11,301 matches
-
vremurilor. În plus, este greu încercată de secularizarea agresivă venită din interior. Concluzia: în câteva decenii, BOR va deveni, nici mai mult nici mai puțin, o "sectă provincială". Aștept cu multă nerăbdare reacția goarnelor naționaliste și "ortodoxe" de tot soiul. Pasaj adăugat ulterior, la puțin timp după ce am scris nota de mai sus: Biserica răspunde cu bomba atomică. Se publică un discurs al Patriarhului Ecumenic Bartolomeu, plus un comunicat radioactiv de presă la adresa intelectualilor dilematici existențialiști. Mai lipseau atributele "vânduți", "francmasoni
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
și impresia de imensă oboseală, de lipsă de entuziasm, de activitate bifată în carnet, așa cum se făcea la noi pe vremea comuniștilor. Da, chiar așa, uneori totul seamănă cu ședințele UTC de pe vremea liceului meu. Nu mai cred în nimic. Pasaj adăugat ulterior, octombrie 2008, București: ba să crezi în utilitatea micilor evenimente ca cele de mai sus; mențin viu spiritul universitar. Astăzi am fost participat la o dezbatere la SNSPA dedicată libertății religioase. Totul a fost organizat de studenți, pentru
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
ore, s-au retras în apartamente bine păzite, închise cu gratii, ascunse în curți interioare pline de verdeață. Insule de Paris, cu alte cuvinte. Întrebarea mea de "barbar" (cu ghilimele) canadiano-român este următoarea: cât va mai dura liniștea din insulă ? (Pasaj adăugat ulterior 1: "Parisul, marele Paris, a devenit mic. Prea mic pentru puzderia de oameni care îi adăpostește. Strada e apoplectică, metrourile agonizează, magazinele sunt în pragul exploziei. Nu se mai poate deosebi între turiști și localnici. Localnicii, stingheri în
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
tradiționale și experimente acute. Tot mai greu de găsit în acest iureș al diversității este Parisul însuși, nu-l identifici decât dacă te plimbi prin spațiul propriilor tale amintiri și referințe ". Andrei Pleșu, Micul Paris, în Dilema Veche, decembrie 2008.) Pasaj adăugat ulterior 2. În luna februarie 2007, pe când eram cercetător asociat la EHESS-Paris, am descris pentru revista Dilema Veche unul dintre locurile care-mi sunt cele mai dragi în Paris, situat nu departe de hotelul în care locuiam. Iată-l
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
unui post telefonic privat. Ies din magazin fericiți sau triști, după cum au fost veștile pe care le-au primit de la cei dragi, aflați la mii de kilometri distanță. Plătesc căutând îndelung piese mici și galbene de centime de euro. Restaurante: pasajul Brady, deschis comerțului în anul 1928. La început, s-a dorit a fi unul dintre cele mai lungi pasaje comerciale din Paris, dar întreprinderea nu prea a avut succes. Pasajul va fi în paragina până la mijlocul anilor 70, data la
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
de la cei dragi, aflați la mii de kilometri distanță. Plătesc căutând îndelung piese mici și galbene de centime de euro. Restaurante: pasajul Brady, deschis comerțului în anul 1928. La început, s-a dorit a fi unul dintre cele mai lungi pasaje comerciale din Paris, dar întreprinderea nu prea a avut succes. Pasajul va fi în paragina până la mijlocul anilor 70, data la care Mister Ponnoussamy, originar din Pondichéry, India, deschide un prim restaurant indian. Va fi urmat repede de alți compatrioți
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
îndelung piese mici și galbene de centime de euro. Restaurante: pasajul Brady, deschis comerțului în anul 1928. La început, s-a dorit a fi unul dintre cele mai lungi pasaje comerciale din Paris, dar întreprinderea nu prea a avut succes. Pasajul va fi în paragina până la mijlocul anilor 70, data la care Mister Ponnoussamy, originar din Pondichéry, India, deschide un prim restaurant indian. Va fi urmat repede de alți compatrioți, ceea ce face ca pasajul acoperit de 200 metri de sticla colorată
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
dar întreprinderea nu prea a avut succes. Pasajul va fi în paragina până la mijlocul anilor 70, data la care Mister Ponnoussamy, originar din Pondichéry, India, deschide un prim restaurant indian. Va fi urmat repede de alți compatrioți, ceea ce face ca pasajul acoperit de 200 metri de sticla colorată să semene mai degrabă cu o stradă animată din Bombay decât cu un pasaj parizian. Restaurantele indo-pakistaneze (adevărate "pepite gastronomice", după cum le numește presa de specialitate) propun meniuri indiene clasice pentru toate buzunarele
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
