8,640 matches
-
I K65R 2 2 0 ( 10, 5 % ) 10 * 0 ( 34, 5 % ) TAMs ( 7 % ) * valoarea p < 0, 05 , testul exact al lui Fisher comparând grupul efavirenz + emtricitabină + fumarat de tenofovir disoproxil cu grupul lamivudină/ zidovudină la toți subiecții . 1 Alte mutații rezistente la efavirenz incluzând A98G ( n=1 ) , K103E ( n=1 ) , V179D ( n=1 ) și M230L ( n=1 ) . 2 Mutații asociate analogilor timidinei incluzând D67N ( n=1 ) și K70R ( n=1 ) . Pentru informații suplimentare referitoare la rezistența in vivo cu aceste
Ro_94 () [Corola-website/Science/290854_a_292183]
-
exact al lui Fisher comparând grupul efavirenz + emtricitabină + fumarat de tenofovir disoproxil cu grupul lamivudină/ zidovudină la toți subiecții . 1 Alte mutații rezistente la efavirenz incluzând A98G ( n=1 ) , K103E ( n=1 ) , V179D ( n=1 ) și M230L ( n=1 ) . 2 Mutații asociate analogilor timidinei incluzând D67N ( n=1 ) și K70R ( n=1 ) . Pentru informații suplimentare referitoare la rezistența in vivo cu aceste medicamente vă rugăm să consultați Rezumatul Caracteristicilor Produsului pentru componentele sale individuale . Într- un studiu clinic ( GS- 01- 934
Ro_94 () [Corola-website/Science/290854_a_292183]
-
să conțină toate componentele Atripla ( efavirenz , emtricitabină și fumarat de tenofovir disoproxil ) . Atripla a fost administrat în condiții de repaus alimentar ( vezi pct . 4. 2 ) . Pacienții nu au prezentat niciodată eșec virologic la un tratament antiretroviral anterior , nu au prezentat mutații HIV- 1 ce conferă rezistență la oricare dintre cele trei componente conținute în Atripla și au prezentat supresie virologică timp de cel puțin trei luni . Pacienții , fie au schimbat tratamentul inițial primind ulterior Atripla ( N=203 ) , fie au continuat regimul
Ro_94 () [Corola-website/Science/290854_a_292183]
-
tenofovir disoproxil a avut rezultat pozitiv în analiza in vitro a limfomului la șoareci , cu rezultate comparabile cu cele obținute pentru fumaratul de tenofovir disoproxil administrat singur . Asocierea de emtricitabină și fumarat de tenofovir disoproxil a fost negativă în analiza mutației bacteriene inverse ( Testul Ames ) . La maimuțe cynomolgus la care s- a administrat efavirenz timp de ≥ 1 an în doze care au realizat valori medii ale ASC de aproximativ 2 ori mai mari decât cele observate pentru dozele recomandate la om
Ro_94 () [Corola-website/Science/290854_a_292183]
-
deveni sensibile la zidovudină dacă dobândesc în același timp rezistență la lamivudină . Semnificația clinică a acestor observații nu este încă bine stabilită . Datele in vitro tind să sugereze că o continuare a tratamentului cu lamivudină în terapia antiretrovirală , în ciuda apariției mutației M184V , ar putea determina o activitate antiretrovirală reziduală ( probabil datorată condiției virale compromise ) . Semnificația clinică a acestor observații nu este stabilită . Într - adevăr , datele clinice disponibile sunt foarte limitate și împiedică orice concluzie relevantă în acest domeniu . În orice caz
Ro_210 () [Corola-website/Science/290969_a_292298]
-
și împiedică orice concluzie relevantă în acest domeniu . În orice caz , este de preferat inițierea unui tratament cu un INRT la care virusul este sensibil , în locul continuării tratamentului cu lamivudină . De aceea , menținerea terapiei de întreținere cu lamivudină în ciuda apariției mutației M184V trebuie luată în considerare numai în cazul în care nici un alt INRT nu este disponibil . În cadrul medicamentelor antiretrovirale , rezistența încrucișată dată de M184V RT este limitată la clasa inhibitorilor nucleozidici . Zidovudina și stavudina își păstrează acțiunea antiretrovirală împotriva HIV-
Ro_210 () [Corola-website/Science/290969_a_292298]
-
