8,110 matches
-
reverenți în cazul primei adaptări, ceea ce a rezultat în a fi „prea lung și teatral”. De data aceasta, „Langdon nu se mai oprește pentru a da un discurs. Când vorbește, este în mișcare”. Howard a afirmat că „este vorba despre modernitate având o coliziune cu antichitate și tehnologie vs. credință, deci aceste teme, aceste idei sunt mult mai active, pe când celălalte ["din Codul lui Da Vinci"] «trăiau» mai mult în trecut. Tonurile sunt instictiv foarte diferite între cele două povești”. David
Îngeri și demoni (film) () [Corola-website/Science/314390_a_315719]
-
coală de hârtie și un creion și a început să deseneze, modelul fiind una din pânzele de pe simeze. Când s-a întors, fiul a fost realmente surprins de de ceea ce ieșise din mâna mamei sale - o lucrare plastică de o modernitate cu totul neașteptată, exprimând o viziune puternic personalizată care avea doar o vagă legătură cu lucrarea de pe perete. Desenul acela, pe care maestrul îl păstrează cu sfințenie în atelierul său, părea cu atât mai puțin verosimil, cu cât autoarea lui
Traian Brădean () [Corola-website/Science/313381_a_314710]
-
imaginea unui artist extrem de riguros, ce și-a plasat creația între istorie și prezent. Artistul a asimilat, cu un firesc nebănuit, experiența bogată pe care istoria artei o pune la îndemînă, fiind în același timp atras de noutățile pe care modernitatea i le-a adus. Opera lui Ion Stendl s-a construit în jurul desenului și al corporalității, iar acest lucru pune în valoare o metodologie proprie, ce i-a permis, de-a lungul timpului, o mare libertate - atat că procupari tehnice
Ion Stendl () [Corola-website/Science/313928_a_315257]
-
acestei lumi se află pictorul, creatorul capabil de „a citi“, de a da semnale, de a face să comunice epoci și spații diferite. Atelierul pictorului este locul unde își dau întîlnire, avînd ca reper esențial corpul uman, Antichitatea greacă, Renașterea, modernitatea. Aceasta este tema predilecta a lucrărilor din anii ’90. Atelierul pictorului, Pictorul și modelul, Pictor, După Leonardo, Melancolia (după Dürer), Paznicul labirintului, Amintiri din Arezzo, Anghiari, Isabela și Centaurul, Dürer desenînd Melancolia, Dürer la Veneția pot fi interpretate ca „testamentul
Ion Stendl () [Corola-website/Science/313928_a_315257]
-
său în deplină libertate. Opera lui Ion Stendl se construiește că un exercitiu intelectual, rațional, ca o participare - din perspectiva condiției sale - la cunoașterea lumii în care trăiește, iar particularitatea acestei creații se definește prin felul în care istoria și modernitatea respira în spiritul ei.