originar din Pondichéry, India, deschide un prim restaurant indian. Va fi urmat repede de alți compatrioți, ceea ce face ca pasajul acoperit de 200 metri de sticla colorată să semene mai degrabă cu o stradă animată din Bombay decât cu un pasaj parizian. Restaurantele indo-pakistaneze (adevărate "pepite gastronomice", după cum le numește presa de specialitate) propun meniuri indiene clasice pentru toate buzunarele; un meniu de prânz "complet" începe de la 5 euro. Pasajul miroase a curry și a bețișoare parfumate. Legume cu forme și
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
mai degrabă cu o stradă animată din Bombay decât cu un pasaj parizian. Restaurantele indo-pakistaneze (adevărate "pepite gastronomice", după cum le numește presa de specialitate) propun meniuri indiene clasice pentru toate buzunarele; un meniu de prânz "complet" începe de la 5 euro. Pasajul miroase a curry și a bețișoare parfumate. Legume cu forme și nume exotice încântă privirea trecătorului. Puținii turiști rătăciți pe acolo fotografiază cu plăcere vânzătoarele în sarry-uri strălucitoare. Cartierul a adăpostit în anii 70 și o puternică comunitate turcă, urmele
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
la noi, în Bărăgan. Cunosc o stare specială, bizară, unică, de fericire intelectuală, datorată solitudinii, bucuriei spiritului și exilului. Ciudat este că știu, chiar acum, în momentele în care scriu aceste rânduri, că ea nu se va mai întoarce niciodată. [Pasaj adăugat ulterior: firma Leviton nu mai fabrică lămpi de birou, ci doar aparatură electrică de înaltă calitate, pentru avionică și alte aplicații speciale.) La fosse commune dissout l'individuation et l'arrogance ou l'éspérance du nom. (Groapa comună dizolvă
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
plasată la polul opus: Ortodoxia artificială, intelectualistă, de "coloviu" pe care o practică o parte a elitei și diasporei românești și care se găsește și ea la sute de ani lumină de ceea ce ne imaginăm noi că ar fi ortodoxia... Pasaj adăugat ulterior, iarna 2008: lectura cărții Spovedanie la Tanacu scrise de Tatiana Niculescu Bran, Editura Humanitas 2006, a sporit înțelegerea faptelor, dar a adâncit și misterul lor.) Am vizionat filmul din 2003 al québécois-ului Denys Arcand, doctor în filosofie convertit
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
de plante. Mi-a promis că va avea grijă de ele. Este ora 22, trebuie să mă întorc în campus, sunt incapabil să mai scriu sau să mai citesc un singur rând. Am lacrimi în ochi. Mai bine beau bere. Pasaj adăugat ulterior: nu, nu am băut bere. Am citit cu o luciditate rece, pe sărite, din magnificul, fascinantul jurnal al lui W. Gombrowicz. Mă întreb cum de mai îndrăznesc să țin un jurnal!) Joi, 30 iunie 2005, ora 11.33
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
profesional al Antoa netei Ralian. Și mă întorc gândindu-mă totodată la Ray Bradbury, la Fahrenheit 451, la imaginea rugurilor de cărți. Ați lucrat la Ministerul Culturii în anii 1950. Ați fost impli cată în munca de cenzurare a anumitor pasaje dintr-o serie interminabilă de volume. Ce înveți despre tine cu un ase menea prilej? Cum poate trăi cu el însuși un creator (fiindcă asta vă consider) somat de fișa postului să sugrume, să foarfece, să juguleze? Cum arată ordinea
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
te disprețuiești, dar în același timp îți acorzi și circumstanțe atenuante. După ce am fost scoasă din minister și trimisă la munca de jos, ca redactor la Editura Univers, pe care până atunci o tutelasem, ajunsesem să tai direct pe text pasaje, rânduri și cuvinte din cărțile pe care le redactam, fiindcă anticipam într-un fel ce avea să taie cenzura. Tăiam sau modificam, parafrazam, edulcoram. Și eram conștientă că eu, un nimeni, intram cu bocancii în marea literatură. De ce nu mi-
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
snob și cel mai fericit Robinson Crusoe. R.P. Asta dacă n-ați da peste un Vineri manelist... A.R. Atunci aș inventa un Joi simfonist. Dar știți ceva? Mi-e puțin teamă ca acreala bătrâneții să nu-mi strepezească unele pasaje din Proust care m-au entuziasmat în tinerețe. Cam așa ceva am pățit când am recitit André Gide. Bun. Actori preferați. Laurence Olivier în Hamlet, Richard Burton în Cui i-e frică de Virginia Woolf?, Gregory Peck ca bărbat bine (îmi
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
traducerea lui Finnegans Wake nu se încumetă nimeni. Face parte din fondul in tra ductibil? A.R. Așa cred. Eu am avut versiunea franceză și am căzut pe gânduri. Sincer, nu m-aș încumeta să traduc un asemenea text. Unele pasaje îmi dau impresia că Joyce însuși, adus acum la viață, nu le-ar putea înțelege și nu le ar putea explica. R.P. E ca și cum ai traduce Academia Cațavencu în finlandeză, ceva de genul ăsta. Dacă tot vorbim de Finnegans Wake