antiretrovirale , rezistența încrucișată dată de M184V RT este limitată la clasa inhibitorilor nucleozidici . Zidovudina și stavudina își păstrează acțiunea antiretrovirală împotriva HIV- 1 rezistent la lamivudină . Abacavirul își păstrează acțiunea antiretrovirală împotriva HIV- 1 rezistent la lamivudină care prezintă doar mutația M184V . Mutantele M184V RT prezintă o scădere < de 4 ori a sensibilității la didanozină și zalcitabină ; semnificația clinică a acestor observații nu este cunoscută . Testarea sensibilității in vitro nu a fost standardizată și rezultatele pot fi variabile în funcție de factorii
Ro_210 () [Corola-website/Science/290969_a_292298]
-
și monocite- macrofage și față de diverse celule precursoare de la nivelul măduvei osoase hematogene , in vitro . Rezistența la analogi de timidină ( din care face parte și zidovudina ) este bine cunoscută și este dată de acumularea în etape succesive de până la 6 mutații specifice ale reverstranscriptazei HIV la nivelul codonilor 41 , 67 , 70 , 210 , 215 și 219 . Virusurile dobândesc rezistență fenotipică la analogii de timidină prin combinarea mutațiilor de la nivelul codonilor 41 și 215 sau prin acumularea a cel puțin patru din cele
Ro_210 () [Corola-website/Science/290969_a_292298]
-
zidovudina ) este bine cunoscută și este dată de acumularea în etape succesive de până la 6 mutații specifice ale reverstranscriptazei HIV la nivelul codonilor 41 , 67 , 70 , 210 , 215 și 219 . Virusurile dobândesc rezistență fenotipică la analogii de timidină prin combinarea mutațiilor de la nivelul codonilor 41 și 215 sau prin acumularea a cel puțin patru din cele șase mutații . Doar aceste mutații legate de analogii de timidină nu determină un nivel crescut de rezistență încrucișată cu alți analogi nucleozidici , permițând utilizarea ulterioară
Ro_210 () [Corola-website/Science/290969_a_292298]
-
ale reverstranscriptazei HIV la nivelul codonilor 41 , 67 , 70 , 210 , 215 și 219 . Virusurile dobândesc rezistență fenotipică la analogii de timidină prin combinarea mutațiilor de la nivelul codonilor 41 și 215 sau prin acumularea a cel puțin patru din cele șase mutații . Doar aceste mutații legate de analogii de timidină nu determină un nivel crescut de rezistență încrucișată cu alți analogi nucleozidici , permițând utilizarea ulterioară a oricărui alt inhibitor de reverstranscriptază aprobat . Două modele de mutații care conferă rezistență multiplă la medicamente
Ro_210 () [Corola-website/Science/290969_a_292298]
-
la nivelul codonilor 41 , 67 , 70 , 210 , 215 și 219 . Virusurile dobândesc rezistență fenotipică la analogii de timidină prin combinarea mutațiilor de la nivelul codonilor 41 și 215 sau prin acumularea a cel puțin patru din cele șase mutații . Doar aceste mutații legate de analogii de timidină nu determină un nivel crescut de rezistență încrucișată cu alți analogi nucleozidici , permițând utilizarea ulterioară a oricărui alt inhibitor de reverstranscriptază aprobat . Două modele de mutații care conferă rezistență multiplă la medicamente , prima caracterizată prin
Ro_210 () [Corola-website/Science/290969_a_292298]
-
cel puțin patru din cele șase mutații . Doar aceste mutații legate de analogii de timidină nu determină un nivel crescut de rezistență încrucișată cu alți analogi nucleozidici , permițând utilizarea ulterioară a oricărui alt inhibitor de reverstranscriptază aprobat . Două modele de mutații care conferă rezistență multiplă la medicamente , prima caracterizată prin mutațiile reverstranscriptazei la nivelul codonilor 62 , 75 , 77 , 116 și 151 , iar cea de- a doua implicând 11 mutația T69S împreună cu inserția unei perechi de 6 baze în aceeași poziție , duc
Ro_210 () [Corola-website/Science/290969_a_292298]
-
