8,702 matches
-
Tratatul Nord Atlantic pentru Contribuția la managementul consecințelor atacurilor teroriste (2003), certificatul de participare la al 67-lea Curs Internațional de Criminologie, București 2004, eliberat de Societatea Internațională de Criminologie și Societatea Română de Criminologie și Criminalistică (2004), diploma Asociației Luptătorilor din Decembrie 1989, Deva (2004). A primit Drapelul Statelor Unite ale Americii arborat pe Capitoliu la 13.07.2001, din partea lui Alan M. Hantman și Dave Weldon, împreună cu un atestat. A mai primit diploma de Excelență a Centrului Cultural al Ministerului Administrației și
Lazăr Cârjan () [Corola-website/Science/313918_a_315247]
-
5 iunie - 19 septembrie. În 1443 și-a dirijat trupele împotriva lui Jean al IV-lea de Armagnac, unul din marii vasali răzvrătiți. Mai apoi a primit însărcinarea de a izgoni din țară bandele de așa numiți «routiers » sau «écorcheurs», luptători rămași fără solde, și care se îndeletniceau cu jafuri. Gonindu-i în Elveția vecină, la 26 august 1444 , Ludovic a câștigat victoria de la Pratteln asupra unei mic și curajos corp de elvețieni, apoi a cucerit orașul Basel, în vremea conciliului
Ludovic al XI-lea al Franței () [Corola-website/Science/314774_a_316103]
-
a permis lui Saladin să-și însușească puterea (1173-1193), fără a cere cuiva asentimentul. Personalitate complexă, energic, viteaz, abil politician, om de cultură, musulman fervent, fără a ajunge la bigotism sau fanatism, Saladin avea unite în persoana sa toate calitățile luptătorului. Pe bună dreptate, istoricii atât musulmani, cât și creștini l-au numărat printre cei mai mari conducători ai islamului. Întemeietor al dinastiei ayyubide, Saladin a pacificat, mai întâi, Egiptul, a impus ordinea în țară, decretând legi drepte, dar și introducând
Cruciada a treia () [Corola-website/Science/314756_a_316085]
-
și pe dată cei prezenți au hotărât să vină în ajutorul orașului. Se spune că toți francii din Acra au răspuns la apelul regelui, nici un bărbat adult nu a rămas în interiorul cetății, astfel încât armata strânsă în pripă număra 80 200 luptători călare și pedeștri, dublu față de oastea musulmană. Cruciații au ajuns însă prea târziu în fața Tiberiadei. Musulmanii ocupaseră pozițiile cele mai avantajoase. Așezați pe malul lacului, ei tăiau inamicului orice posibilitate de aprovizionare cu apă și acesta în plină căldură a
Cruciada a treia () [Corola-website/Science/314756_a_316085]
-
însemnat o captură importantă. O manifestare de fanatism religios ar fi fost de prisos. Singura înfăptuită a fost dictată de bucuria triumfului când trupele musulmane au intrat în Ierusalim. Era într-o vineri, ziua sfântă a musulmanilor. Atunci, mai mulți luptători s-au urcat pe cupola bisericii ce purta denumirea de Cupola Stâncii, transformat de cruciați în biserică creștină, au smuls crucea mare de aur și au aruncat-o la pământ. Un strigăt țâșnise din pipturile musulmanilor și creștinilor deopotrivă, la
Cruciada a treia () [Corola-website/Science/314756_a_316085]
-
încălcând tratatul de pace, a atacat Jaffa (1 august 1192) și nu era departe să o și cucerească, dacă Richard nu ar fi prins de veste și nu ar fi fost transportat, în grabă, cu o oaste de 2000 de luptători la locul bătăliei, de către galerele pizane și genoveze, aflate în porturile Palestinei. Lupta decisivă a avut loc la 5 august, în urma ei Saladin fiind din nou înfrânt. Saladin, temutul sultan de altădată, îmbătrânea și pe zi ce trecea era tot
Cruciada a treia () [Corola-website/Science/314756_a_316085]
-
