10,211 matches
-
răsări soarele. Merse înainte și coborî dealul spre pădurea întunecoasă din care răzbăteau neîncetat glasurile de argint viu ale păsărilor - bătăile rapide și insistente ale inimii explozive, bogate-n triluri, a nopții de primăvară tîrzie. Nu se uită în urmă. Narațiunea pare să oscileze între modurile pozitive B(R) și B(N), în funcție de măsura în care simțim că, în ciuda faptului că folosește un limbaj complet diferit față de cel pe care l-am atribui tînărului Sartoris Snopes (dar, după cum se știe, „cine
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
vezi Capitolul 9 din Fowler (1986) care se încheie cu o scurtă analiză a schimbărilor de perspectivă - și a funcțiilor lor - într-o scenă decisivă din romanul lui Mervyn Peake, Titus Groan. Printre cele mai avansate și tehnice dezbateri despre narațiune și focalizare se înscriu și contribuțiile semnificative ale următorilor: Prince (1982); Lanser (1981); Jahn (1999); van Peer&Chatman (2001); și Lodge (1977) și (1981) - Capitolele 2 și 4 ale acestuia din urmă constau în aplicații interesante semnate de un critic
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
contribuțiile semnificative ale următorilor: Prince (1982); Lanser (1981); Jahn (1999); van Peer&Chatman (2001); și Lodge (1977) și (1981) - Capitolele 2 și 4 ale acestuia din urmă constau în aplicații interesante semnate de un critic și romancier preocupat de teoretizarea narațiunii, dar nu lipsit de spirit critic. De asemenea, mai sînt recomandați în mod special Fludernik (1993) și (1996), cu sinteze magistrale și sugestii privind numeroase probleme fundamentale în naratologie; Berendson (1981;1984); Ryan (1981); Fowler (1981); Uspensky (1973); Rifelj (1979
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
ceea ce presupune el relativ la sondarea gîndurilor unei alterități imaginate și nu în ultimul rînd a unicității motivelor și diferenței de viziune prezintă probabil cea mai puternică atracție pentru cititorii de romane și proză scurtă. Iar aceasta, dintre toate elementele narațiunii, pare a fi cel mai ostil unei analize sistematice - drept care subiectul ca atare este oarecum neglijat în studiile naratologice. Pentru început, mulți naratologi nu percepeau aici un subiect care să se susțină: se punea sub semnul întrebării ceea ce se numește
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
fiind femeie. Există diferențe reale de prezumții esențiale care separă psihologul caracterului de analistul structuralist al actantului. Dar, o dată ce am recunoscut aceste puncte de vedere contradictorii, e adesea suficient de spus că ele adoptă criterii cu totul diferite pentru lectura narațiunii și pentru identificarea marii narațiuni. O perspectivă duală poate face loc amîndurora: În text, personajele sînt noduri ale țesăturii verbale; în istorie, ele sînt - prin definiție - abstracții non (sau pre-)verbale, constructe. Deși aceste constructe nu sînt nicidecum ființe umane
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
de prezumții esențiale care separă psihologul caracterului de analistul structuralist al actantului. Dar, o dată ce am recunoscut aceste puncte de vedere contradictorii, e adesea suficient de spus că ele adoptă criterii cu totul diferite pentru lectura narațiunii și pentru identificarea marii narațiuni. O perspectivă duală poate face loc amîndurora: În text, personajele sînt noduri ale țesăturii verbale; în istorie, ele sînt - prin definiție - abstracții non (sau pre-)verbale, constructe. Deși aceste constructe nu sînt nicidecum ființe umane în sensul literal al cuvîntului
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
subliniat că aceste roluri sînt subordonate celor 31 de funcții centrale sau tipuri de evenimente pe care le-a văzut ca dinamică principală a tuturor basmelor. Greimas propune o inversiune: evenimentele sînt subordonate personajului. Drept categorii generale ce subliniază toate narațiunile, el sugerează doar șase roluri sau actanți, ele cuprinzînd trei perechi inter-relaționate. Cele șase roluri sînt de obicei întîlnite în diagrame cum ar fi. Un astfel de model este cum nu se poate mai potrivit pentru folclorul tradițional și pentru
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
mai bine diferitelor genuri literare, schema poate fi mai totdeauna aplicată cu succes. Merită de amintit că două dintre roluri, remitentul și obiectul, nu sînt decît rareori personaje propriu-zise în povestirile moderne. Felul de lucruri care contează ca obiecte în narațiunile noastre și felul de ajutor pe care l-am putea obține în căutarea acelor obiecte sînt adesea abstracte mai degrabă decît concrete. Narațiunile literare moderne au condiții care s-ar putea descrie în termenii obiectului, cu un oarecare grad de
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
