8,941 matches
-
cu rușii, din august 1944 până în februarie 1945, în România se schimbă trei guverne, până ce ne vizitează țara Andrei Ianuarevici Vâșinski, adjunct al ministrului de externe al U.R.S.S., care fără să stea prea mult la povești, după ce bate cu pumnul de crapă cristalul de pe biroul tânărului rege Mihai I, îl determină pe acesta să instaleze un guvern majoritar comunist sub președinția lui Petru Groza, care deși fost moșier, mare oportunist, era cunoscut ca politician cu vederi de stânga, apreciat ca
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
ceva extrem de penibil și deloc bărbătesc. Cu încleș tări fără ieșire, cu zgîrieturi, cu scene de mahala petrecute în fața ușii apartamentului. Nu semăna nimic cu fazele din filme, în care doi bărbați se bat, împărțindu-și unul altuia, pe rînd, pumni. Cred că n-am ajuns să dau nici un pumn cu adevărat. și nici taică-meu mie. Asta nu înseamnă că a lipsit sîngele : aveam niște zgîrieturi pe ceafă de toată frumu sețea. Soare se distra de minune. După consuma rea
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
fără ieșire, cu zgîrieturi, cu scene de mahala petrecute în fața ușii apartamentului. Nu semăna nimic cu fazele din filme, în care doi bărbați se bat, împărțindu-și unul altuia, pe rînd, pumni. Cred că n-am ajuns să dau nici un pumn cu adevărat. și nici taică-meu mie. Asta nu înseamnă că a lipsit sîngele : aveam niște zgîrieturi pe ceafă de toată frumu sețea. Soare se distra de minune. După consuma rea îmbrîn celii, am plecat de acolo cu Svetlana și
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
el a repetat aceeași formulă. A treia oară și-a întărit zicerea cu un șut pe care a vrut să mi-l expedieze în cur - numai că m-a nimerit pe-o parte. În momentul următor, i-am dat primul pumn. Tipul era năuc mai degrabă de uimire, decît de impact. A dat să-mi riposteze, numai că eu i-am făcut o fentă pe care o exersasem cu văru-meu și i-am trimis una din plin. Nu-i venea să
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
decît de impact. A dat să-mi riposteze, numai că eu i-am făcut o fentă pe care o exersasem cu văru-meu și i-am trimis una din plin. Nu-i venea să creadă. Dădu să-mi mai ardă un pumn, dar eu i-am făcut aceeași fentă și i-am mai înfundat o dată figura. Rezultatul a fost, precum spuneam, borșul. și faptul că, pînă în clasa a opta, nu m-am mai bătut cu nimeni, fiindcă nimeni nu a mai
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
să strice toată armonia, care avea să dărîme totul. În acea zi fatală, în momentul în care se apropiau amîndoi de locul unde stătea Serghei Luminița, Cristi o luă înainte, ajunse la ea și se apucă s-o lovească cu pumnul ca-n filme, pe-nde lete. În timpul acesta, cînta muzica de la Menix, cea de la început, cînd apărea scrisul. Tanam, tanam, tanam, tanam, tam... Dănuț rămase împietrit și nu mai știa ce să facă. Privea tot dezastrul și în urechi îi răsuna
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
la fereastra nu e. Faceai cele mai frumoase compuneri la romana si tovarasa Dorosenco tinea mult la tine, dar parca uneori mai mult la rivalul tau de atunci :)) Varutzul :) Imi aduc aminte ca de cate ori va luati la tranta iti tineam pumnii... mai tin minte ca de cate ori eram in trouble imi luai apararea si de cateva ori chiar mi- ai dat din pachetzelul tau in pauza cea mare, caci eu ma nimerisem sa nu am nimic. De rau ! mmmm... stai sa vad
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
topită cu cei doi puști care-și împart sandvișurile. Eu nu-mi luam nici odată pachețel la școală, deși maică-mea mă bătea întotdeauna la cap. Acum, peste ani, nu pot fi decît impresionat de faptul că ea-mi ținea pumnii cînd mă luam la trîntă cu văru-meu Cristi. și-mi pare nespus de rău pentru povestea de la desen. Nu știu de ce am făcut-o. Probabil simțeam că-mi pot permite orice față de ea.) Apoi, la școala unde m-am mutat
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
să-mi fac de lucru prin dormitor, pînă la terminarea filmului. Mai neplăcut era că ușile rămîneau deschise (ca să vadă ai mei, totuși, ce fac) și, după ce trecea faza „romantică“, din camera părinților se auzeau împușcături, scrîșnituri de roți sau pumni împărțiți, totul acompaniat de muzica specifică oricărei scene de acțiune. Iar eu mă ofticam că, din cauza unui sărut idiot, ratasem faze pe care a doua zi, la școală, toți colegii aveau să și le povestească. Cu timpul, mi-am dezvoltat