pretinși proprietari ai comorii, luptă urmărită cu mult interes de regele Angliei, de pe o înălțime din apropiere, de unde putea vedea perfect, ca dintr-o tribună. O săgeată rătăcită, un moment de neatenție când Richard, ca un adevărat suporter, își încuraja luptătorii cu strigăte și gesturi și Inimă de Leu, regele intrat în legendă, era rănit mortal, în chipul cel mai stupid. Se stingea din viață, fără să fi făcut ceva pentru poporul și regatul încredințat lui spre cârmuire. Îi urma la
Cruciada a treia () [Corola-website/Science/314756_a_316085]
-
Alfred Adler (1991). A debutat cu versuri (1939) în revista "Luminița", scoasă de profesorul Ion Mitroiu la Gimnaziul CRF din Pașcani, iar cu proză (1947)în revista "Pygmalion" din Iași, la recomandarea lui George Mărgărit. A fost redactor la ziarul "Luptătorul bănățean" din Timișoara (1948-1952), secretar de redacție și șef secție critică literară la revista "Scrisul bănățean" (1956-1961), fondator și redactor-șef al revistei "Studium" din Suceava (1970-1972), redactor și șef de rubrică la ziarul "Informația Bucureștiului" (1972-1989), consilier al editurilor
Leonard Gavriliu () [Corola-website/Science/314820_a_316149]
-
considerat de către mulți ca fiind sportul național al Japoniei, având multe elemente rituale care își au originea în religia shinto. Cu toate că are o vechime de peste 2000 de ani, a devenit sport profesionist abia în prima parte a perioadei Edo (1603-1868). Luptătorii, numiți "rikishi", nu poartă alt echipament decât o centură de mătase- numită "mawashi", care este înfășurată în mod repetat în jurul brâului, trecută printre picioare și legată cu un nod la spate. Nu există reguli referitoare la felul în care trebuie
Sumo () [Corola-website/Science/314827_a_316156]
-
tot și să o ude cu puțină apă, iar alții, din contră, preferă să o lege mai liber. În turnee, dar nu și la antrenamente, sub centură este prins un fel de șorț- numit "sagari"- făcut din sfori (moi la luptătorii din categoriile inferioare, și întărite prin scrobire la cei din cele două categorii superioare, "juryō" și "makuuchi"). La antrenamente se folosesc centuri confecționate din bumbac. Dacă i se întâmplă cumva unui "rikishi" să i se desfacă centura complet în timpul unui
Sumo () [Corola-website/Science/314827_a_316156]
-
se folosesc centuri confecționate din bumbac. Dacă i se întâmplă cumva unui "rikishi" să i se desfacă centura complet în timpul unui meci (și astfel să rămână gol-pușcă)- lucru rar, dar care s-a întâmplat de exemplu lui "Asanokiri" în 2000- luptătorul este descalificat în mod automat. Multe dintre tehnicile de luptă sunt legate de încercarea de a prinde centura adversarului cu una sau cu ambele mâini, în același timp încercând să-l blochezi ca să nu-ți prindă centura proprie. Luptătorul care
Sumo () [Corola-website/Science/314827_a_316156]
-
2000- luptătorul este descalificat în mod automat. Multe dintre tehnicile de luptă sunt legate de încercarea de a prinde centura adversarului cu una sau cu ambele mâini, în același timp încercând să-l blochezi ca să nu-ți prindă centura proprie. Luptătorul care a prins bine centura adversarului cu ambele mâini, și care de exemplu cu capul înfipt în pieptul adversarului îl împiedică de a prinde centura adversarului, are un avantaj mare de a câștiga meciul. Asociația japoneză de sumo ("Nihon Sumō
Sumo () [Corola-website/Science/314827_a_316156]
-
