8,590 matches
-
Când scrii, să nu uiți data și să pui totdeauna un fir de păr în scrisoare, spuse Edgar. Dacă părul nu mai e în plic, îți dai seama că scrisoarea a fost deschisă. Mă gândeam la acele fire de păr rătăcind solitare în trenuri prin țară. Un fir de păr negru de la Edgar, unul blond de la mine. Unul roșu de la Kurt și Georg“1. După ce o haită întreagă de securiști scotocise locuința prietenului meu Rolf Bossert și-l jefuise de toate
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
baza separării sexelor. Când mă uit la pozele mele din copilărie, regele și acolo se-nclină. După cum arată părul meu în fotografie îmi pot da seama în ce dispoziție era mama când mă pieptăna în dimineața acelei zile. Rareori se rătăcea vreun fotograf la mine în sat, și nu-mi amintesc cum ajungea să mă pozeze în fața unui zid de casă din mijlocul satului, a unui strat de flori din curtea noastră ori pe un drumeag înzăpezit de lângă biserică. Fotografiile nu
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
picioare la picioare. Acum, când scriu aceste rânduri, fratele meu la spatele căruia m-am încălzit noapte de noapte șase ani de zile a plecat de aproape un an "pe drumul fără întoarcere." Sandu dragă, unde ești? Prin ce stele rătăcești? Sau ai adormit stingher Uitat într-un colț de cer? Spune-mi frate-al meu și mie În a câta galaxie Te-ai oprit, sălaș să ai La conacul tău din Rai? Stai în grădina cu flori Toată noaptea, până-n
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
care din păcate era plecat mereu. Cu urlete sinistre și-njurături de mamă Am dat copilăriei cea mai cumplită vamă Cu ochii ațintiți spre cerul infinit L-am așteptat mereu, dar n-a venit. Avea alte probleme Marele Creator Și rătăcea prin Cosmos călare pe un nor Așa că pân'la urmă ne-a părăsit de tot De fiii lui tereștri durându-l fix în cot. O cuprinsese frigul. Cămașa de noapte se răcise pe ea și întregul corp era străbătut de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
în patul nostru cu saltea de paie, căutând pe bâjbâite corpul fratelui meu Sandu, la spatele căruia mă încălzeam seară de seară. Dar nu l-am găsit. Nu era acolo. Și nu-l voi mai întâlni niciodată deoarece s-a rătăcit pe drumul fără întoarcere și nesfârșit. Nu-i voi mai simți căldura frățească a corpului dăruită mie din toată inima. Am adormit înfrigurat cu pătura trasă peste creștet. În ziua aceea, elevul Aciocîrlănoaiei Victor era absent. Locul lui din bancă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
stridente, specifice limbajului lor. Cra, cra, cra! Ce faceți? Încă n-ați ajuns? Curaj! Mai aveți puțin. Și aruncându-și încă o data ochii spre cele patru mogâldețe care înotau în zăpadă, se îndreptă vioaie spre cârdul suratelor de care se rătăcise. "Neagră ca un as de pică Sub nemărginitul cer; Singuratică și mică Cât o boabă de piper." (G. Topîrceanu) Cerul însuși părea să se limpezească puțin câte puțin, retrăgându-și cohortele de nori spre limanuri cunoscute doar de ei, împinși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
roboteală. Nu se mai recunoștea nimeni. Obrazul, gâtul, pieptul, palmele, totul era acoperit de funingine, iar din masa aceasta de negru-catran doar albul ochilor se mai mișca timid și sperios de la stânga la dreapta și invers ca doi năsturași albi rătăciți într-un câmp negru. Cocoțat acolo sus, la cucurigu, mai aproape de cer, tata se gândea la cele auzite, la informațiile care se propagau din om în om și erau valorificate aleatoriu, în mod independent de voința lor. Ceea ce știm cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ieri. Și că așa va rămâne întotdeauna, în vecii vecilor! "Toate-s praf... Lumea-i cum este... și ca dânsa suntem noi." (M. Eminescu) O, dacă fiecare continent, fiecare țară, fiecare oraș, comună, sat ori cătun din vârful muntelui, ori rătăcit în nesfârșitele câmpii ar fi avut un "moș Danilov" omenirea ar fi fost scutită de atâta suferință și batjocură, s-ar fi bucurat mai mult de cele pământești și n-ar fi visat la cai verzi pe pereți inventând și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
tristă, dar chiar așa arătau!), populate de plăntuțe firave de salată ce nu cred că vor supraviețui frigului de peste noapte. Sunt fericit. 26 martie 2002 Observația amară a rusului promotor al "occidentalismului", Aleksandr Herzen, la sfârșitul "memoriilor" sale: "După ce am rătăcit printre străini, observându-i de aproape, am încetat să caut în ei pe ai mei și m-am dezvățat nu de străini, ci de legăturile intime cu aceștia". Aproape toți moderniștii-occidentaliști pe care i-a dat spațiul oriental ortodox au