Ion Stendl () [Corola-website/Science/313928_a_315257]
-
limita extremă. Ca orice modalitate artistică, dincolo de semnificațțile implicite ale opțiunii pentru acest tip de expresie, și happening-ul poate acoperi sensuri diverse, putând urmări - cum se întâmplă cu sugestiile artiștilor români Mihai Olos și Ana Lupaș - o întâlnire dintre modernitate în expresie și fondul unor tradiții, mitul dezvoltându-se în cotidian. Allan Kaprow și s
Happening () [Corola-website/Science/314469_a_315798]
-
această viziune l-a constituit migrațiile, deoarece au avut loc mișcări în masă ale populației care a migrat de la sat la oraș producându-se astfel o urbanizare excesivă și la o modernizare în gândire în același timp. Cu toate acestea modernitatea orașului asimila cu greu tradiționalismul satului, de cele mai multe ori ajungându-se la o îmbinare a tradiționalului cu modernul. La orașe s-a încercat o ameliorare a acestui fenomen dar acesta s-a izbit de așa-zisa morală care trebuia apărată
Crimă de onoare () [Corola-website/Science/318352_a_319681]
-
picturii de pe noul iconostas și o schimbare a mobilierului. Învelișul de carton gudronat a fost succedat de cel de tablă, lucrat în anul 1952. În formele ei principale, biserica este rezultatul mai multor intervenții, care adaugă formelor arhaice, accente de modernitate precum supraînălțarea pereților și a încăperilor interioare, apariția turnului, schimbarea învelitorii, lărgirea ferestrelor, ș.a. De la vest la est, biserica este împărțită în cele patru încăperi tradiționale: pridvor semideschis, tindă, naos și altar. Această biserică prezintă un plan întâlnit mai des
Biserica de lemn din Teleormanu-Groșeni () [Corola-website/Science/322933_a_324262]
-
inovațiile și metodele de analiză logică folosite de grecii antici. Filozofia greacă este cel mai important curent filozofic ce a apărut în Europa, din el a evoluat filozofia romană, filozofia arabă, persană și filozofia renașterii și iluminismului, pavând drumul către modernitate. Ea se concentra,printre altele, și pe rolul logicii în comportamentul uman, conceptele create de grecii au influențat omenirea, una dintre cele mai importante rezultate a filozofiei elene fiind metoda științifică. Nici logica nici cercetarea nu au început cu grecii
Filozofia greacă clasică () [Corola-website/Science/319414_a_320743]
-
volume și structuri ale spațiului în care este peremptoriu prezent gustul modern pentru inovație, pentru noutatea imprevizibilă, pentru dispunerea sau asocierea șocantă, dar atât de elocventă. În general, lucrările de marmoră cât și cele în piatră poartă aceeași amprenta a modernității. Descrierea este netă, opera sa caracterizându-se prin concizie și limpezime. Însă, pentru întreaga operă a lui Gocan fundamentală rămâne problema reprezentării figurii umane. În creația sa, artistul a încercat să evidențieze forma și conținutul, materialul favorit al exprimării sale
Eugen Gocan () [Corola-website/Science/318954_a_320283]
-
jos), al căror stil de viață este mai apropiat de cel din târgușoarele, numite "ștetl" în limba idiș, și din ghetourile evreiești de la sfârșitul evului mediu și începutul epocii moderne din estul și centrul Europei, opus în diverse grade influențelor modernității, educației generale etc. Ele acordă o pondere foarte mare activității de învățare a textelor sfinte, uneori - mai ales în Israel - în detrimentul tuturor celorlalte activități, și acceptă în anumite limite adoptarea inovațiilor utile din domeniul tehnicii și al regulilor politicii. În cadrul
Evrei () [Corola-website/Science/297257_a_298586]
-
lumile non-occidentale. Căderea regimurilor socialiste și extinderea capitalismului peste granițele războiului rece, la fel și expansiunea NATO și a UE, au acutizat această căutare identitară, care în realitate nu a încetat să preocupe clasa conducătoare și intelectualii încă din zorii modernității. În ce măsură suntem noi, esticii, europeni? [caption id="attachment 2708" align="aligncenter" width="589"] ilustrație de Alex Horghidan[/caption] Unul din laitmotivele așa-numitei tranziții la democrație a fost să se transpună deschiderea Estului la piața capitalismului global în termenii unei întoarceri
De aici, de la margine: pentru o metodă decolonială în discursurile culturale din România () [Corola-website/Science/296077_a_297406]
-
