8,411 matches
-
zglobii care o vedea probabil pentru prima dată pe Miranda. Te‑am angajat pentru așa ceva, sau ca să alegi hainele pentru ședința foto din decorul de apartament? Fata și‑a plecat capul În jos și a deschis gura să Îngaime o scuză, dar Miranda a pornit mai departe la atac: Și tu! a zis ea și s‑a proptit drept În fața lui Jocelyn, cea mai mare În rang dintre ele și favorita redactorilor. Îți Închipui că nu există un milion de fete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
lor doar cât să le facă pe toate să se simtă grase, urâte și prost Îmbrăcate, după care le‑a ordonat să se Întoarcă la birourile lor. Ele au dat viguros din cap, cu frunțile plecate. Câteva au murmurat niște scuze profunde În vreme ce se precipitau spre departamentul lor. Abia după ce au plecat toate mi‑am dat seama că eram singure. Din nou. — Ahn‑dre‑ah? Nu tolerez ca asistenta mea să Îmi vorbească pe asemenea ton, a declarat ea și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ta? Înțelegi că tocmai a născut primul copil, iar tu nu ți‑ai văzut Încă propriul nepot? Asta chiar nu Înseamnă nimic pentru tine? A coborât vocea și s‑a plecat mai aproape de mine. Am crezut că o să‑și ceară scuze, dar el a continuat: — Dar cu Lily cum rămâne? Tu chiar nu ai observat că prietena ta cea mai bună a ajuns o alcoolică Înrăită? Trebuie să fi părut total șocată, pentru că el a urmat: — Să nu‑mi spui că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ascundea de Miranda nu era niciodată o treabă prea plăcută, dar era absolut mizerabilă atunci când persoana cu pricina era, Întâmplător, la baie. Dar, indiferent ce ar fi avut de făcut cineva În toaleta femeilor sau a bărbaților, nu reprezenta o scuză acceptabilă pentru a nu fi disponibil exact atunci când prezența ta era solicitată, iar eu trebuia să năvălesc Înăuntru - și mă uitam uneori pe sub ușă ca să văd dacă nu recunoșteam pantofii persoanei căutate - și să cer, cu toată umilința de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
și el cu mine Într-un parc, nu-mi vorbește nimic despre el. Acum aștept să-mi dea telefon, să-mi spună părerea despre scrisori, să-mi restituie un album etc. Mi-a spus că e foarte ocupat, ca o scuză că n-are timp pentru mine. În fine. Zi-mi, ce crezi? Eu mă voi purta În continuare politicos (ca și el, de altfel), veselă, drăguță și ce va fi vom vedea. Cu L. crezi că e ceva serios? Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
referat, iar eu am vrut să aleg ca ajutor pe Dinu, Însă el a renunțat, ceea ce m-a făcut de râs În fața dirigintei și a clasei. Să nu mai vorbim despre perdaful ce a urmat! Bineînțeles că mi-a cerut scuze și l-am iertat. Mă enervează Însă atitudinea lui Iloni, care susține În gura mare că Dinu este sub papucul meu, ceea ce nu-mi convine absolut deloc. Toată ziua Învăț după noua mea metodă. Într-adevăr, cere muncă! Sunt pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
da curs invitației mele. Cum Îl pot determina pe el să vorbească? Faptul că el atunci n-a venit sau a Întârziat la Întâlnirea aceea hotărâtoare fără să-și calce orgoliul În picioare venind direct la mine și cerându-și scuze mă poate duce la concluzia irevocabilă că a fost un răspuns negativ, tacit din partea lui??? El este asistent, iar eu doar o biată studentă. I-a convenit mai mult această tăcere, decât divulgarea unui refuz, dureros pentru mine și delicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
soție! (ieri) Mă joc de-a Julien Sorel: numai că eu, din lipsă de timp, transform amantlâcul În căsătorie, ceea ce mă costă al dracului. O să vedem cât o să rezist. Deocamdată, experiența mă scutește de prea mari eforturi. Am totuși o scuză: o femeie trebuie s-o cunoști, nu doar s-o posezi. (joi) M-am trezit brusc la bătaia În dungă a clopotelor de la biserica de alături; azi e duminică, nu e nimeni În cameră, am citit până la ora 4 din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
fură de când lumea? De ce să tragem concluzii atât de negre dintr-o întîmplare atât de obișnuită? Bătrânul Iuga nici nu socoti de trebuință să-i mai răspundă. Sofismele lui Grigore le cunoștea prea bine. La toate, el găsește explicații și scuze. Umblă gânditor de ici-colo un răstimp, apoi se opri hotărât, spunînd: ― Să-mi trimiteți încoace pe primar și pe șeful postului de jandarmi! De unde o fi, să-mi găsească imediat hoții! Pe urmă vom mai vorbi... Dar și pândarii tăi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