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
James Bond în misiune cu pistolul său cu amortizor. Pe perete, într-un colț, un magnific tablou ce reprezintă o mahala bucureșteană a anilor '30 (Lucian Grigorescu?). Plin de farmec și culoare tabloul acela. Mă întreb cum de s-a rătăcit acolo. Iar ca să fiu răutăcios până la capăt, mă gândesc la Talleyrand care scria că, în ambasade, cratițele sunt mai utile decât secretarii. Tare îmi este teamă că în multe dintre ambasadele țării mele, atât secretarii cât și cratițele nu servesc
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
colectivizarea forțată a satului ei, de cărțile în limba rusă aparținând copiilor plecați pe la școli la oraș găsite în podul casei, de reproducerea ieftină a tabloului lui Ilia Repin, "Edecarilor de pe Volga" din salon, alături de portretul unei boieroaice din zonă, rătăcit pe acolo nimeni nu știe cum și când. Tot ea ne spunea în nopțile de vară extraordinare povești cu stafii și strigoi ce se ascund pe la colțurile caselor pentru a-i speria pe copii. Când eram adolescent, izbuteam să recreez
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
cu speranța că vor participa și alte persoane decât cele de la catedra respectivă. Participanții de astăzi: două doctorande din Canada, îmbătrânite în rele și în studii, o (post)doctorandă din Franța, plus un batalion de studenți români, bulgari, ucraineni etc. rătăciți prin Laval și Montreal. Caracudă, cum s-ar zice... Subiecte care de care mai naive, subțiate la maxim din cauza postmodernismului academic, distrugător al oricăror urme de cercetare serioasă. Eu, de exemplu, nu am făcut altceva decât să povestesc simplu despre
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
o singură dată cuvântul comunism. Este vorba fie de stalinism, fie de național-ceaușism, totalitarism, kadarism și alte isme diversificate geografic, dar niciodată de comunism. Uneori îmi vine să fac o fotocopie după carnetul meu de UTC-ist făcut pe puncte (rătăcit undeva prin sertarele părinților mei de la Ianca) și să le trimit o fotocopie, pentru a-i întreba: Acest carnet atesta apartenența la Uniunea Tineretului Comunist sau la Uniunea Tineretului Național-Ceaușist ? Bănuiesc că mi se va răspunde cu cuvinte de genul
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
le numește presa de specialitate) propun meniuri indiene clasice pentru toate buzunarele; un meniu de prânz "complet" începe de la 5 euro. Pasajul miroase a curry și a bețișoare parfumate. Legume cu forme și nume exotice încântă privirea trecătorului. Puținii turiști rătăciți pe acolo fotografiază cu plăcere vânzătoarele în sarry-uri strălucitoare. Cartierul a adăpostit în anii 70 și o puternică comunitate turcă, urmele ei fiind încă vizibile. In primul este vorba de numeroasele resturante, diferite de vulgarele bombe unde se vinde un
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
îngrijire este compus în imensa sa majoritate din africani și portughezi, care-i privesc pe sâcâitorii pacienți doar ca pe niște obiecte. Tare urât (răuspuneau țăranii mei din Bărăgan) se mai îmbătrânește astăzi în Occident. La întoarcerea de la azil, mă rătăcesc efectiv în cartierul Cologny poate cel mai șic și mieux habité cartier din Geneva. Cartier bogat, așezat, burghez din casă-n casă, din familie în familie, din moștenire în moștenire. Inundat de verdeață, cu vedere spre lacul Léman, spații largi
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
că această rigoare în exactitate ar fi schimbat ceva pe chipul capricios al păcii. Cu puțină șansă, dl Bonaparte și-ar fi putut sărbători anul acesta tortul cu 200 de lumânărele. Cu ceva mai mult noroc - norocul acelor bătrâni matusalemici rătăciți prin Caucaz, prin stepele Asiei sau nordul Africii, despre care ziarele scriu că nu mai știu câți ani au, 160 sau 161 - l’Empereur ar fi prins și el 150 de ani, ca un oarecare păstor georgian, și în 1919
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
a căilor ferate! Știa că moare? Mai avea ceva de spus? Vreun mesaj către omenirea cailor, vreo vorbă înțeleaptă pentru a fi trecută în Larousse-ul cailor? Sau doar un blestem din adâncul sufletului de trăpaș la adresa acarilor care le-au rătăcit vagonul timp de două zile? Și cum arată moartea unui cal, lângă alt cal, noaptea, într-un autobuz? Și ce a făcut Tidalium Pelo când l-a văzut pe Roc Wilkes mort? Habar n-am - noi, bipezii, n-avem nimic
