9,218 matches
-
a-i arăta individului că este în continuare stăpînul propriei vieți, că poate controla mediul înconjurător, precum și rolul de a-l imuniza în fața lumii sumbre dinăuntru. Ele îi readuc o preocupare sporită față de sine, vizibilă în utilizarea excesivă a unor parfumuri scumpe, a unor haine de firmă (pe care nu le poate folosi decît în interiorul celulei, căci, la ieșirea din ea, este obligat să poarte uniforma specifică), a unor țigări rafinate, a unor cafele de calitate superioară etc. Preocuparea pentru propria
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
culorile murdăriei (maro cu gri la deținuți sau albastru murdar cu cenușiu la angajați). Pasiunea pentru urît, estetica urîtului inundă nu numai privirea vizitatorului, ci și nările acestuia, care strîmbă firesc a dezgust în fața amestecului de transpirație urît mirositoare cu parfum de esențe tari. Mizeria în care sînt ținuți deținuții (avînd acces la apă caldă doar 3 minute pe săptămînă) pare consecința mizeriei în care mustește trupul angajaților de rang inferior. Puțind a transpirație nespălată de mult, cu hainele soioase, boțite
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
mizeriei în care mustește trupul angajaților de rang inferior. Puțind a transpirație nespălată de mult, cu hainele soioase, boțite și degradate, cu pantofii scîlciați și șapca decolorată, unii angajați par întruchiparea barbariei. Iar cînd peste ei se deșartă flacoanele de parfum ieftin în apropierea unor vizite, efectul este de un dezgust total. Doar printre femei se constată o creștere a ponderilor valorii estetice, fapt vizibil și cu ochiul liber celulele lor fiind mai curate și mai îngrijite. Tipologia valorilor personale și
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
deținuților intră vara într-o stare de inerție, pasivitate și imobilism, mișcările și gesturile reducîndu-se la maximum pentru a nu altera și mai mult aerul. Starea de conservare produce o dezindividualizare corporală, iar absența elementelor de personalizare a trupului (haine, parfumuri, coafuri) sporește senzația de mortificare a corpului. Economia de mișcări și de vorbe insuflă dorința de hibernare. Plimbarea zilnică de o oră este refuzată tot mai des deoarece se produce într-un spațiu aflat în bătaia soarelui, absența umbrei și
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
televiziuni similare în România ar dinamiza reforma sistemului juridic mai mult decît toate dezbaterile din Parlament. Dincolo de schimbările structurale, se va produce în următorii ani o accentuată deculturalizare și civilizare a angrenajului carceral. Cultura organizațională, definită ca spiritul locului, ca parfumul unei instituții, cuprinde în esență o viziune globală, o abordare de ansamblu care nivelează gîndurile și comportamentele. Cu cît cultura este mai puternică, cu atît indivizii au șanse mai reduse să-și exprime personalitatea. Cultura penitenciară prinde într-un malaxor
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
printre indieni, încetinesc, mai pun piciorul jos ca să nu-mi pierd echilibrul. Bubuitul se aude din ce în ce mai tare. Poteca se lărgește. Pe dreapta apare marea. Câteva mii de oameni și omuleți s-au înghesuit pe toată plaja. Bubuitul e deja asurzitor. Parfumul care se simte în aer e foarte complex. E alcătuit din mai multe miresme îmbietoare. Mici sfârâind pe grătar, cremă autobronzantă cu cocos, șaorma cu de toate, scoici mucegăite, cola cu vodcă, alge în putrefacție. Și multă bere. Mă opresc
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
recunosc imediat. Nici nu-mi puneam problema, chiar dacă au trecut cinci ani. În timp ce mă apropii de ea, îmi dau seama că îmi imaginasem cu totul altfel revederea. Ne îmbrățișăm, stăm câteva secunde așa. E destul de bine. Îi miros ceafa, dar parfumul pielii ei îmi pare străin. După ce ne așezăm la masă, mă uit la fața ei. Descopăr câteva riduri fine pe care nu le știam. Ochii sunt aceiași. Începem să vorbim, dar conversația demarează greu. Îmi spune că are o fetiță
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
spre tavan și mă așez la o masă. Mă desparte cam un metru jumate de altă masă, la care stă o tipă. N-am scanat-o, dar nările mele o pârăsc și-mi spun că și-a turnat sticla de parfum în cap. Vreau să mă ridic și să mă mut la o altă masă, dar mă uit în jur și nu văd nici una liberă. E oră de vârf. Fuck. E-n regulă. O să mănânc rapid ciorba și-o să ies la
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
