8,807 matches
-
executate de C. Babic. În anul 3 noiembrie 2002 patriarhul Teoctist a depus în biserică relicvele sfanțului Silvestru, pe care cu o lună înainte le primise în cadrul unei slujbe desfășurate în Catedrală Sân Giovanni în Laterano din Romă. Aici a slujit Părintele Galeriu, din 1974 până la decesul sau, în 2003. Hramul principal al bisericii este Adormirea Maicii Domnului, prăznuita la 15 august. Cu toate acestea, biserica este cunoscută în principal pentru cel de-al doilea hram al său, " Sfanțul Silvestru, Episcopul
Biserica Sfântul Silvestru din București () [Corola-website/Science/307804_a_309133]
-
avea două clădiri gospodărești, cu rol de chilii, în anul 1959, ele au fost preluate de către gospodăria agricolă de stat, iar biserica schitului a funcționat din acel an doar ca biserică care aparținea de Parohia Tomești. În acea biserică se slujea numai de câteva ori pe an, dar apoi, în anii '60 ai secolului al XX-lea, lăcașul de cult a fost folosit ca depozit pentru diverse materiale de construcții și, fiind complet neglijat, s-a ruinat în întregime . În anul
Mănăstirea Vlădiceni () [Corola-website/Science/307854_a_309183]
-
împreunate, vorbesc de la sine despre preeminența credinței, despre „punctul cardinal” al poeziei din Schitul numelui. O poezie a luptei cu îngerul dar și cu cuvântul, ajuns și el să fie răstignit, ca jertfă a mântuirii celor care vor să-i slujească: „Batem în lemnul verde al schitului/ cu rana vie din pumnii genunchilor/ Ochii închiși simt săgeata chivotului/ Mâinile tremură în desprinderea lor de pe cruce/ Trec roți prin sângele inimii/ spre subsioara cuvântului răstignit...// Strâng sub pleoapă somnul sfinților/ jinduind tăcerea
Valentin Marica () [Corola-website/Science/307932_a_309261]
-
Vasilescu-Vasia, Constantin David, Ada Marinescu, Panait Mușoiu, Barbu Lăzăreanu, Simion Stoilov, Mihail Macavei, Ana Pauker ș.a. La înființare, pe terasa superioară a monumentului, într-o amforă de granit, ardea în permanență o flacără, care simboliza amintirea păstrată celor care au slujit cauza clasei muncitoare. În anul 1991 mausoleul a fost dezafectat, iar osemintele reprezentaților comuniști au fost exhumate și mutate în alte cimitire. Urna cu cenușa Anei Pauker a fost preluată de către familie și dusă în Israel. În baza Hotărârii Guvernului
Mausoleul din Parcul Carol () [Corola-website/Science/307960_a_309289]
-
lăsat o portiță pentru alte ipoteze, menționând că „cercetările ce vom face mai departe poate că vor arăta că ne-am înșelat”. Ipoteza "(Ion) Fănuță" În 1889 Tocilescu a reluat problema, mergând la Ștefan D. Grecianu - un tânăr preot ce slujea la biserica Sărindar, specialist în genealogii. Acesta a precizat că într-o zi a auzit-o pe mama lui George Cantacuzino vorbind despre un anume serdar Fănuță sau Ștefănică, ce locuia în mahalaua Negustori. Cu aceste informații, Tocilescu a plecat
Zilot Românul () [Corola-website/Science/307947_a_309276]
-
în genealogii. Acesta a precizat că într-o zi a auzit-o pe mama lui George Cantacuzino vorbind despre un anume serdar Fănuță sau Ștefănică, ce locuia în mahalaua Negustori. Cu aceste informații, Tocilescu a plecat la preotul Dimitrie, care slujise o bună vreme în mahalaua serdarului. La rândul său, preotul i-a îndreptat către Natalia Fănuță, mama maiorului Athanasie Fănuță și soția lui Ștefan Fănuță. Ajungând la ea, a întrebat-o dacă deține vechi documente de familie, iar Natalia i-
Zilot Românul () [Corola-website/Science/307947_a_309276]
-
slăviți, pentru că toți au stătut, unii, parte bisericească - preoți, duhovnici vestiți, clirici la scaunul Mitropoliei țării aleși - alții, dascăli slovani și rumâni, și mai toți adăpați oareșice și de latinească și de elinească.”" Tatăl său a fost Ioan starostea, acesta slujind țara timp de peste 40 de ani în diferite slujbe politice și ajungând chiar, de patru ori, să îmbrace caftanul marilor boieri. Între 1790 (înainte de 2 iunie) și 13 august 1796, Ioan îndeplinește funcția de mare staroste de negustori, foarte bine
Zilot Românul () [Corola-website/Science/307947_a_309276]
-
în anii 1948-1991, este un parc amplasat în sectorul 4 al Bucureștilor, pe Dealul Filaretului. Inițiativa de amenajare a «Parcului Carol I» i se datorează exclusiv lui Ion N. Lahovari, ministrul domeniilor în Guvernul George Gr. Cantacuzino (2), pentru a sluji ca loc principal de organizare a „Expoziției Generale Române, cu prilejul celor 40 de ani de domnie glorioasă a M.S.R Carol I”. Parcul a fost amenajat între anii 1900-1906 după planurile arhitectului peisagist elvețian francez Eduard Redont și a
Parcul Carol I () [Corola-website/Science/307958_a_309287]
-