Nihon Sumō Kyōkai") are înregistrate 70 de tehnici prin care se poate câștiga, constând din tot feluri de împingeri, ridicări, îmbrâncituri, apăsări la pământ, piedici etc. 48 dintre acestea fiind tehnici „clasice”. Doar cam jumătate sunt folosite în mod curent. Luptătorii încep sportul ca profesioniști între vârsta de 15 ani (adică după terminarea învățământului obligatoriu în Japonia) și 23 de ani (vârsta maximă), când se alătură unui club, numit "heya". În 2009 erau aproximativ 680 de "rikishi". Cluburile mari au cam
Sumo () [Corola-website/Science/314827_a_316156]
-
maximă), când se alătură unui club, numit "heya". În 2009 erau aproximativ 680 de "rikishi". Cluburile mari au cam 30 de "rikishi", iar cele mai mici doar câte unu. Există înălțime și greutate minimă pentru cei care doresc să devină luptători profesioniști. În 2010, înălțimea minimă era de 173 cm, iar greutatea minimă de 75 kg. Ca o excepție, cei care au peste 167 cm și peste 67 de kg pot fi și ei acceptați dacă trec un test fizic. Au
Sumo () [Corola-website/Science/314827_a_316156]
-
au voie să-și taie părul, iar începând cu 1985 (când rikishi-ul "Mitoizumi" a cauzat un accident de circulație) nu au voie să conducă mașină. Nu există categorii de greutate, deci încercarea de a se îngrășa este una din "obligațiile" luptătorului. Mâncarea tipică este așa-numita "chankonabe", un fel de supă cu tot felul de zarzavaturi și carne. "Rikishi" mănâncă doar de două ori pe zi, dar în cantități imense. După masa de prânz, somnul este obligatoriu. Se luptă 1 contra
Sumo () [Corola-website/Science/314827_a_316156]
-
lut întărit -numită "dohyō", iar scopul este ca să faci ca oponentul să iasă din cerc, sau să atingă suprafața cercului cu oricare altă parte a corpului decât cu tălpile picioarelor (chiar și cu o șuviță de păr). Înainte de lupta propriu-zisă, luptătorii au cel mult 4 minute la dispoziție pentru „încălzire”, timp în care se așază pe vine, aruncă sare în aer (ca semn de purificare), ridică câte-un picior sus în aer și îl lasă jos în mod exagerat (ca și cum ar
Sumo () [Corola-website/Science/314827_a_316156]
-
cea mai de jos, "jonidan", "sandanme" și "makushita") sunt cei mai mulți "rikishi". Pentru a putea intra în cea mai joasă clasă, "jonidan", trebuie să fi participat cel puțin la un meci în categoria "maezumō" (care înseamnă "înainte de sumō"). În turnee, acești luptători au meciuri în 7 din cele 15 zile ale turneului. Dacă au 4 sau mai multe câștiguri (lucru care se numește "kachikoshi") au șanse de a fi promovați în clasa următoare. Pierderea a 4 sau mai multe meciuri se numește
Sumo () [Corola-website/Science/314827_a_316156]
-
în 7 din cele 15 zile ale turneului. Dacă au 4 sau mai multe câștiguri (lucru care se numește "kachikoshi") au șanse de a fi promovați în clasa următoare. Pierderea a 4 sau mai multe meciuri se numește "makekoshi" și luptătorul riscă să fie degradat. În clasa "makuuchi" (de cel mai înalt nivel) există următoarele ranguri (în ordinea importanței): "yokozuna"- de est (mai important) și de vest (în februarie 2009 sunt doi, câte unul în în est și în vest), "ōzeki
Sumo () [Corola-website/Science/314827_a_316156]
-
yeni, "maegashira" 1,309 milioane yeni, iar cel al unui "rikishi" din clasa "jūryō" de 1,036 milioane de yeni (ca. 9.400 de euro). Banii de buzunar pentru "rikishi" de clasa inferioară sunt cam 350 de euro pe lună. Luptătorii din clasele "makuuchi" și "jūryō" se numesc "sekitori". Se numesc "honbasho" și au loc de 6 ori pe an (3 la Tokio, și câte unul la Osaka, Nagoya și Fukuoka), câte 15 zile fiecare, din două în două luni, primul
Sumo () [Corola-website/Science/314827_a_316156]
-