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
pentru popor, de la omul simplu până la candidatul la președinție, ei sunt doar niște necunoscuți). Singura în stare să ridice statui de poleială este televiziunea. Problema e că, dacă filmul sau teatrul vând în mod declarat ficțiune, televiziunea se bate cu pumnul în piept că ne oferă realitate pură. Lasă că, oricum, noi suntem tentați să luăm orice drept realitate și să visăm că și noi am putea face, cândva, ca nu știu ce Rambo sau Greu de ucis. Ce să mai vorbim de
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
catastrofal. Profesorii de la facultate îmi spun că, de la an la an, nivelul candidaților este consternant, ajungând până la forme de analfabetism. Și vorbim, deci, de elită, de cei care se decid să urmeze o facultate. Televiziunile noastre, deși se bat cu pumnul în piept că oftează pentru binele Cetății, nu prea sunt interesate de această situație alarmantă. Mult mai important pentru ele e cea mai zis Băsescu despre Udrea sau Ponta despre Vanghelie. Își abat atenția asupra școlii românești numai când vreun
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
săptămâni și trei luni. Sa întâmplat - foarte rar - să primesc o săptămână, dar niciodată mai puțin. Țin minte că, pedepsit fiind, stăteam seara în camera mea și auzeam sonorul televizorului din camera alăturată, unde se uitau ai mei. Auzeam loviturile pumnilor, scârțâitul de roți la curbe din timpul urmăririlor cu mașini, țăcănitul de mitraliere, exploziile, copitele cailor în galop - și toate acestea învârteau și mai mult cuțitul în rană. Cu cât filmul avea mai multe faze de acțiune („cafteli“, urmăriri, lupte
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
unul plictisitor și la care nu avea rost să te uiți - dacă „e cu cafteală“ sau nu.) A doua zi, băieții din clasă se strângeau în pauze și discutau despre scenele memorabile din filmul din seara precedentă: „Ai văzut ce pumni ia dat Sandokan ăluia?“, „Da, mă! A fost tare de tot!“, „Dar cum a sărit ăla de pe casă?“, „Ce karate știa ăla!“, „Ce mitralieră hoață avea!“ etc. Cu toții erau căzuți în admirație și formau un club în care nu aveai
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
am țopăit de bucurie, acum a venit însă vremea să le aruncăm crudul adevăr în față. Iar adevărul e că suntem o țară în care oamenii se spală pe cap cu detergent. Vorba fostului ministru de Externe: iam făcut! (2007) Pumnul și palma Femeia se îndreaptă agitată spre scenă, cu o hârtie făcută sul, în mână. Zice ceva de faptul că a fost nedreptățită și că no ajută nimeni, deși are și un copil handicapat. Domnul de pe scenă, cu geacă portocalie
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
vreme de câteva zile, în timp ce cohorte întregi de analiști sau simpli băgători de seamă își dădeau cu părerea pe marginea lui. Astfel, fața copilului a fost lovită de zeci de mii de ori. Unii ziceau că ar fi primit un pumn în gură, alții că a fost vorba doar de o palmă, alții că domnul cu geaca portocalie l-a împins pe băiat, alții că doar la alungat, cum ai alunga o muscă, alții că totul e un trucaj ordinar. Că
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
să decidă în cunoștință de cauză? Păi, ar cam fi! Și ce-ar trebui să facă un post de televiziune care se consideră responsabil? La carte zice că ar trebui să servească interesul public... Avem televiziuni care se bat cu pumnul în piept că militează pentru binele Cetății. Care organizează campanii cu surle și trâmbițe pentru reîmpădurirea patriei, pentru construirea de școli, străzi și spitale, pentru câștigarea respectului față de cetățean, pentru constituirea unei adevărate gherile împotriva instaurării iminentei dictaturi. Nici una, însă
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
a răpus crocodilul care se apropia amenințător de Jane? Sau cum Tarzan și Jane înotau pe sub apă, iar ea era dezbrăcată complet?! (Peasta o rememoram înfiorați.) Cât despre scena în care cei doi fac cunoștință, iar el se bate cu pumnul în piept și zice „Tarzan“, apoi o lovește pe ea în piept și zice „Jane“, apoi iar pe el, apoi pe ea și tot așa - era numai bună să fie încercată cu fetele. Acestea însă nu gustau niciodată poanta și
