8,628 matches
-
o nouă zi plină de alte nimicuri cu umbre însemnate. Oare te poți odihni când noaptea ai un vis ca acesta: Pe fața mamei e un răzor de pietriș alb, ce se întinde din colțul gurii până sus în dreptul ochiului. Pășesc pe el și pantofii scrâșnesc, o pietricică îmi intră în pantoful drept și-mi roade călcâiul. Mama vâră degetul în pantof, scoțând piatra din el. Merg mai departe până ce ajung la marginea ochiului ei, unde dau peste un gard de
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
hoților de prăvălie prinși și, în replică la ele, de-a lungul aleilor din parc, panourile cu zâmbetul unsuros al muncitorilor fruntași și eroilor socialiști. Am văzut zăcând în praf zdrențăroși tineri sau bătrâni, morți în plină stradă, și trecătorii pășind indiferent pe lângă ei. și am văzut cortegiile de mare pompă ale unor funeralii de stat, cu sicriul deschis purtat de camioane îmbrăcate în catifea, și mulțimea de gură-cască cu ochii sticloși. În privirile lor se citea un amestec de scârbă
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
tot mai grea înaintarea prin stratul de zăpadă. Vântul rece și tăios căuta cu perseverență părțile mai puțin protejate ale corpului, lovindu-le fără milă. Mama avea în picioare niște șoșoni uzați, care se umpluseră de zăpadă. O cuprinsese frigul. Pășea cu îndârjire și cu privirile îndreptate tot mai des în direcția spitalului care se zărea cu anevoie prin ninsoarea răsucită și spulberată de forța brutală a unui crivăț dement. În sfârșit, obosită și înfrigurată a ajuns la destinație, adică la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
că în odaie era o liniște înfiorătoare și un întuneric de catran. Eram sub controlul total și implacabil al forțelor dezlănțuite ale naturii. Totuși, vroia să se convingă pe deplin. Ținând lampa cu ambele mâini ca pe un scut miraculos, pășind încetișor ca și cum s-ar fi aflat pe un teren minat, mama a intrat în camera cu atribuții polivalente, oprindu-se în fața primului geam. A rămas uluită! Ambele ferestre erau potopite de zăpada care se depozitase în straturi succesive și inegale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
călca de două ori în același loc. Acum, în fruntea micii noastre coloane, se afla tot el, dar surclasat de Leu, care ținea astfel să nu-i fie diminuate ori puse la îndoială calitățile de cercetaș de excepție. Iar noi pășeam pe cât posibil pe urmele lăsate de Mircea, economisind în acest fel o parte de energie prin depunerea unui efort mai puțin intens în actul deplasării. În sfârșit am intrat în lizieră. Era o pădurice tânără de vreo 10-12 ani. Puieții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de mahmureală cazonă, au apelat urgent la experiența acumulată de strămoși: "cui pe cui se scoate"; panaceu recunoscut ca atare de toți cei care trecuseră prin asemenea faze. După ce și-au revenit cât de cât, înarmați cu bastoanele de cauciuc, pășind cu cizmele pe zăpada scârțâitoare au plecat pe sectoare într-o stare de echilibru îndoielnică, fiind convinși că fără ei țara asta s-ar duce naibii de râpă... În timp ce înotam cu mare greutate prin zăpada din pădurice, scoțând anevoios un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Ne uitam la el încremeniți, neștiind ce se va întâmpla cu noi, ce are de gând să ne facă. Cum adică "să dansăm pe sârmă"? Atenție! Comanda la mine! Direcția postul de miliție, înainte, marș! Mergeam spre sat. Alături de noi pășea Leu, neliniștit și tulburat. Am ieșit din lizieră și am intrat pe cea mai frumoasă și cea mai frecventată arteră de circulație a ghetoului: strada numărul 8. Cu lemnul în spate, obosiți, înfrigurați, cu spaima în suflet, înaintam greu pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
și cea mai frecventată arteră de circulație a ghetoului: strada numărul 8. Cu lemnul în spate, obosiți, înfrigurați, cu spaima în suflet, înaintam greu pe zăpada cuprinsă de îngheț, escortați de doi milițieni obtuzi unul în fața noastră, celălalt încheind plutonul. Pășeau cu cizmele lustruite, mâncați și bine băuți, pe zăpada scârțâitoare pârâind sub greutatea acestor plăvani mătăhăloși, câini de pază ai regimului comunist. Plecaserăm cam de multișor de-acasă. Mi se făcuse foame. Reflexul meu condiționat a intrat imediat în funcțiune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
din hol. Mama, mi se pare că bate cineva la ușa de afară, zise Mircea. Du-te, Mircea, și vezi cine este. După o așteptare de câteva momente, ușa s-a deschis și o doamnă de o uimitoare alură a pășit pragul încăperii noastre. Vă spun bună ziua la toți și bine v-am găsit! La salutul doamnei am zvâcnit în picioare ca la comanda șefului Marelui Stat Major, de parc-am fi fost prevăzuți din naștere cu arcuri pneumatice la membrele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