nu sînt decît rareori personaje propriu-zise în povestirile moderne. Felul de lucruri care contează ca obiecte în narațiunile noastre și felul de ajutor pe care l-am putea obține în căutarea acelor obiecte sînt adesea abstracte mai degrabă decît concrete. Narațiunile literare moderne au condiții care s-ar putea descrie în termenii obiectului, cu un oarecare grad de probabilitate, ca realizare, eliberare, fericire, autocunoaștere. Și încă rămîn pe dinafară povestirile de spionaj, povestirile "Vestului sălbatec”, romanțurile și povestirile polițiste unde se
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
fericire, autocunoaștere. Și încă rămîn pe dinafară povestirile de spionaj, povestirile "Vestului sălbatec”, romanțurile și povestirile polițiste unde se urmărește un anume obiect tangibil: un anume criminal sau un amant, un agent sau un document secret. În multe tipuri de narațiune modernă, rolul de furnizor/remitent/supra-ajutor s-a atenuat sensibil; dar, din nou, există o sumedenie de povestiri SF, seriale TV și producții cinematografice de mare succes în care intervenția ajutorului secundar, cu puteri oculte, rămîne o opțiune accidentală. Am
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
de supraputere binevoitoare face parte din încrederea într-o forță transcendentă, în autoritate și canon. Întîlnim aceste credințe în cultura americană de consum, poate derivînd ele din rolul de unică supraputere al Americii - versiuni similare se pot însă găsi în narațiunile fiecărei culturi. Cultura americană de consum afirmă adesea o încredere nestrămutată în America însăși ca supraputere, cu dreptul și misiunea de a interveni, de a salva și de a restaura (sugerează acestea identificarea implicită a eroilor Rocky/Rambo cu însăși
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
cît oamenii îmbrățișează mitul suprapotenței americane - sau al unui sînge rece britanic, mereu învingător, sau al unui plan divin care face ca oprimații și virtuoșii să triumfe negreșit - rolul de supra-ajutor va dăinui de-a pururi în bună parte din narațiunile noastre de zi cu zi. Una din multele exemplificări ale schemei greimasiene cu șase roluri o întîlnim la Vestergaard&Schroder (1985); ei demonstrează, în termenii limbajului publicitar, că actanții citați se pliază perfect unor roluri dintr-o reclamă pentru tabletele
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
o parte a obiectului. În consecință, lipsește rolul de supra-adjuvant, adjuvant și (cel puțin) opozant, ca și orice referință la o stare anterioară și una posterioară. Astfel de reclame la produsele de lux sînt mai mult o descriere decît o narațiune. Dacă ne îndreptăm atenția către aplicarea modelului Greimas asupra unei narațiuni literare precum Evelina de James Joyce, îl putem folosi pentru a evidenția măsura în care povestirea se îmbogățește cu elemente de ambiguitate și cu efectul paralizant al nesiguranței, în
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
și (cel puțin) opozant, ca și orice referință la o stare anterioară și una posterioară. Astfel de reclame la produsele de lux sînt mai mult o descriere decît o narațiune. Dacă ne îndreptăm atenția către aplicarea modelului Greimas asupra unei narațiuni literare precum Evelina de James Joyce, îl putem folosi pentru a evidenția măsura în care povestirea se îmbogățește cu elemente de ambiguitate și cu efectul paralizant al nesiguranței, în așa fel încît acestea devin parte integrantă a temei. Evelina este
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
așadar îndreptățiți să bănuim o aluzie analeptică și să punem întrebarea: "Ce palpitații?” La finalul povestirii, cu Evelina paralizată psihic și imaginativ, s-ar putea foarte bine să vedem efectul acestor palpitații. 4.3. Trăsăturile și atributele personajului În numeroase narațiuni moderne dintre cele mai complexe, cel mai important rol sau funcție a personajului, după cum s-a arătat în secțiunea anterioară - ceea ce face personajul în intrigă - se dovedește a fi mai puțin interesant pentru cititor de cum arată personajul în realitate. Este
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
anterioară - ceea ce face personajul în intrigă - se dovedește a fi mai puțin interesant pentru cititor de cum arată personajul în realitate. Este ca un fel de paradox: ceea ce face un personaj într-o poveste poate fi esențial pentru text, făcîndu-l o narațiune bine-formată ("A cîștigat inima fetei în cele din urmă”/" Ea descoperă și prinde criminalul” etc.), dar ce ne interesează pe noi este ce fel de supraerou se arată a fi Sherlock Holmes și cum evoluează el în decursul anumitor episoade
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
subiect delimitabil și care atrage de multe ori atenția este pur și simplu felul în care personajului i se dă un nume în text: atunci cînd se referă la un personaj, în ce moduri și în ce măsură se folosește narațiunea de un nume sau de nume proprii, de descrieri precise sau de pronume? Modalitățile diverse și virtual nuanțate prin care personajele primesc un nume în cursul narațiunii pot crea reacții colorate de ironie sau de compasiune, de aprobare sau dezgust