legate de analogii de timidină nu determină un nivel crescut de rezistență încrucișată cu alți analogi nucleozidici , permițând utilizarea ulterioară a oricărui alt inhibitor de reverstranscriptază aprobat . Două modele de mutații care conferă rezistență multiplă la medicamente , prima caracterizată prin mutațiile reverstranscriptazei la nivelul codonilor 62 , 75 , 77 , 116 și 151 , iar cea de- a doua implicând 11 mutația T69S împreună cu inserția unei perechi de 6 baze în aceeași poziție , duc la rezistență fenotipică la AZT precum și la alți INRT aprobați
Ro_210 () [Corola-website/Science/290969_a_292298]
-
utilizarea ulterioară a oricărui alt inhibitor de reverstranscriptază aprobat . Două modele de mutații care conferă rezistență multiplă la medicamente , prima caracterizată prin mutațiile reverstranscriptazei la nivelul codonilor 62 , 75 , 77 , 116 și 151 , iar cea de- a doua implicând 11 mutația T69S împreună cu inserția unei perechi de 6 baze în aceeași poziție , duc la rezistență fenotipică la AZT precum și la alți INRT aprobați . Oricare dintre aceste două modele de mutații care conferă rezistență multiplă la analogi nucleozidici limitează drastic opțiunile terapeutice
Ro_210 () [Corola-website/Science/290969_a_292298]
-
77 , 116 și 151 , iar cea de- a doua implicând 11 mutația T69S împreună cu inserția unei perechi de 6 baze în aceeași poziție , duc la rezistență fenotipică la AZT precum și la alți INRT aprobați . Oricare dintre aceste două modele de mutații care conferă rezistență multiplă la analogi nucleozidici limitează drastic opțiunile terapeutice viitoare . În studiile clinice , s- a demonstrat că lamivudina în combinație cu zidovudina reduce încărcarea virală cu HIV- 1 și crește numărul celulelor CD4 . Datele referitoare la obiectivele finale
Ro_210 () [Corola-website/Science/290969_a_292298]
-
clase diferite ( IP , inhibitori non nucleozidici de reverstranscriptază ) . S- a demonstrat că terapia antiretrovirală multiplă conținând lamivudină este eficace la pacienții care nu au mai fost tratați anterior cu antiretrovirale , precum și la pacienții care sunt infectați cu virusuri care conțin mutații M184V . Dovezile din studiile clinice evidențiază faptul că lamivudina împreună cu zidovudina întârzie apariția tulpinilor rezistente la zidovudină la pacienții care nu au mai fost tratați anterior cu antiretrovirale . Subiecții care au fost tratați cu lamivudină și zidovudină , cu sau fără
Ro_210 () [Corola-website/Science/290969_a_292298]
-
apariția tulpinilor rezistente la zidovudină la pacienții care nu au mai fost tratați anterior cu antiretrovirale . Subiecții care au fost tratați cu lamivudină și zidovudină , cu sau fără asocierea altor terapii antiretrovirale , și care erau deja infectați cu virus cu mutații M184V , au prezentat , de asemenea , o întârziere în ceea ce privește apariția mutațiilor care conferă rezistență la zidovudină și stavudină ( Mutații legate de analogii de timidină ; MAT ) . Legătura dintre sensibilitatea HIV la lamivudină și zidovudină in vitro și răspunsul clinic la terapia care
Ro_210 () [Corola-website/Science/290969_a_292298]
-
mai fost tratați anterior cu antiretrovirale . Subiecții care au fost tratați cu lamivudină și zidovudină , cu sau fără asocierea altor terapii antiretrovirale , și care erau deja infectați cu virus cu mutații M184V , au prezentat , de asemenea , o întârziere în ceea ce privește apariția mutațiilor care conferă rezistență la zidovudină și stavudină ( Mutații legate de analogii de timidină ; MAT ) . Legătura dintre sensibilitatea HIV la lamivudină și zidovudină in vitro și răspunsul clinic la terapia care conține lamivudină/ zidovudină este încă în curs de investigare . S-
Ro_210 () [Corola-website/Science/290969_a_292298]
-