moară, eram cu toții ceva mai vioi; până și Leu parcă ar fi avut chef de glume și de joacă. Băieți, nu ne-a spus morarul-șef că ne va fi mai bine? Uite, parcă dă o geană de soare. Și pășea cu siguranță pe cele patru piciorușe întremate, privind optimist la grupul de copii pe care-l conducea ca un adevărat ghid calificat. Morarul-șef! Da... De atunci și până astăzi, la vârsta de 75 de ani, trăiesc mereu și mereu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
numai la răscruce de ulițe, de străzi, fără să fie sărită nici cea mai mică încrucișare de artere comunale. Odată ajuns la intersecție, cobora de pe mijlocul lui de transport biped, își rezema obiectul de gard ori de un copac și pășea în mijlocul uliței la răscruce. Se oprea. Își depărta puțin picioarele, crăcănându-se pentru a avea o mai bună stabilitate și aderență la sol și, luând bețișoarele, începea o serie de lovituri în tobiță și o răpăială de-i săreau capacele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
în zare, muzică tradițională, vaci bălțate mergând legănat, în fine, tot imaginarul popular al acestei țări pas comme les autres concentrat în 30 de secunde. Un lucru totuși le-a scăpat celor care au conceput reclama. Vacile merg la pășunat pășind pe asfalt. Un asfalt impecabil, ce-i drept. Descoperire tardivă, carte cumpărată de pe taraba în Piața Universității în vara aceasta: Apropouri, de Cilibi Moise. Personajul pe care eu l-am crezut doar o legendă a trăit pe la 1850 în marele
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
știm că între Thérèse Desqueyroux și Condiția umană e o distanță de ani-lumină, ca între două planete. Iar dacă între Malraux și Sartre există o punte, aici conflictul uman și artistic e și mai dramatic, pentru că niciodată unul nu va păși spre celălalt, rămânând fiecare de o parte și de alta a prăpastiei, în contemplare. Dar vine o clipă - unică, probabil - de grație, de scântei, de soare, când nimic din ceea ce-i opune nu mai contează, când tot ce-i literatură
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
În săptămâna următoare, tot aici, urma să fie un recital Babel, susținut de Malaparte - cel puțin așa am înregistrat în analfabetismul meu chirilic, Malaparte, până fluxul mulțimii mă împinse spre ieșire. De Babel eram însă sigur, dovadă că - de cum am pășit pe stradă, într-o burniță rea, violentă, dacă există burniță violentă - mi s-a făcut rău. Foarte rău. Inima îmi bătea cu putere, era tot ce auzeam și din toată Moscova aceea nu-mi răsări decât un cardiolog bucureștean care
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
Exploatarea a fost înlăturată, noua societate românească nu mai cuprinde decât clase și categorii sociale care acționează unite urmărind țeluri comune revoluționare. Sub steagurile României socialiste poporul român și-a găsit cadrul plenar de afirmare multilaterală a milenarei sale unități, pășind cu frunțile spre viitorul luminos al patriei.“ (Scînteia tineretului, 13 octombrie 1978) BERWANGER Nikolaus „Trăim bucuria muncii Și-n viața această Vrem să lăsăm Ceva moștenire Chiar dacă e numai O curată Conștiință Comunistă.“ („Bucuria muncii“, Scînteia, 30 aprilie 1978) BEZA
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
ce muncesc. El a trezit și a organizat clasa muncitoare la luptă împotriva exploatării, el a condus poporul în lupta pentru independența patriei, sub conducerea lui poporul a răsturnat puterea capitaliștilor și a moșierilor și, conștient de puterea lui, a pășit la construirea unei vieți noi.“ („Ritm și calitate“, Gazeta literară, 6 aprilie 1961) „Toate cele care s-au urcat la tribună ca să rostească gândul și voința milioanelor de femei, ale căror purtătoare de cuvânt erau, au exprimat cu aceeași limpezime
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
noștri, nici numai ai fanteziei noastre, nici numai ai culturii în genere. Suntem ai Republicii.“ (Teatrul, decembrie 1972) „Toate aceste lucrări, ca și altele, își găsesc justificarea în sentimentul că noi părăsim, prin socialism, modulii constitutivi ai Europei burgheze și pășim spre un nou soi de umanitate, și de cofraternitate, neexpurgată de mari greutăți, dar neaderentă îmburghezirii în opacitatea unilaterală a profilului dezumanizat.“ (Contemporanul, 8 aprilie 1977) EVU Eugen „[...] Mă prind cu trup Și suflet întru tine, Timp comunist Al țării