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
freamăt: cu gura uscată, incapabil să răzbat până la o limonadă printre cei care se buluceau la mesele întinse pe zeci de metri, am contemplat de la balustrada balconului omenetul foind la parter, vuind și hohotind sub aceeași și aceeași Tomnaia noci rătăcită în mișcarea browniană a foaierului; își puteau trimite tancurile până la Praga și simultan își treceau din mână în mână sticlele de bere, îl arestau pe Dubček și totodată puteau fi obsedați de Tomnaia noci, de mesteceni și katiușe, erau capabili
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
întoarce-te o clipă spre mine, să mă uit în ochii tăi!” (akasszuk fel gyerekek! înseamnă „hai să-l spânzurăm, copii!”, e o replică dintr-un film al lui Balázs Béla, de prin ’47, Undeva, în Europa, cu niște copii rătăciți prin război și care dau de ceva mâncare, parcă într-un castel, și vor să-l spânzure pe majordom - îmi sună ca un triolet mozartian). Nu mă auzea și mă aduse în starea aceea neagră când stabileam pariuri existențiale: „Dacă
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
cu moartea, noi, colecționarii de ziare, trăim ca incineratorii de la crematoriu, ca oamenii de serviciu ai institutelor medico-legale. Învârtindu-ne, ca și aceștia, printre atâtea cadavre, noi, colecționarii de ziare, avem iluzia că moartea nu ne poate atinge. Dar azi, rătăcită printre două sinucideri, trei demisii și patru atentate, aflăm că: „Stockholm 17 (Agerpres) Un cetățean suedez în vârstă de 60 de ani a fost găsit mort prin sufocare în apartamentul său din Malmö. El își umpluse, până la tavan, întregul apartament
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
Trecuta-au anii și-am ajuns, Să rătăcesc pierdut prin aștri, Să n-am nici astăzi un răspuns De la doriții... ochi albaștri. Demult, am stat odată-n noapte, Cuprinși sub bolta cu pilaștri, Ți-aud și-acum acele șoapte Și-ți văd mereu, ochii albaștri. Pe vechiul drum
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Niculai Șorea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93315]
-
pește, Dar verbul vostru, totuși, putrezește. Ne-ați revărsa-n veșmântul aurorii Tot ce-au ascuns sertarele pandorii, Și-ați prăvălii și stâncile, și norii, Ne-ați alunga din ceruri și cocorii, Fumul de jertfă, vulturi și prigorii. Dar suptă, rătăcită-n unde, În verbul epileptic când s-ascunde Târându-se-n tăcerea ca de pâslă, Silaba voastră face viermi și mâzgă.“ („Clevetitorilor patriei“, Contemporanul, 30 aprilie 1976) „Din frunză-n frunză gândul, voltaic arc, va crește, din casă-n casă
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
petiție, rugându-l să faciliteze părinților mei șansa de a ne face o vizită aici. În octombrie 1989, mama și tata soseau la aeroportul din Frankfurt pe Main. Pe termen limitat, dar liberi și fericiți. Fără valize. Bagajele s-au rătăcit pe drum. Valizele au fost recuperate peste câteva zile. Fuseseră îmbarcate din greșeală în avionul de București. S-ar fi putut întâmpla invers... I-am scris o scrisoare de mulțumire secretarului de stat, am pus în plic și o fotografie
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
invitați ai domnului plutonier, mai mulți oficiali care ne-au mâncat 9 câble ovăz și 3 care cu fân». Aceștia erau desigur prietenii de chef și de trai pe spatele iobagilor din satele făgărășene, care-l cercetau pe Măria Sa baronul, rătăcit între barbarii Valahi. Și lucrarea lui Ștefan Meteș dă încă nenumărate exemple de metode de spoliere a iobagului transilvănean, din Iași, din Scorei, Bucium, Copăcel, Dejani, Lisa, Mărgineni, Netot, Ohaba, Pojorta, Șinca, Vad și altele. Dar cu toate că viața aceasta iobăgească
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
el; mai mult chiar, vine în conflict cu autoritățile împărătești care îl umilesc și îl tratează în mod nevrednic ținându-l închis la Alba Iulia în aceeași temniță în care fuseseră închiși cândva Horia, Cloșca și Crișan. Deprimat și bolnav, rătăcește mulți ani prin Munții Apuseni, cântând doine din fluier. Mormântul lui se află la Țebea. Alături e mormântul lui Buteanu. Oamenii Cărțișoarei îi respectă de atunci memoria ca unui adevărat erou-martir al neamului, multă vreme după revoluție i-au păstrat
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]