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
referă la un personaj, în ce moduri și în ce măsură se folosește narațiunea de un nume sau de nume proprii, de descrieri precise sau de pronume? Modalitățile diverse și virtual nuanțate prin care personajele primesc un nume în cursul narațiunii pot crea reacții colorate de ironie sau de compasiune, de aprobare sau dezgust naratorial. Acestea pot fi foarte complexe, dat fiind că, de obicei, pe parcursul narațiunii apar mai multe personaje care trebuie să capete un nume. În paragraful de început
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
pronume? Modalitățile diverse și virtual nuanțate prin care personajele primesc un nume în cursul narațiunii pot crea reacții colorate de ironie sau de compasiune, de aprobare sau dezgust naratorial. Acestea pot fi foarte complexe, dat fiind că, de obicei, pe parcursul narațiunii apar mai multe personaje care trebuie să capete un nume. În paragraful de început al povestirii The Pupil de Henry James (discutată în Leech&Short, 1981), de pildă, autorul se referă la tînărul care încearcă să obțină postul de profesor
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
inventivitatea verbală și situațională, pe care calambururile piesei insistă atît de mult. Iar variola care (din fericire doar temporar) o desfigurează pe Esther Summerson (în Casa umbrelor) îi amenință serios perspectiva măritișului, amenințînd în același timp să schimbe și cursul narațiunii. Din nou, unele trăsături ce țin de înfățișarea exterioară, cum ar fi forma trupului, tunsoarea, expresia feței (tendința de a se încrunta cu capul lăsat în jos, opusă predispoziției de a zîmbi cu capul ușor înclinat) sînt considerate ca fiind
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
controlul personajului, ceva de care acesta este responsabil. Sursa apercepției personajelor, pe care am neglijat-o pînă acum, o reprezintă caracterizarea implicită, bazată pe felul în care acționează personajul. Desigur, oricînd putem fi judecați după faptele noastre și, în unele narațiuni orientate pe evenimente, descrierile și evaluările personajelor sînt atît de rare încît o astfel de caracterizare indirectă este singurul refugiu al cititorului. Uneori aceasta indică interesul destul de limitat al naratorului față de "descrierea personajului”: ceea ce s-a întîmplat interesează în primul
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
scopul precis de a aborda cîteva aspecte esențiale ale rolului îndeplinit de coordonatele spațio-temporale în textul narativ. Poate că trebuie precizat în primul rînd că individualizarea mediului înconjurător are totuși, pentru majoritatea cititorilor, o puternică încărcătură psihică deși, în cazul narațiunii scrise, construirea detaliată a atmosferei este mai puțin importantă decît evenimentele și personajele (pretindem ca o narațiune să conțină o serie de evenimente ce determină schimbări și preferăm ca aceste modificări să implice sau să afecteze anumiți indivizi pe care
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
Poate că trebuie precizat în primul rînd că individualizarea mediului înconjurător are totuși, pentru majoritatea cititorilor, o puternică încărcătură psihică deși, în cazul narațiunii scrise, construirea detaliată a atmosferei este mai puțin importantă decît evenimentele și personajele (pretindem ca o narațiune să conțină o serie de evenimente ce determină schimbări și preferăm ca aceste modificări să implice sau să afecteze anumiți indivizi pe care îi compătimim sau cu care ne identificăm). Cînd citim o narațiune, ne place să știm unde ne
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
evenimentele și personajele (pretindem ca o narațiune să conțină o serie de evenimente ce determină schimbări și preferăm ca aceste modificări să implice sau să afecteze anumiți indivizi pe care îi compătimim sau cu care ne identificăm). Cînd citim o narațiune, ne place să știm unde ne aflăm și căutăm indicații spațio-temporale precise cu privire la locul și timpul în care s-a petrecut un eveniment. Dar trebuie subliniat că toate acestea se referă la textele narative; în schimb în cazul filmelor, cadrul
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
locul și timpul în care s-a petrecut un eveniment. Dar trebuie subliniat că toate acestea se referă la textele narative; în schimb în cazul filmelor, cadrul este expus într- un mod evident, jucînd un rol de seamă în desfășurarea narațiunii. Se presupune că gradul de individualizare a mediului înconjurător într-o narațiune scrisă depinde de gen, tip ș.a.m.d. Astfel, o poveste despre o găină care păcălește o vulpe, un text de tip „fabulă”, indiferent că e pentru copii
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]