au sosit aici la Ițcanii Noi la 4 iulie 1788. Atunci au venit opt familii, urmate la scurtă vreme de altele zece. Aceste familii proveneau în majoritate din landul Renania-Palatinat și erau de confesiune luterană. În anul 1790, venea să slujească aici pastorul evanghelic Ștefan Daniel Wilhelm Hübel din Frătăuții Vechi. Cu timpul, au început să sosească și familii de etnici germani de religie romano-catolică. Comunitatea germană a continuat să crească până în 1918. Astfel, dacă în 1788 locuiau 33 de etnici
Biserica Sfinții Apostoli din Ițcani () [Corola-website/Science/308316_a_309645]
-
din Frătăuții Vechi. Deoarece acesta fusese transferat în 1792 la Milișăuți, în 1795 a sosit pastorul Andreas Schwarz din Dumitrița (Transilvania). În anul 1859 a fost înființat Protopopiatul Evanghelic din Ilișești, condus de pastorul Franz Samuel Traugott Gorgon, care a slujit și la Ițcanii Noi până la moartea sa din 1900. Au urmat apoi ca pastori ai comunității Joseph Folwartschny (octombrie 1901 - iunie 1907) și Immanuel Gorgon, fiul primului pastor din Ilisești. Începând din 1903 a fost numit primul pastor permanent pentru
Biserica Sfinții Apostoli din Ițcani () [Corola-website/Science/308316_a_309645]
-
fost transportați de către militarii germani către râul Bug și uciși acolo. Sinagoga data din secolul al XIX-lea, aici venind cu căruțele să se roage atât evreii din comuna Ițcani, cât și evrei din satele aflate în apropiere. Aici a slujit ca rabin între anii 1907-1914 Menahem Nahum Friedman (1879-1933), fiul rabinului Abraham Iehoshua Heshel din Adjud și discipol al rabinului Abraham Matitiahu Friedman din Ștefănești. După datele Recensământului general al populației României din 29 decembrie 1930, în satul Ițcani-Gară locuiau
Sinagoga din Ițcani () [Corola-website/Science/308363_a_309692]
-
S-a născut în 1977 la Negotin, unde și-a petrecut copilăria. Descendent al unei familii de români timoceni,bunicii din partea tatălui, originari din satul Malainița, situat la câțiva kilometri nord-vest de Negotin. Actualmente, Bojan Alexandrovič locuiește în Malainița, unde slujește în primă biserică ortodoxă în care limba liturgica este română. Deocamdată doar în Iasicuva (sârb. "Jasikovo"), în Bigrenița (sârb.: "Bigrenica") și Samarinovăț (sârb: "Samarinovac") s-au mai ridicat astfel de biserici (sau se află în construcție). La Malainița este plănuita
Bojan Aleksandrović () [Corola-website/Science/308378_a_309707]
-
ca după petrecerea celor 40 de zile canonice să devină paroh al Bisericii "Sf. Grigore Luminătorul" din Buenos Aires. Ca urmare a întârzierii apărute la primirea pașaportului și obținerea vizei de plecare în Argentina, preotul Mampré Biberian rămâne în România și slujește, pentru o scurtă perioadă, la biserica armeană din București. În toamna anului 1937 este numit paroh al Bisericii "Sf. Maria" din Chișinau. Acolo, el încearcă să trezească sentimentele armenești ale comunității ce-și pierduse limba și tradițiile. Organizează serbări culturale
Mampré Biberian () [Corola-website/Science/308408_a_309737]
-
preoții Eremia Aprilian din Cetatea Albă și Papken Kevropian din Bălți. După eliberarea Basarabiei de către armata română, la sfârșitul anului 1941, episcopul Husik Zohrabian îl trimite pe pr. Biberian pentru a cerceta situația comunității și a proprietăților armenești din Basarabia. Slujește de Crăciun în biserica din Chișinău și elaborează un raport detaliat cu situația proprietăților și a populației armene din ținuturile basarabene. Se întoarce apoi în capitala României, unde este numit în funcția de preot-paroh al Catedralei armene "Sfinții Arhangheli Mihail
Mampré Biberian () [Corola-website/Science/308408_a_309737]
-
și elaborează un raport detaliat cu situația proprietăților și a populației armene din ținuturile basarabene. Se întoarce apoi în capitala României, unde este numit în funcția de preot-paroh al Catedralei armene "Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil" din București, unde va sluji timp de 23 de ani. După decesul Arhiepiscopului Husik Zohrabian la 23 octombrie 1942, Consiliul Eparhial al Eparhiei Armene îl numește, în ședința din noiembrie 1942 pe preotul stavrofor Mampré Biberian în funcția de locțiitor de prelat al Eparhiei Armene
Mampré Biberian () [Corola-website/Science/308408_a_309737]
-
aniversării a 25 de ani de preoție, în noiembrie 1961, părintele Biberian primește din partea Patriarhului-Catolicos Vazken I un kondak de recunoștință pentru meritele aduse Bisericii și poporului armean. În anul 1964, preotul Mampré Biberian emigrează, împreună cu familia în Statele Unite, unde slujește până la moarte ca preot la Catedrala "Sfântul Vartan" din New York, fiind de asemenea preotul comunității armenilor originari din România din New York și New Jersey. Preotul Mampré Biberian a încetat din viață în anul 1972 în orașul New York.