-i nutreț și porumbul... Bîrzotescu, parcă nici n-ar fi luat notă de existența ei, ieși plecîndu-se adânc, să nu se lovească cu capul de pragul de sus. Ignat îl petrecu după cuviință până-n ogradă, abătut, bâiguind mereu ca o scuză și o plîngere: ― Apoi ce să facem, dom' perceptor, ce să facem? Aristide Platamonu trimise servitoarea să cheme puțin pe fata logofătului, pe Gherghina. Ea are să știe să-i calce pantalonii frumos, cu dungă, nu ca toantele astea care nu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
a instalat în alt compartiment. De fapt venise cu o jumătate de oră înainte și și-a asigurat un loc bun în clasa a treia, deoarece călătorea pe buzunarul lui și de ce să-și risipească gologanii. Numai Grigore îi ascultă scuzele și explicațiile. Nadina îi surâse indiferentă, rămânând atentă la Brumaru, care îi relata o povestire picantă după Vie Parisienne fără a se întrerupe decât o secundă pentru a întinde lui Titu mâna stângă și a-i zice: "Ce mai faci
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ca și cum s-ar fi trezit din vis și zise aspru: ― Îți jur!... Jur! Se așeză lângă ea, pe dunga patului. Jurământul li se părea acum amândurora exagerat. Cuvântul parcă destrămase din vraja ce se țesea în jurul lor. Tanța, ca o scuză și un îndemn, se crezu obligată să dea lămuriri. Nu se gândise să vie pe aici nici azi. De ce să mai vie dacă el n-o iubește mult, nespus de mult. Când a văzut însă că Lenuța cu Jenică au
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
numai semne de întrebare?... Își găsi îndată scuze: că el a rezistat, că Tanța însăși a venit, că nu orice iubire, cât de mare, trebuie să ajungă la ofițerul stării civile, că și alte cazuri... Își curmă însă gândurile de scuză, scârbit de ele, și-și zise cu dojană: " Ești un ticălos, Titule! Să-ți fie rușine!" 4 Grigore Iuga nu mai putea sta la țară. Singurătatea îl îngrozea tot atât ca și stăruințele tatălui său să nu-și distrugă căsnicia
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
în bărbăția lui, că în cinci ani n-a fost în stare să inspire soției sale măcar respectul elementar să nu-l înșele chiar în propria-i casă. Totuși nu se simțea sigur nici de inima lui. Se surprindea căutând scuze Nadinei, parcă iubirea lui încă n-ar fi murit și ar aștepta numai un pretext ispititor pentru a uita și a continua. Se disprețuia și se temea de slăbiciunea lui. Cel puțin în vacarmul Bucureștilor nu va fi singur. Și-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
dar îi exploatează la fel, dacă nu și mai rău. Să nu-ți închipui că astea-s vorbe de clacă, puiule! Urmărește toată presa! Pretutindeni, mai în surdină, mai pe față, sunt justificate, aprobate, chiar blagoslovite sălbăticiile țăranilor răzvrătiți, cu scuza subînțeleasă bineînțeles , jos jidanii". Se spune că e o cauză sfântă la mijloc și, desigur, așa este, căci cauza țăranilor e sfântă și dreaptă. Cu toate astea, în loc să i se caute soluții cinstite, care să aline cât de cât mizeria
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
primăriei, și ulița. Așteptau de vreun ceas și prefectul nu sosea. Primarul Pravilă, zelos și înfrigurat, zorise lumea să se adune parc-ar fi izbucnit pârjolul. ― Nu-i nimic, băieți! zicea dânsul când unuia, când altuia, prietenos și ca o scuză. Noi s-așteptăm pe domnul prefect, nu domnul prefect pe noi, c-așa-i omenia! Țăranii așteptau cu răbdarea tradițională, fiindcă timpul n-are preț decât în toiul muncilor. Și așteptând gurile se osteneau. Unii spuneau că prefectul vine să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Când isprăvi și se dădu un pas înapoi să admire minunea, întîile raze ale soarelui tocmai râdeau în geamurile murdare, întoarse capul spre patul femeii. Ochii ei mari, negri, îl priveau puțin speriați. Bărbatul, surprins, zise zâmbind și ca o scuză: ― Credeam că dormi... Uite ce bunătăți! Pentru tine le-am adus toate, că copiii mănâncă orice, numai mâncare să fie, dar tu trebuie să te hrănești cu lucruri mai bune, ca să te înzdrăvenești, c-ai zăcut destul ș-ai suferit