Nu, nu, erau foarte fairplay! În anumite părți însă, dacă la Scala nu, Fiorenza Cossotto le dădea spaghettate, îi ducea cu autobuzul, avea suporterii ei, aceiași peste tot. Era faimoasă pentru asta. Oricum, eu am considerat mereu claca necesară, un parfum de altădată. Acum, te uiți, aplaudă unde nu trebuie sau, exact atunci când ar trebui să intervină și să dea artistului un pic de elan, stau ca momâile. E suficient să existe doi care să înceapă aplauzele, că după aceea se
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
date cu drag. Când veneam de la spectacol, nu mai aveam vaze în care să le pun, așa că le așezam în cadă, după ce îmi făceam dușul, și le îngrijeam până a doua zi, când se ocupau cei de la hotel. — Există un parfum care v-a completat personalitatea de-a lungul timpului? — Mai multe, ca și culorile, ca și bijuteriile, ca și mâncarea... Mult timp am purtat un parfum bărbătesc - Vetiver, de la Guerlain. Mergea foarte bine cu pielea mea. Cătălina m-a rugat
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
le îngrijeam până a doua zi, când se ocupau cei de la hotel. — Există un parfum care v-a completat personalitatea de-a lungul timpului? — Mai multe, ca și culorile, ca și bijuteriile, ca și mâncarea... Mult timp am purtat un parfum bărbătesc - Vetiver, de la Guerlain. Mergea foarte bine cu pielea mea. Cătălina m-a rugat să îl schimb, pentru că șeful ei de pe vremuri, marele milionar și colecționar de artă Daniel Wildenstein, își dădea cu el. "Mama, de fiecare dată când treci
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
scriitorului pentru povestirea ironică și pentru parodie. Cititorul îi reprezintă astfel verva interpretativa a lui Proust, fără cruțare față de impostura, cabotinism, opacitate și lipsa de stil: Alte ipostaze ale scriitorului: hipersensibilul, temându-se de curenți de aer, de polenuri, de parfumuri; mondenul, pe care Martha Bibescu îl apără de orice acuzație de snobism, citându-i admirația pentru « democrația catedralelor i; filosoful, atras de priveliștea teribilă a involuției fizice; prietenul, mai ales, care îi propunea lui Anton Bibescu, îndoliat, să-l viziteze
Prinţesa Bibescu în ţara lui Proust. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Cristina Poede () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1430]
-
dar pe de altă parte întâlneam dealuri golașe cu stânci pleșuve care mă făceau să-mi aduc aminte de pădurile bogate de pe la noi, de iarba mare și fragedă din poienile noastre și de toate florile care înmiresmau aerul curat cu parfumuri îmbătătoare. În fine, am ajuns și la destinație cred că era 7 iunie, pe la ora 14. După multe negocieri m reușit să intru și eu în camera mea de la vila Galaxia, bucuria cea mare era că aveam balconul spre mare
O călătorie în Grecia, anul 2008. In: Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1045]
-
Puiu) Lupescu, devenit coechipierul lui Vizanty, avea să cadă în luptă pe 18 mai 1944. "Și iată că a sosit vremea topirii zăpezilor [rememorează Petre Constantinescu, din care am mai citat și voi mai cita, fiindcă scrierile lui au un parfum aparte, parfumul amintirilor obiective, precise și nealterate, încărcate totuși de nostalgie]; la sfârșitul lui martie 1944, pe șezlongurile din spatele avioanelor, uneori piloții dezbrăcau costumul de zbor și, când soarele era sus, puteau scoate și cămașa pentru a gusta cu anticipație
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
devenit coechipierul lui Vizanty, avea să cadă în luptă pe 18 mai 1944. "Și iată că a sosit vremea topirii zăpezilor [rememorează Petre Constantinescu, din care am mai citat și voi mai cita, fiindcă scrierile lui au un parfum aparte, parfumul amintirilor obiective, precise și nealterate, încărcate totuși de nostalgie]; la sfârșitul lui martie 1944, pe șezlongurile din spatele avioanelor, uneori piloții dezbrăcau costumul de zbor și, când soarele era sus, puteau scoate și cămașa pentru a gusta cu anticipație senzația de
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
să părăsească bunicii prima lor locuință din Cluj, ne-am mutat noi într-una numai a noastră (tata se fixase în localitate), situată pe strada Kogălniceanu (Farkas utca), una dintre cele mai frumoase artere ale orașului, scăldată primăvara de suavul parfum al teilor copleșiți de flori, ce străjuiau ambele trotuare. La un capăt al ei, se înălța biserica calvină, cu fațada ca o imensă glugă de Ku Klux Klan tăind strada, cu zidurile laterale sprijinite de contraforturi, cu cele interioare decorate
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
