8,824 matches
-
oxigenul combinații divalente și trivalente. Fenomenul de oxidare a fierului se mai numește ruginire. "Oxidul feros", FeO (II), se obține prin arderea directă a fierului. El este stabil doar la temperaturi de peste 833 K (560C) și este de culoare neagră. "Oxidul feric", FeO (III), numit și hematit, este un mineral de culoare maronie, obținut prin oxidarea fierului în condițiile existenței unui surplus de oxigen. El reprezintă principala sursă de obținere a fierului. "Oxidul feric-feros", FeO (II,III), numit și magnetit, este
Fier () [Corola-website/Science/302787_a_304116]
-
833 K (560C) și este de culoare neagră. "Oxidul feric", FeO (III), numit și hematit, este un mineral de culoare maronie, obținut prin oxidarea fierului în condițiile existenței unui surplus de oxigen. El reprezintă principala sursă de obținere a fierului. "Oxidul feric-feros", FeO (II,III), numit și magnetit, este materialul natural cu cele mai bune proprietăți magnetice. Deși acești oxizi formează straturi protectoare la suprafața pieselor, porozitatea acestor straturi este atât de mare încât obiectele din fier expuse efectelor atmosferei ruginesc
Fier () [Corola-website/Science/302787_a_304116]
-
culoare maronie, obținut prin oxidarea fierului în condițiile existenței unui surplus de oxigen. El reprezintă principala sursă de obținere a fierului. "Oxidul feric-feros", FeO (II,III), numit și magnetit, este materialul natural cu cele mai bune proprietăți magnetice. Deși acești oxizi formează straturi protectoare la suprafața pieselor, porozitatea acestor straturi este atât de mare încât obiectele din fier expuse efectelor atmosferei ruginesc continuu până la distrugerea lor completă. Oxidul feric este opac la radiații ultraviolete și infraroșii, proprietate ce își gasește aplicații
Fier () [Corola-website/Science/302787_a_304116]
-
și magnetit, este materialul natural cu cele mai bune proprietăți magnetice. Deși acești oxizi formează straturi protectoare la suprafața pieselor, porozitatea acestor straturi este atât de mare încât obiectele din fier expuse efectelor atmosferei ruginesc continuu până la distrugerea lor completă. Oxidul feric este opac la radiații ultraviolete și infraroșii, proprietate ce își gasește aplicații la fabricarea geamurilor termoabsorbante. În combinație cu carbonul, fierul poate forma soluții solide sau carbura de fier Fe (numită și cementită). În funcție de temperatură și de conținutul de
Fier () [Corola-website/Science/302787_a_304116]
-
este format din fier. Sub formă de diverse combinații, el formează 5% din scoarța terestră, însă în stare pură se găsește doar accidental (în meteoriți). Se presupune de asemenea că planeta Marte își datorează culoarea roșiatică unui sol bogat în oxid de fier. Datorită reactivității sale mari, în natură fierul se găsește în stare pură doar în cazuri foarte rare, de obicei în meteoriții feroși. Cele mai des utilizate minereuri de fier sunt hematitul, magnetitul, ilmenitul (FeTiO), sideritul (FeCO), limonitul (amestec
Fier () [Corola-website/Science/302787_a_304116]
-
de jos, hematit), transformându-l în fier topit și devenind bioxid de carbon: Fluxul ajută la topirea impurităților din minereu, în special a bioxidului de siliciu și a silicaților. Sub influența căldurii din furnal, carbonatul de calciu se descompune în oxid de calciu și bioxid de carbon.: Oxidul de calciu se combină cu bioxidul de siliciu formând o zgură ce se topește la temperatura din furnal (ceea ce nu s-ar fi întâmplat cu bioxidul de siliciu în stare pură). Zgura topită
Fier () [Corola-website/Science/302787_a_304116]
-