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
că nu este o întâmplare, sabotajul securist lucra din nou. La Radio România era o emisiune interesantă cu ascultătorii realizată de d-a Doina Berchină și d-l Sebastian Sârcă; am scris și acolo, iar cel puțin în două rânduri pasaje din scrisorile trimise au fost transmise pe post. Am încercat să mai trimit materiale pe adresa d-nei Berchină, dar recent o scrisoare mi s-a returnat cu specificația că doamna s-a pensionat pe caz de boală. Când aud de
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
parcurs firesc, sau persoana în cauză a fost ,,scoasă din circuit” cu ,,mijloace specifice”? Era o emisiune în care se punea problema rolului Presei în educarea oamenilor. Am scris și la postul de radio ,,B.B.C.” din acea vreme și multe pasaje din scrisorile trimise au fost de asemenea citite pe post la rubrica ,,De vorbă cu ascultătorii”. Apoi încet-încet n-au mai apărut astfel de emisiuni, nu mai era loc pentru articole care vorbeau despre realitatea cenușie. În aceste condiții m-
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
noi” susținută de preotul ortodox Viorel Dumitriu împreună cu preotul catolic Cornel Cadar. Discuțiile pe care le-am purtat cu cei doi preoți prin telefon, m-au ajutat foarte mult să înțeleg și poziția Bisericii și mai ales să extrag anumite pasaje din discursul Bisericii, pasaje care își aveau un loc bine conturat în ,,ecuație”. La același post de radio mai era o emisiune tot foarte interesantă, susținută de Cristian Țurcanu intitulată ,, Arta de a trăi” , care punea aceeași problemă existențială a
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
ortodox Viorel Dumitriu împreună cu preotul catolic Cornel Cadar. Discuțiile pe care le-am purtat cu cei doi preoți prin telefon, m-au ajutat foarte mult să înțeleg și poziția Bisericii și mai ales să extrag anumite pasaje din discursul Bisericii, pasaje care își aveau un loc bine conturat în ,,ecuație”. La același post de radio mai era o emisiune tot foarte interesantă, susținută de Cristian Țurcanu intitulată ,, Arta de a trăi” , care punea aceeași problemă existențială a omului, dar privită mai
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
drept ,,Biblie” ! Istoric vorbind, se știe din documentele rămase că au fost împărați care la un moment dat au modificat total Biblia în funcție de interesele lor primitive. Dar pe cine din cadrul Bisericii interesează acest aspect ?! Biblia a fost cenzurată, dar anumite pasaje au scăpat cenzorilor: ,,Învățătorule , cine a păcătuit; acesta sau părinții lui, de s-a născut orb?” ( Ioan - cap. IX ) Când putea să păcătuiască un orb din naștere, dacă nu în altă viață? Chiar termenul de reîncarnare este menționat relativ recent
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
anterioare celei pe care o vedem astăzi ne dă și părintele paroh Liviu Scorobeț în discursul său din 25 martie 1968. ținut cu ocazia aniversării a 150 de ani a Bisericii satului cu hramul «Buna Vestire» Extragem din acest discurs pasajele care apreciem noi că ar prezenta interes pentru cititor. Iubiți creștini! Facem astăzi la praznicul hramului bisericii noastre popasul ce se cuvine la acest moment sărbătoresc, împlinirea unui veac și jumătate dela așezarea pietrei ei fundamentale... Înainte de zidirea ei, pe
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
puțin mai sus de ceafă, executându-se în același timp o elegantă sărutare“. Asta era tot. Nu știam cine era Rogerios, dar trebuie că fusese un om renumit. Nu înțelegeam prea bine nici cum trebuie puse mîinile, așa că, în timp ce reciteam pasajul respectiv, făceam mici apli ca țiuni practice, exersînd cu capul unei ființe ima ginare. Numai că toate acestea - cu mîna pe bărbie și cealaltă la ceafă - reprezentau doar etapa pre li mi nară. De aceea, „eleganta sărutare“, neexplicată de loc
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
așezat pe bancheta din fața mea și a început să se uite la mine. Eu nu prea l-am băgat în seamă, căci reciteam pentru a nu știu a câta oară cartea „Aventuri în insula naivilor”. Eram nemulțumit de unele pasaje și îmi propuneam să mai schimb câte ceva la o ediție ulterioară. Pe de cealaltă parte citeam ce au scris coautorii la carte, și mă distram copios la unele fraze. După unele discuții cu ceilalți pictori din tren, tânărul de lângă mine
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]