după un lung hiatus comunist. Alăturarea aceasta aparent spontană între Europa (a se citi Occident) și normă reprezintă una din cheile de boltă ale agresiunii epistemice mascate în discursul occidentalist (care nu concepe decât o singură civilizație și o singură modernitate). Dar ea suprinde atunci când e auzită venind de pe buzele unui intelectual din Est. De ce oare de atâta vreme grupuri de intelectuali tot atât de variați ca zapadnikii ruși, socialiști ca Dimitrov în Bulgaria, liberali reformatori în Ungaria, dizidenți polonezi și-au afirmat
De aici, de la margine: pentru o metodă decolonială în discursurile culturale din România () [Corola-website/Science/296077_a_297406]
-
în Ungaria, dizidenți polonezi și-au afirmat apartenența la o Europă care în fond îi respingea? Corpusul gândirii iluministe, care, subtil, încă dă coordonatele geografiei noastre simbolice, poartă răspunderea expulzării unei părți considerabile a experienței umane la marginile cunoașterii. Proiectul modernității poate fi înțeles și ca un uriaș efort de ierarhizare/suprimare a cunoștințelor practicate în comunități care au stat și stau în calea imperiilor. Invocând mai întâi sângele și creștinismul, apoi culoarea pielii, așa numita sălbăticie a primitivului, despotismul oriental
De aici, de la margine: pentru o metodă decolonială în discursurile culturale din România () [Corola-website/Science/296077_a_297406]
-
asimetrică a resurselor pe glob, colonialismul, la simple excepții de la regula de aur a progresului civilizator. Timpul nostru: mereu în urmă Dintre toate instrumentele de dominare epistemică cu care privirea occidentală operează, Timpul s-a dovedit cel mai eficace. În modernitate, Timpul nu este ceea ce pare - o metodă de măsurare a devenirii sau a trecerii - ci o grilă a valorii, o modalitate de alocare a pozițiilor dominante sau subalterne, centrale sau periferice, în matricea imperială a puterii. Intelectualii și intelectualele noastre
De aici, de la margine: pentru o metodă decolonială în discursurile culturale din România () [Corola-website/Science/296077_a_297406]
-
dintr-o morală dublă inerentă privirii Occidentale. Pe de-o parte, aceasta produce și propagă imaginea unui Est înapoiat, sărac și derizoriu, promițând în același timp emancipare, dacă joacă după regulile jocului. Promisiunea nu este niciodată împlinită iar apartenența la modernitatea occidentală mult dorită se articulează ca o aspirație și momeală perpetuă. În funcția sa de momeală, promisiunea apartenenței reușește să mascheze procese materiale reale de exploatare și marginalizare economică ca stadii temporare și doar vag neplăcute în procesul interminabil al
De aici, de la margine: pentru o metodă decolonială în discursurile culturale din România () [Corola-website/Science/296077_a_297406]
-
doar emerge, este pe cale de a deveni suficient de albă, capitalistă, avansată, militarizată, etc. Teza noastră - și n-o putem repeta destul - afirmă că starea de perpetuă emergență, caracterul etern tranzitiv al identității noastre colective, se ascunde deja în germenii modernității și vine la pachet cu formele de modernitate exportate prin colonialitate de la metropole către periferie. În sensul acesta, epoca de tranziție inaugurată de regimul Iliescu se înscrie fără ruptură în ciclul modernității, alăturându-se industrializării din anii 60, de exemplu
De aici, de la margine: pentru o metodă decolonială în discursurile culturale din România () [Corola-website/Science/296077_a_297406]
-
de albă, capitalistă, avansată, militarizată, etc. Teza noastră - și n-o putem repeta destul - afirmă că starea de perpetuă emergență, caracterul etern tranzitiv al identității noastre colective, se ascunde deja în germenii modernității și vine la pachet cu formele de modernitate exportate prin colonialitate de la metropole către periferie. În sensul acesta, epoca de tranziție inaugurată de regimul Iliescu se înscrie fără ruptură în ciclul modernității, alăturându-se industrializării din anii 60, de exemplu, și coborând până la pașoptiști și poate la Regulamentele
De aici, de la margine: pentru o metodă decolonială în discursurile culturale din România () [Corola-website/Science/296077_a_297406]
-