topit și devenind bioxid de carbon: Fluxul ajută la topirea impurităților din minereu, în special a bioxidului de siliciu și a silicaților. Sub influența căldurii din furnal, carbonatul de calciu se descompune în oxid de calciu și bioxid de carbon.: Oxidul de calciu se combină cu bioxidul de siliciu formând o zgură ce se topește la temperatura din furnal (ceea ce nu s-ar fi întâmplat cu bioxidul de siliciu în stare pură). Zgura topită plutește deasupra fierului topit, mai dens, și
Fier () [Corola-website/Science/302787_a_304116]
-
Alte aliaje importante sunt cele cu nichel, dintre care se remarcă invarul (36% Ni, rest fier), care caracterizează printr-un coeficient de dilatare termică foarte redus și se utilizează în aplicații unde este nevoie de modificări dimensionale minime în raport cu temperatura. Oxizii de fier sunt folosiți la fabricarea de medii magnetice pentru stocarea informațiilor. Deseori ei sunt amestecați cu alți compuși, dar își păstrează proprietățile magnetice în soluție. În medicină se folosesc preparate pe bază de fier ca antianemice. Fierul este un
Fier () [Corola-website/Science/302787_a_304116]
-
chiar urme, de exemplu, bor, element cu secțiune de captură foarte mare) pot duce la deranjamente grave, din cauza unor secțiuni de captură mari. Datorită acestui lucru apare necesitatea utilizării unei tehnologii de purificare a substanțelor. Uraniul formează o serie de oxizi, dintre care îi amintim pe cei mai importanți: UO, UO și UO. Primul se poate obține din calcinarea diuranatului de amoniu și azotatului de uraniu, UO rezultă prin calcinarea azotatului, iar UO prin reducerea UO cu H. Uraniul natural este
Uraniu () [Corola-website/Science/302796_a_304125]
-
foarte repede (20 000 rotații/minut). Aici are loc separarea izotopilor după masele lor. Spre centrul cilindrului ajunge izotopul ușor, U care părăsește cilindrul printr-o serie de conducte și ajunge într-o uzină de procesare unde este transformat în oxizi. Izotopul U se va deplasa spre exteriorul cilindrului, loc de unde va fi colectat și va fi utilizat, în general, la prepararea unor reactivi de laborator [UO(CHCOO), UO(NO)] care nu trebuie să conțină izotopul periculos (emite și raze gamma
Uraniu () [Corola-website/Science/302796_a_304125]
-
mucoasele organelor respiratorii), solubil în apă (1 vol. apă dizolvă 600 vol. acid bromhidric la 0°C). Densitatea acidului bromhidric este de 2,529 gcm, la 0°C. Soluția lui în apă este puternic acidă. Cu unele metale sau cu oxizi sau hidroxizi de metale dă reacții similare acidului clorhidric. Oxidanți energici, ca formula 75, formula 76 concentrat, formula 77, formula 78 îl oxidează la brom. Având punctul de fierbere la temperatura de 66,8°C, acidul bromhidric se poate lichefia foarte ușor, iar punctul
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
hipobromoasă (protoxidul de brom) este combinația bromului cu formula chimică BrO. Se prepară prin acțiunea bromului asupra unei suspensii de HgO în CCl. Protoxidul de brom este un gaz brun. Acidul hipobromos se prepară prin agitarea unei suspensii de de oxid de mercur (HgO) sau oxid de argint (AgO) în apa de brom; concentrația acidului hipobromos obținut este de aproximativ 6%. Prepararea acidului hipobromos se face după reacția: formula 82 O altă metodă de preparare a acidului hipobromos poate rezulta prin dizolvarea
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
