să-ți dau cealaltă
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
prin ce ai trecut, dar de unul singur nu poți schimba lucrurile. Așa că împacă-te cu lumea și în primul rând cu tine... În timp ce îi vorbea - așezată pe un scăunel în fața lui - îl fixa cu niște ochi care acum se luminau ca două picături de foc, acum se întunecau devenind două hăuri fără fund. Nu-l slăbeau însă nici o clipă. Toaibă nici nu și-a dat seama când s-a trezit cu o sticlă plină, astupată cu un ciocălău, în brațe
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Ia să-l auzi! Vreau să mă fac... doctor, mamă! - a declarat Gruia, urmărind cu mare atenție reacția Marandei. Ea a clipit ca și cum nu i-ar fi venit a crede ce aude, dar în clipa următoare chipul i s-a luminat, iar mâinile i s-au împreunat a rugă... Eu zic că îi mai bine că s-a gândit să se facă doctor și nu popă - a apreciat Toaibă, cu zâmbetul pe buze. De ce spui tu asta? - a întrebat contrariată Maranda
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
care contravine, răzbătând implicit din fiecare poem, aspirației autoarei spre echilibru, armonie, spre valorile clasice, e constituită prin participarea livrescului. Se oferă, în acest mod, tocmai șansa de salvare dintr-un spațiu cutreierat de Ahasverus și de El Chupacabra, dar luminat cu o promisiune de mântuire, când stele-n mănunchiuri plutesc pe cer negru. Aspectul auster al unui aeroport internațional e, pentru poetă, un alt pretext pentru a privi în interiorul lucrurilor, cu bucuria de a vedea rostul și chipul / mișcării înseși
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
construcție specific arhitecturii gotice, frecvent amintite, subliniază și ele măreția sentimentului căruia adesea îi sunt martore: Feronerii ușoare în mistice ogive / Se-arată rar mirărilor duium...; Potecile sub talpă subțiri a disperare / Mai roase de la pasul ce gândul l-a-nsoțit / Vor lumina-n vitralii și-n false calendare, / Când sunetul de toacă va înfrunzi la schit. Ochii, pleoapele, gura, genunchii, trupul tot sunt mărci metonimice ale prezenței iubitei în gândul îndrăgostitului, amintite și implicate în demersul lui cognitiv, indus și condus de
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Notre-Dame, poare auzi un șuierat, ca de furtună, și un plânset gemut, ca de adâncă durere. Este plânsul lui Biscornet, care se amestecă cu zgomotul furtunii. Totul seamănă cu o rugă disperată pentru un suflet îndurerat. Iar dacă un fulger luminează palid fațada bisericii, se poate vedea, rânjind, diavolul din sculptură...
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92335]