de a părăsi clubul și a se retrage din sumo. "Rikishi" sunt deseori loviți de câtre antrenorul principal cu un fel de sabie de bambus, numită "shinai", în timpul antrenamentelor, pentru "întârirea spirituală". În februarie 2011 poliția a descoperit că unii luptători (și cel puțin un antrenor) au fost implicați în cumpărarea/vânzarea unor victorii. Ca urmare turneul din martie 2011 a fost anulat, lucru care nu s-a mai întâmplat din 1946, când un turneu a fost anulat deoarece sala Ryōgoku
Sumo () [Corola-website/Science/314827_a_316156]
-
Se numește Războiul Colonial, Războiul de Peste Mări (, denumirea oficială în limba portugheză a conflictului militar încheiat la 25 aprilie 1974) sau Războiul de Eliberare (denumire folosită mai ales de luptătorii africani pentru independență) o perioadă a confruntărilor între Forțele Armate Portugheze și forțele militare organizate ale mișcărilor de eliberare națională din fostele "provincii de peste mări" — Angola, Guineea-Bissau și Mozambic care a avut loc între 1961 și 1974. În timpul conflictului, în
Războiul Colonial Portughez () [Corola-website/Science/314921_a_316250]
-
Londra, Paris și Florența). În centrul tabloului păstrat în "Național Gallery" din Londra, se află căpitanul de mercenari, Niccolo da Tolentino, în fruntea călăreților florentini. Tabloul păstrat la Florența în "Galleria degli Uffizi" înfățișează înfrângerea lui Bernardino della Giarda, căpetenia luptătorilor aparținând orașului Siena. În fine, ultimul tablou, aflat astăzi în Muzeul "Louvre" din Paris, reda scenă trecerii la atac a căpeteniei florentine, Micheletto Attendolo da Cotignola. Compoziția scenei se caracterizează printr-un mare echilibru - cu ajutorul sulițelor dispuse pe linii verticale
Paolo Uccello () [Corola-website/Science/314908_a_316237]
-
și apoi să editeze „Znamea”, organe de publicitate care, dacă ar fi apărut acum în Bulgaria, ar fi indignat desigur elementele din care se compune tagma trădătorilor patriei noastre mult încercate. Amantul vostru a hrănit pe apostolii libertății bulgare, pe luptătorii uriași ai independenței noastre... Salutare dar pământului sfânt al României, fie binecuvântat! România a fost a doua patrie pentru mii de martiri ai noștri.(...)” Aromânii au fost victime unor discriminări ale statului bulgar, probabil uneori ajungând chiar și la ucidere
Relațiile dintre România și Bulgaria () [Corola-website/Science/314998_a_316327]
-
handicap, veteranii de război, invalizii și văduvele de război, accidentații de război în afara serviciului ordonat, persoanele persecutate din motive politice de dictatura instaurata cu începere de la 6 martie 1945, cele deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, urmașii eroilor-martiri, răniților, luptătorilor pentru victoria Revoluției din decembrie 1989, precum și persoanele persecutate din motive etnice de regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945; ... Norme metodologice: 11. Aceste venituri sunt acordate prin legi speciale și cuprind, printre
NORME METODOLOGICE din 22 ianuarie 2004 (*actualizate*) de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/261928_a_263257]
-
și altor instituții potrivit legii; - contravaloarea transportului urban gratuit cu mijloacele de transport în comun și altele asemenea, prevăzute a fi acordate persoanelor care intră sub incidența prevederilor art. 5 alin. (1) lit. k) din Legea recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989 nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare; - contravaloarea asistentei medicale și a medicamentelor acordate în mod gratuit și prioritar, atât în tratament ambulatoriu, cât și pe timpul spitalizărilor, a transportului
NORME METODOLOGICE din 22 ianuarie 2004 (*actualizate*) de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/261928_a_263257]