combinația bromului cu formula chimică BrO. Se prepară prin acțiunea bromului asupra unei suspensii de HgO în CCl. Protoxidul de brom este un gaz brun. Acidul hipobromos se prepară prin agitarea unei suspensii de de oxid de mercur (HgO) sau oxid de argint (AgO) în apa de brom; concentrația acidului hipobromos obținut este de aproximativ 6%. Prepararea acidului hipobromos se face după reacția: formula 82 O altă metodă de preparare a acidului hipobromos poate rezulta prin dizolvarea chimică a bromului în apă
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
permanganat de potasiu, deoarece acidul permanganic violet este redus de acidul bromhidric la cationul manganos ce este incolor. Acidul bromic este un acid de tăria acizilor halogenați, stabil în soluție până la 40%. Soluțiile mai concentrate se descompun, în acid perbromos, oxid de brom și apă, după reacția: Bineînțeles, anionul bromic poate fi pus în evidență cu ajutorul puterii lui oxidante în soluții acide. În urma reacției cu bromaților cu iodura de potasiu, după care se adaugă acid clorhidric concentrat, se poate observa colorarea
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
în aer și este absorbit de apă la fel ca acidul clorhidric. Are solubilitate mare în apă, un litru de apă pură putând dizolva 400 l de acid iodhidric. Este un acid tare cu un pronunțat caracter caustic. Reacția cu oxizii metalelor are ca produs de reacție apă și ioduri. Reacționând cu o soluție de argint se formează un precipitat alb-gălbui de iodură de argint, cu soluție de plumb un precipitat galben de iodură de plumb și cu peroxid de mercur
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
în plasmă sau în fluxuri de particule încărcate electric, fenomenul se numește "electromagnetism". Și electronii aflați în mișcare orbitală în atom produc magnetism; acesta este mai lesne de observat în magneții permanenți, de exemplu în mineralele naturale precum magnetitul (un oxid de fier, FeO) sau în fier și unele aliaje ale sale (inclusiv o parte din oțeluri) care pot fi magnetizate. Magneții permanenți (materiale care pot fi magnetizate de un câmp magnetic extern și care au proprietatea de a rămâne magnetizate
Magnetism () [Corola-website/Science/302841_a_304170]
-
Creed. El a recunoscut prezența unui nou element în ilmenit când a găsit nisip negru pe malul unui pârâu de lângă o parohie din Manaccan și a observat că acesta era atras de magnet. Analiza nisipului a determinat prezența a doi oxizi metalici: oxid de fier (ceea ce explică atracția față de magnet) și 42,25% un oxid metalic de culoare albă pe care nu îl putea identifica. Gregor, realizând că oxidul necunoscut conținea un metal care nu se potrivea cu proprietățile niciunui alt
Titan () [Corola-website/Science/303225_a_304554]
-
a recunoscut prezența unui nou element în ilmenit când a găsit nisip negru pe malul unui pârâu de lângă o parohie din Manaccan și a observat că acesta era atras de magnet. Analiza nisipului a determinat prezența a doi oxizi metalici: oxid de fier (ceea ce explică atracția față de magnet) și 42,25% un oxid metalic de culoare albă pe care nu îl putea identifica. Gregor, realizând că oxidul necunoscut conținea un metal care nu se potrivea cu proprietățile niciunui alt element cunoscut
Titan () [Corola-website/Science/303225_a_304554]
-
negru pe malul unui pârâu de lângă o parohie din Manaccan și a observat că acesta era atras de magnet. Analiza nisipului a determinat prezența a doi oxizi metalici: oxid de fier (ceea ce explică atracția față de magnet) și 42,25% un oxid metalic de culoare albă pe care nu îl putea identifica. Gregor, realizând că oxidul necunoscut conținea un metal care nu se potrivea cu proprietățile niciunui alt element cunoscut pe atunci, a dat raportul Societății Geologice Regale din Cornwall și jurnalului