identității noastre colective, se ascunde deja în germenii modernității și vine la pachet cu formele de modernitate exportate prin colonialitate de la metropole către periferie. În sensul acesta, epoca de tranziție inaugurată de regimul Iliescu se înscrie fără ruptură în ciclul modernității, alăturându-se industrializării din anii 60, de exemplu, și coborând până la pașoptiști și poate la Regulamentele Organice - toate stadii de tranziție permanentă, de perpetuă emergență. Așa că emanciparea și progresul social nu pot fi niciodată înțelese ca o întoarcere la normalitate
De aici, de la margine: pentru o metodă decolonială în discursurile culturale din România () [Corola-website/Science/296077_a_297406]
-
și toți. Dar nici unii, nici alții n-au înfruntat miezul problemei - fundamentele condiției subalterne din care suntem obligați să vorbim. Păcăleala cu proiectul națiunii Preluarea Codului Occidental a declanșat un sentiment al dislocării care este trauma ieșirii noastre în lumina modernității. În situația imperială, instrumentele de inginerie socială care inițial erau menite să ne apropie de Europa - deschiderea piețelor regionale la capitalism, birocratizarea aparatului de stat, industrializarea, urbanizarea, răspândirea educației naționale - au livrat o dată cu ele și armele (auto)denigrării. Efectul agregat
De aici, de la margine: pentru o metodă decolonială în discursurile culturale din România () [Corola-website/Science/296077_a_297406]
-
sud-american sau a Indiei nu a pătruns decât firav în practica organizațională de la noi. Prin deregularizare și prin implementarea politicilor de austeritate, neoliberalismul oferă o armătură suplimentară relației asimetrice cu centrele financiare (și culturale, artistice), care este o specificitate a modernității. Iar acest lucru este făcut posibil de o înțelegere a Europei de Est de după 1989 ca un teritoriu vidat și un spațiu al dezamăgirii politice, cum ar spune Marina Gržinić, o rămășiță beteagă și rușinoasă a secolului 20. Aceasta este
De aici, de la margine: pentru o metodă decolonială în discursurile culturale din România () [Corola-website/Science/296077_a_297406]
-
o „neîncredere în metanarațiuni” (Lyotard, 1984); în viziunea acestuia, postmodernismul atacă ideea unor universalii monolitice și în schimb încurajează perspectivele fracturate, fluide și pe cele multiple. Un termen înrudit este postmodernitatea, care se referă la toate fenomenele care au succedat modernității. Postmodernitatea include un accent pe condiția sociologică, tehnologică sau celelalte condiții care disting Epoca Modernă de tot ce a urmat după ea. ul, pe de altă parte reprezintă un set de răspunsuri de ordin intelectual, cultural, artistic, academic sau filosofic
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
chiar imposibil. Unii teoreticieni resping de la bun început faptul că o asemenea distincție ar exista, afirmând că postmodernismul, pentru toate afirmațiile sale de fragmentare și de pluralitate, ar fi doar o parte componentă a cadrului mai larg, supra integrator al modernității. Filosoful german Jürgen Habermas este un puternic apărător al acestei teze. Ceea ce ridică o nouă problemă: este secolul XX o perioadă compactă, sau trebuie divizat în alte două epoci distincte? Filosofii postmoderni sunt adesea catalogați drept fiind o lectură dificilă
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
o serie de coniecturi disparate, care au în comun numai resentimentul față de Modernism. Această antipatie a postmodernității față de modernism, și tendința lor consecventă de a se defini în pofida acestuia, și-a atras, de asemenea, numeroși critici. S-a argumentat că modernitatea nu e decât un monolit de dimensiuni uriașe, ca un singur buștean, dar de fapt era el însuși dinamic și mereu schimbător; evoluția dintre 'modern' și 'postmodern' trebuie privit mai degrabă ca o gradație iar nu ca un tip nou
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
o continuare, iar nu o ruptură. Un teoretician al acestei idei este Marshall Berman, a cărui carte "All That is Solid Melts into Air" (un citat intertextual din Karl Marx) reflectă chiar în titlul ei natura fluidă și ubicuă a modernității. Postmodernismul, ca fenomen artistic, filozofic și chiar social înclină spre formele deschise, ludice, provizorii, este un discurs al ironiei și al fragmentelor, implicând arta și științele, marea cultură și cultura populară, partea și întregul.
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]