au fost tratați cu lamivudină și zidovudină , cu sau fără asocierea altor terapii antiretrovirale , și care erau deja infectați cu virus cu mutații M184V , au prezentat , de asemenea , o întârziere în ceea ce privește apariția mutațiilor care conferă rezistență la zidovudină și stavudină ( Mutații legate de analogii de timidină ; MAT ) . Legătura dintre sensibilitatea HIV la lamivudină și zidovudină in vitro și răspunsul clinic la terapia care conține lamivudină/ zidovudină este încă în curs de investigare . S- a demonstrat de asemenea că lamivudina în doză
Ro_210 () [Corola-website/Science/290969_a_292298]
-
HIV- 1 și inhibarea replicării HIV- 1 la om . In vitro În timpul experimentelor de treceri seriate in vitro au fost selectate tulpini de HIV- 1 cu sensibilitate scăzută la amprenavir . Reducerea sensibilității virusului la amprenavir a fost asociată cu apariția mutațiilor I50V sau I84V sau V32I+I47V sau I54M . In vivo a ) Pacienți cărora nu li s- a administrat anterior IP sau TAR ( Notă : În dezvoltarea programelor de administrare a amprenavir/ fosamprenavir , cu și fără administrare concomitentă de ritonavir , au fost
Ro_45 () [Corola-website/Science/290805_a_292134]
-
și fără administrare concomitentă de ritonavir , au fost evaluate diferite regimuri terapeutice . În cadrul acestor regimuri , analiza probelor când terapia a eșuat din punct de vedere virusologic a definit patru căi principale de rezistență : V32I+ 147V , 150V , 154L/ M și 184V . Mutații suplimentare observate care pot contribui la rezistență au fost : L10V/ F/ R , I13V , K20R/ T , L33F/ V , M36I , M46I/ L , I47V/ L Q58E , I62V , L63P , V77I , I85V și I93L . Când pacienții cărora nu li s- a administrat anterior TAR au
Ro_45 () [Corola-website/Science/290805_a_292134]
-
L , I47V/ L Q58E , I62V , L63P , V77I , I85V și I93L . Când pacienții cărora nu li s- a administrat anterior TAR au fost tratați cu dozele aprobate curent de fosamprenavir/ ritonavir , precum și în cazul altor regimuri cu IP potențatoare , cu ritonavir , mutațiile descrise au fost rareori observate . Șaisprezece din 434 pacienți netratați anterior cu TAR , cărora li s- au administrat fosamprenavir 700 mg/ ritonavir 100 mg de două ori pe zi în ESS100732 au prezentat eșec terapeutic din punct de vedere virusologic
Ro_45 () [Corola-website/Science/290805_a_292134]
-
li s- au administrat fosamprenavir 700 mg/ ritonavir 100 mg de două ori pe zi în ESS100732 au prezentat eșec terapeutic din punct de vedere virusologic până în săptămâna 48 , pentru 14 genotipuri izolate . Trei din 14 tulpini izolate au prezentat mutații rezistente la proteaze . 15 Analiza genotipică a tulpinilor izolate de la 13 din 14 pacienți copii și adolescenți la care terapia a eșuat din punct de vedere virusologic , dintre 59 pacienți înrolați cărora nu li s- a administrat anterior IP , a
Ro_45 () [Corola-website/Science/290805_a_292134]
-
la care terapia a eșuat din punct de vedere virusologic , dintre 59 pacienți înrolați cărora nu li s- a administrat anterior IP , a demonstrat modele de rezistență similare cu cele observate la adulți . b ) Pacienți tratați anterior cu IP , Următoarele mutații au apărut la pacienții la care terapia a eșuat din punct de vedere virusologic , în studiile la pacienți tratați anterior cu IP , PRO30017 ( 600 mg amprenavir / 100 mg ritonavir de două ori pe zi în sub- studiul A și B
Ro_45 () [Corola-website/Science/290805_a_292134]
-
și B cu 80 , respectiv 37 pacienți ) : L10F/ I/ V , V11I , I13V , K20R , V32I , L33F , E34Q , M36I , M46I/ L , I47V , G48V , I50V , I54L/ M/ T/ V , Q58E , D60E , I62V , A71V , V77I , V82A/ I , I84V , I85V , L90M și I93L/ M . Următoarele mutații au apărut la pacienții la care terapia a eșuat din punct de vedere virusologic timp de 96 de săptămâni , în studiile la pacienți tratați anterior cu IP , APV30003 și extensia sa , APV30005 ( 700 mg fosamprenavir / 100 mg ritonavir de două
Ro_45 () [Corola-website/Science/290805_a_292134]