Titan () [Corola-website/Science/303225_a_304554]
-
acesta era atras de magnet. Analiza nisipului a determinat prezența a doi oxizi metalici: oxid de fier (ceea ce explică atracția față de magnet) și 42,25% un oxid metalic de culoare albă pe care nu îl putea identifica. Gregor, realizând că oxidul necunoscut conținea un metal care nu se potrivea cu proprietățile niciunui alt element cunoscut pe atunci, a dat raportul Societății Geologice Regale din Cornwall și jurnalului de știință german "Crell's Annalen". În aceeași perioadă, Franz-Joseph Müller von Reichenstein a
Titan () [Corola-website/Science/303225_a_304554]
-
proprietățile niciunui alt element cunoscut pe atunci, a dat raportul Societății Geologice Regale din Cornwall și jurnalului de știință german "Crell's Annalen". În aceeași perioadă, Franz-Joseph Müller von Reichenstein a produs o substanță similară, dar nu o putea identifica. Oxidul a fost apoi redescoperit independent în 1795 de chimistul german Martin Heinrich Klaproth în rutilul pe care îl avea din Ungaria. Klaproth a recunoscut acolo un nou element și l-a numit după Titanii din mitologia greacă. După ce a auzit
Titan () [Corola-website/Science/303225_a_304554]
-
apă, dar este solubil în acizi concentrați. În ciuda faptului că diagrama Pourbaix destinată titanului arată că acesta este, din punct de vedere termodinamic, un metal foarte reactiv, reacțiile sale cu apa și aerul sunt încete. Metalul formează un strat de oxid pasiv și protector (adăugând la rezistența împotriva coroziunii) atunci când este expus unei temperaturi ridicate în aer, dar la temperatura camerei rezistă la pierderea lustrului. Când se formează pentru prima dată, acest strat protector este de numai 2 nm grosime, dar
Titan () [Corola-website/Science/303225_a_304554]
-
fluor este foarte rapidă neputând fi controlate reacțiile secundare. Se realizează cu HNO3 și respectiv cu H2SO4 CH + HONO --> CHNO + H0 CH + HSO --> CH3-O-SO3H (sulfat acid de metil) + H20 Conduce la formarea unor compuși din alte grupe funcționale:alcooli,acizi,oxizi..etc A fost descoperită de Nenițescu. Se realizează în prezența de Al2Cl3 CH-CH-CH-CH --->CH-CH-CH CH Reacția de izomerizare reprezintă procesul prin care un alcan cu catena laniara cu 4 sau mai mulți atomi de carbon se transformă în alcani cu
Alcan () [Corola-website/Science/302484_a_303813]
-
pantă abruptă până la câmpia Moselei în Sud-Est. Altitudini limită: Minereu de fier (nu mai e exploatat), pământ arabil Pământ irigat: 10 km² (inclusiv Belgia) (estimare 1993) Hazarde naturale: poluarea aerului și a apei în zone urbane Poluarea Aerului, Poluarea Aerului - Oxizi de Nitrogen, Poluarea Aerului - Sulf 85, Poluarea Aerului - Sulf 94, Poluarea Aerului - Compuși organici volatili, Biodiversitate, Schimbarea climatică, Deșertificare, Specii în pericol, Deșeuri periculoase, Dumping marin, Interdicția testelor nucleare, Protecția stratului de ozon, Poluarea navelor, Lemn tropical 83, Lemn tropical
Geografia Luxemburgului () [Corola-website/Science/302921_a_304250]
-
luminos proiectat pe ecran este reflectat către spectator, "spectatorul aflându-se între proiector și ecran". Sunt de mai multe feluri: " cu reflexie difuză" unde unghiul de difuzie este de 100 - 160 grade. Se poate confecționa din pânză obișnuită vopsită cu oxid de zinc, sulfat de bariu. Are un factor de luminanță (raportul dintre luminanța maximă a suprafeței ecranului și luminanța etalonului) de 0,7 - 0,8. " cu reflexie difuz dirijată", unde unghiul de difuzie este de cica 50 grade. Au o
Ecran cinematografic () [Corola-website/Science/299482_a_300811]