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
în sfârșit, am suit cu ajutorul Domnului, dau drumul, zic, unei stânci formidabile să se rostogolească la vale, pentru că, amenințând să prăbușească tot în calea ei, și casa ta, și ale altora, tu ai să te sperii și îmi vei cere scuze. Tu, când vezi că eu am nebunit, vii repede: "Hai, nene, să ne împăcăm!" Iar eu, deșteptul, încep să strig, ca să opresc rostogolirea mai departe: "Oprește, că ne-am împăcat! Nu mai e nevoie să distrugi!" Tribuna presei era plină
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Efectul dojanei de altminteri îl încuraja să continue. Gloata de țărani amuțea pe măsură ce glasul lui se înăsprea și biciuia. Parcă instinctul de frică și supunere s-ar fi redeșteptat brusc în sufletele tuturor, oamenii clătinau din cap îngrijorați sau murmurau scuze monosilabice. Pe când cuvintele bătrânului Iuga șerpuiau amenințător peste capetele mulțimii surprinse, ca pleasna unui bici în mâna îmblînzitorului, gata să se abată în fiece moment, Trifon Guju își legănă deodată trupul, parcă și-ar fi strâns mijlocul cu o curea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mâna prelung. Ceilalți, luîndu-și fiecare înfățișarea îndoliată potrivită, îi strânseră de asemenea mâna pe rând, cu clipiri din ochi care voiau să spună că durerea lor nu găsește cuvinte să o exprime destul de elocvent. Grigore Iuga voi să ceară el scuze prietenului său Baloleanu că a neglijat să-l vestească. În momentul când deschise gura, îl văzu scoțând grăbit batista și ștergîndu-și ochii, parc-ar fi vrut să-și înăbușe lacrimile. Gestul i se păru atât de nesincer, că renunță să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
telefon și vorbesc la el. Ce treabă ai tu ? — Cu cine vorbești ? — Nu știu, că n-am format niciun număr. — Păi, formează, ce stai ? — Ce, că nu știu niciunul... — Formează și tu unul la întâmplare. — Și dacă răspunde altcineva ? — Ceri scuze, nu știi, mă iertați, am greșit numărul. Bagă și tu degetul mai cu grijă... Nu înțelegi, se oțărî ciucurele, că toate numerele sunt greșite ? Și repede, preîntâmpinând riposta celuilalt peste țeastă : Iadeș ! Chisăliță luă, cu un aer melancolic, partea bună
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
plânge de necazurile pe care le întâmpină în conducerea unui magazin de hrană uscată. — În ultimii ani nu prea a fost ce hrană să usuci, zice el. S-a mâncat tot. N-a rămas nimic pentru vânzare. Mama își cere scuze pentru deranj și îi zice că o să plecăm de îndată ce ne punem pe picioare. El aprobă din cap și apoi o previne pe mama în legătură cu ușa: — Se desprinde din toc. În cele din urmă îl îngropăm pe tata. Pentru că nu ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ei se află nurorile imperiale, doamnele Yun, Li, Mei și Hui. Toate splendid îmbrăcate, stau cu fețele împietrite. În spate și pe laterale stau prinții regali, familiile lor și alți invitați. Eunucul-șef Shim vine să mă întâmpine. Îmi cer scuze pentru întârziere, chiar dacă nu a fost din vina mea - palanchinul nu a venit la timp. Îmi spune că atâta vreme cât merg la locul meu fără să-mi deranjez soțul și soacra, nu e nici o problemă: — Majestatea Sa Împăratul nu pretinde niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
prezența concubinelor sale, zice Shim. Asta mă face să îmi dau seama, cu o dezamăgire zdrobitoare, că mă aflu aici numai datorită unei simple formalități. Eunucul-șef mă ajută să îmi găsesc locul, între doamnele Li și Mei. Îmi cer scuze că le deranjez, iar ele îmi întorc politicos plecăciunile, fără să spună nimic. Ne îndreptăm atenția spre operă. Se numește Cele trei bătălii dintre regele Maimuță și Vulpea Albă. Sunt uimită de talentul actorilor, despre care doamna Mei îmi spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
dar nu sunt interesate deloc să o facă în fiecare an. Împăratul se teme să nu-și supere strămoșii, așa că i-a cerut lui Shim să le trimită pe Nuharoo și doamna Yun. Însă ele au refuzat rugămintea lui cu scuze legate de starea de sănătate. — De ce nu m-a trimis Shim pe mine? — Păi, nu vrea să vă dea ocazia să îi faceți pe plac Majestății Sale. — Dar am încercat tot ce-am putut ca să-l mulțumesc! — Ei bine, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]