nu numai prin masa corporală ce și-o legăna prin sălile expoziției, superior, în sensul că privea lumea de la distanță, prin monoclu, cu tot aerul lui obosit, cu pielea galbenă, cerată, maladivă, parcă de toxicoman și răspândind în jur distincția parfumului său franțuzesc, în costumul Frontului Renașterii Naționale. Scriitorul era ministru al artelor și nu doar prezența lui protocolară, ci și cele expuse pe pereți dovedeau soliditatea temeiurilor țării, prosperitatea culturii noastre, în care Transilvania se încorpora atât de armonios și
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
schimb toți. Când unul făcea mâncare, mâncau toți. Era și o „gâsculiță” de vreo 20 de ani, frumu șică foc. Trăia cu un albanez care o bătea aproape în fiecare seară pentru că ea mai pleca la „muncă”. Se prostitua pentru parfumuri și haine scumpe. Asta este o altă parte a Italiei. Sunt mulți care cred că pot face orice, „și-așa nu mă cunoaște nimeni aici”. Oricât ar fi fost de viciată, când am cunoscut-o, a zis că sunt ca
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
bani. A acceptat. Ea va veni în țară la un moment dat, cu ochelari de soare, probabil cu mașină, va vorbi în doi peri cu toată lumea și va povesti că ea muncește și are viața ei în Italia. Va dărui parfumuri și loțiuni de corp și femeile din familia ei o vor invidia. Nu vor ști niciodată adevărul. Scrisoarea 74 Ai vrea să știi ce s-a întâmplat cu fata din Brăila care avea doi copii mici acasă și care spunea
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
a spus să mă așez pe pat, apoi a declarat: — Toți oamenii pe care-i întâlnim în viață ne schimbă. De azi, prin tine, viața mea se va schimba! Scrisoarea 128 — Am muncit 16 ani în mină, în țară! Era parfum față de cum muncesc în Italia. Este zidar, om de 40 de ani, însurat și cu o fată de 15 ani. Trăiesc toți aici. Patronul îi strigă: — Păcat că te-a născut mă-ta! Sau: — Îți dau cu ciocanul în cap
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
nu era cu nimic mai prejos de tablourile coroanei. După aceea și-a trecut vremea făcând compoziții din pietre și din peceți de cărbune, în căutarea cărora m-a pus pe drumuri cu el nu o dată; apoi compoziții făcute din parfumurile cele mai tari, care i-au plăcut nespus toată viața și de care încercam să-l în depărtez, pentru că regele se temea rău de ele și le simțea aproape de fiecare dată. Pe scurt, niciodată vreun om năs cut cu atâtea
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
Montlosier îi spunea într-o zi că ar putea declara ca Cidul: „Cinci sute dintre ai mei prieteni“. Era cu adevărat o magiciană în arta de a con verti pe nesimțite dragostea în prietenie, lăsându-i acesteia întreaga floare, întregul parfum al primului sen timent. Ea ar fi vrut ca toate să rămână veșnic în aprilie. Inima ei rămăsese acolo, în acea primăvară foarte tim purie când livada e acoperită de flori albe și încă n-are frunze. Aș putea povesti
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
flori, unde cea mai agreabilă facilitate de limbaj se îmbina cu multe lumini, cu multă știință, grație și dragoste pentru arte. Atmosfera nu era galică sau pariziană, ci meridională, și încă din meleagurile cele mai dulci, înclinate spre soare și parfumuri, spre muzică și viață elegantă; conversația era plină de duh, suavă, indulgentă; simțeai cumva în aer aromele Sudului celui mai îndepărtat, către Peru și malurile strălucitoare și parfumate ale Amazonului sau din Chile. Contesa și-a retras prompt, dar nu
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
stânga. Sigur că nu m-a prea ascultat. Pentru el eram o "trăznită". Pentru această autoare mai îndrăgostită de agora decât toți autorii contemporani intimitatea e nu atât sfântă cât nedeclarabilă, tabu. Literatura îi preia înțelesul, dar nu și culoarea, parfumul: Sigur că am jurnale, dar nu le va citi nimeni o lungă perioadă de aici încolo. Ce se va afla când vor fi citite? Mi-e greu să cred că se poate afla ceva nou, ceva ce nu e în
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
PEN în Anglia), alteori scriu. Am credința fermă că scriitorii pot schimba lumea. LV. Folosești în Poșetă un lirism narativ concentrat: Poștea veche de piele a mamei, plină cu scrisori pe care le-a purtat la ea tot timpul războiului. Parfumul poșetei ei: bomboane, ruj, pudră Coty. Hârtia scrisorilor era roasă, cu colțuri zdrențuite, după ce fuseseră de atâtea ori desfăcute, citite și împăturite la loc. Scrisori de la tata. Parfum de piele și pudră, care de atunci înseamnă pentru mine feminitate, iubire
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]