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
până la supremul sacrificiu, pentru a apăra libertatea, independența și integritatea țării, pentru a salvgarda mărețele cuceriri revoluționare ale poporului.“ („Patriotismul - flacără vie transmisă din generație în generație“, România liberă, 1 martie 1988) CATANĂ Cornel „Ctitor de Țară nouă, cel care pășește anul acesta în al șaizecilea an de viață este un demn urmaș al celor ce-au făurit istoria frământată a României în decursul veacurilor. Ca Mircea cel Bătrân, cum spune poetul, a apărat «și nevoile și neamul», ca Mihai Viteazul
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
stă, în primul rând și înainte de orice, în principiile dreptății, justiției și echității sociale, în forța cauzei pe care ea o promovează și anume - cauza libertății și fericirii omului, a libertății și fericirii poporului.“ (Contemporanul, 22 noiembrie 1974) CHILIE Nicolae „Pășind într-un an nou de viață și împliniri, pe care ni le dorim, cu toții, mai rodnice și mai îmbelșugate, poporul nostru, sub încercata și clarvăzătoarea conducere a partidului, personal a tovarășului Nicolae Ceaușescu, are toată dreptatea să-și privească limpede
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
suprapunerii de semnificații a două noțiuni decisive pentru progres: eticul și umanul. Sudura lor, revărsarea unuia în celălalt sunt hotărâtoare pentru profilul omului de mâine - căruia comunismul, constructor sau gânditor pasionat de azi este o anticipare.“ (Tribuna, 31 august 1972) „Pășim în 1979 cu satisfacția că țara noastră, prin glasul celui mai autorizat reprezentant al ei, tovarășul Nicolae Ceaușescu, nu pregetă nici un efort în slujba păcii și diminuării competiției înarmărilor, prin participarea ei activă în organismele internaționale și prin măsurile luate
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
colectivitatea a țesut cele mai frumoase mituri și legende ale sale. La temelia creației lor stau personalități puternice, de o forță aproape prometeică.“ (Săptămîna, 26 ianuarie 1978) SOROCEANU Corina „Conduși de fapta unui Om-Erou Pe care Țara-ntreagă îl urmează, Pășim încrezători pe drumul nou Pe care visul lui îl germinează.“ („Urcăm spre comunism“, Săptămîna, 21 august 1987) SPIRIDON Gheorghe, pictor „Avem cu toții certitudinea că țara noastră merge pe drumul cel mai bun, cel mai drept și mai luminos din milenara
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
a lungul unei vieți revoluționare“, Luceafărul, 20 martie 1982) ȘERBAN Corneliu „Inima mea se deschide În fața acestui OM, Pentru că vine în mijlocul nostru, Ne știe sufletul, Ne îmbrățișează copiii Și, zilei de azi, Azi îi spune Și energic în fruntea noastră pășește «SĂ URCE NAȚIUNEA SPRE COMUNISM ÎN ZBOR!» Inima mea se deschide În fața acestui OM Pentru că viața sa a fost și este luptă, Lupta sa a fost și este Izbândă, Izbânda sa a fost și este Lumina comunistă Statornicită-n plaiul
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
oprească și pe ceilalți. Ce vrei, dragă ? — Vreau să dirijez și eu. — Ei, poftim !... Învățătoarea aruncă o privire pe geam. În clasă se făcuse liniște. Se întoarse apoi către Dănuț. — Biine, hai, treci în față și dirijează și tu. Dănuț păși mîndru înspre catedră, gîndindu-se că le va arăta el acum. Cristi dirija obișnuit, ca toți ceilalți. El va dirija în schimb de-adevăratelea, cum văzuse că făceau dirijorii de simfonii la televizor. Dar cum porni iarăși cîntecul, copiii începură să
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
tot dezastrul și în urechi îi răsuna melodia aceea insuportabilă. Cînd Cristi trecu pe lîngă el, după ce-și terminase treaba, de-abia mai putu să-l întrebe pierit : „De ce-ai făcut asta ?“. Văru -său îi aruncă peste umăr, pășind țanțoș : „Acum lucrez pentru Barbu !“. Dănuț stătea pironit în continuare în mijlo cul curții, fără să mai vadă nimic în jurul lui. În timpul acesta, Serghei Luminița se ridicase și, cu fața înroșită de plîns, plecase șchiopătînd înspre clasă. Bascul ei alb
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
de județ. Dragostea față de munca pe care a îmbrățișat-o și conștiința datoriei erau pentru ea singurii inspectori. Spre cinstea ei, a părinților care i-au dat o bună creștere și a dascălilor care au pregătit-o, tânăra dăscăliță a pășit cu hotărâre și optimism în profesia pe care și-a ales-o. Fie ca toți cei ce au îmbrățișat fascinanta și nobila îndeletnicire de învățător să-i calce pe urme, spre a-și crea un nume care să fie rostit
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]