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
pe ea în piept și zice „Jane“, apoi iar pe el, apoi pe ea și tot așa - era numai bună să fie încercată cu fetele. Acestea însă nu gustau niciodată poanta și ne pârau tovarășei învățătoare că le loviserăm cu pumnul în piept. Ce știau ele cum se comportă un bărbat adevărat? Strigătul lui Tarzan era bun în pauze, în curtea școlii, când vreunul dintre noi se trezea fațăn față cu băieții de la B, cu care ne aflam tot timpul în
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
se dăruie. Eroarea lui Îl face fericit... N-aș putea găsi un exemplu mai bun pentru paradoxul lui Jules Renard le bonheur c'est de le chercher... PÎnă și orgoliul Îndrăznelii Îi lipsește. Pentru aceasta ar fi trebuit să strîngă pumnii ca Prometeu, Înfruntînd ceea ce Îi era oprit. Or, Icar e convins că apropierea de soare i se cuvine. Elanul său sincer era tocmai ce le trebuia grecilor ca să ridice privirea din pămînt și să viseze, fremătînd de un spasm voluptuos
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
mă biruie nisipul f Se vede că fiecare moarte Închide un cerc... O, dacă aș mai fi o dată tînăr ca pe vremea Himerei! Dar de ce trebuie să regretăm totdeauna prea tîrziu ? Și doar l-am văzut pe Dionysos strîngînd În pumn un bulgăre de țărînă În care sîngele era amestecat cu lumina. Dar atunci n-am Înțeles gestul lui. Iar acum, soarele acesta În amurg Îmi umple parcă mîinile de sînge. Și umblu iarăși cu sîngele Himerei pe mîini. Mi le
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
În vreme ce el se visează tînăr. În grota aceasta vom afla doar că timpul nu se lasă trișat... Aș vrea o beție a lucidității atît de copleșitoare, Încît să accept calm ideea că Într-o zi nu voi mai strivi În pumni aceste boabe roșii de măceș, pentru ca bucuria să-mi rămînă Întreagă și să-i pot restitui vieții tot ce mi-a dat... Destin Grecii s-au justificat pentru foarte multe lucruri penibile prin destin. Mi-aduc aminte că pe plaja
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
reproșa, era un gol din inima lui. O absență. Ceva care trebuise să se Întîmple și nu s-a Întîmplat; o pasiune care trebuise să Înflorească și buzele au amuțit Înainte de a pronunța primul cuvînt. Spunînd aceasta a luat un pumn de nisip pe care l-a lăsat să curgă Încet, ca Într-o clepsidră, pînă s-a terminat. Și-a privit mîna goală și sînt sigur că tot la viața sa se gîndea. În aer rămăsese o Îndîrjire monotonă care
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
a repetat acea măcelărire. În timpul acestei operații, ca și în timpul tuturor celor pe care le-a îndurat sau avea să le îndure mai târziu, nu a scos nici un cuvânt și nu și-a arătat altfel durerea decât strângându-și tare pumnii. 3. Totuși se simțea din ce în ce mai rău, nu mai putea mânca și apăruseră deja alte semne care, de obicei, prevestesc moartea. În preajma sărbătorii Sfântului Ioan, deoarece doctorii nu mai nădăjduiau în însănătoșire, l-au sfătuit să se spovedească. A primit ultimele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
univ. dr. Alexandru Mardari a contribuit cu competență și dăruire la formarea a numeroase generații de specialiști și la consolidarea renumelui școlii veterinare românești. S-a născut la 28 august 1919, în localitatea Hotin, din Ucraina. După absolvirea Liceului „Aron Pumnul“ din Cernăuți (1938) a fost admis la Facultatea de Medicină Veterinară din București, primind bursă de întreținere. După absolvirea facultății (1944), cu calificativul „magna cum laude“, a fost mobilizat și repartizat în zona operativă de vest: Ardeal, Ungaria și Cehoslovacia
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
De câte ori avea prilejul, bărbatul îi arunca priviri sfidătoare, considerând-o mediocră, aducându-i injurii, transformând-o în victimă. De fiecare dată era tratată ca un preș de șters picioarele. Ah, cât de greu îi era! Suporta toate acestea. Își încleșta pumnii, sufla din greu, vocea îi devenea inegală, limba i se lipea de cerul gurii nemaifiind în stare să lege două vorbe față de cineva. Durerea din piept nu-i dădea pace. O simțea arzând ca un foc. Fața îi era ca
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]