Mampré Biberian () [Corola-website/Science/308408_a_309737]
-
a actelor de binefacere săvârșite, cei doi soți Hadzi au cerut ca preoții acestei biserici să se ocupe de îngrijirea mormintelor unde au fost așezați după ce au decedat. În jurul bisericii s-au găsit pietrele de mormânt ale preoților care au slujit acolo. Până la sfârșitul secolului al XIX-lea, în jurul acestei biserici se afla un cimitir armenesc care a fost mutat ulterior înspre Mănăstirea Zamca. În acei ani, în această biserică se slujeau parastase, precum și liturghia în fiecare zi următoare unei sărbători
Biserica Sfântul Simion din Suceava () [Corola-website/Science/308390_a_309719]
-
au găsit pietrele de mormânt ale preoților care au slujit acolo. Până la sfârșitul secolului al XIX-lea, în jurul acestei biserici se afla un cimitir armenesc care a fost mutat ulterior înspre Mănăstirea Zamca. În acei ani, în această biserică se slujeau parastase, precum și liturghia în fiecare zi următoare unei sărbători mari. Reparațiile efectuate în 1925 au modificat parțial construcția. Astfel, turla naosului se sprijinea inițial pe stâlpi de stejar, dar reparațiile n-au ținut cont de vechiul sistem de construcție și
Biserica Sfântul Simion din Suceava () [Corola-website/Science/308390_a_309719]
-
a fost închis timp de peste 50 ani, puțini mai erau cei care văzuseră cum arată în interior Biserica Sf. Simion. ""Nici eu nu am prins-o deschisă. Când m-am născut eu, în 1955, era închisă, dar bunicul meu a slujit în ea. Eu mă jucam acolo când eram mic, făceam cazemate. Am copilărit la Zamca și la Sf. Simion, intram chiar și în cavouri, nu-mi mai era frică"", afirma preotul armean Azad Mandalian din Suceava. Din cauza faptului că biserica
Biserica Sfântul Simion din Suceava () [Corola-website/Science/308390_a_309719]
-
rănit a reușit să scape și să părăsească ulterior Norvegia în exil. A fost ajutat de un grup de războinici, exilați și ei la moartea lui Olaf. În 1031 Harald și oamenii săi au ajuns în Rusia Kieveană unde au slujit în armata lui Iaroslav I cel Înțelept, Mare Cneaz al Rusiei. Se presupune că Harald a luat parte la campania acestuia împotriva polonezilor fiind asociat la comanda forțelor de apărare. La câțiva ani după ce Harald și oamenii lui au ajuns
Harald al III-lea al Norvegiei () [Corola-website/Science/308436_a_309765]
-
de care s-ar fi îndrăgostit numită eventual Slava sau Oslava, deși dovezile nu par să o susțină. Folosind bogăția strânsă în serviciul împăratului bizantin, Harald se întoarce în Norvegia în 1045. Harald era însoțit de mulți oameni care îl slujiseră, și reprezenta deci o amenințare imediată pentru regele din acel moment Magnus I, fiul lui Olaf al II-lea și nepotul lui Harald care se întorsese din exil în 1035 să pretindă tronul tatălui său la moartea lui Knut cel
Harald al III-lea al Norvegiei () [Corola-website/Science/308436_a_309765]
-
față slava Dumnezeului întrupat, alături de Moise și de cei trei Apostoli în ziua Schimbării la față (cf. Matei 17). Sfârșitul lui Ilie este prezentat ca o minune care s-a petrecut cu puterea lui Dumnezeu, pe Care Ilie L-a slujit cu multă autoritate. Se spune că, simțind el că zilele pe pământ sunt numărate, și-a ales ca succesor pe Elisei. Atât de mare a fost personalitatea lui, încât Domnul i-a făcut această favoare de a se muta din
Sfântul Ilie () [Corola-website/Science/308426_a_309755]
-
al Episcopiei Aradului, cu titlul "Hunedoreanul", fiind hirotonit întru arhiereu și instalat la 25 iunie 1977. Din anul 1985 a fost transferat ca Arhiereu-Vicar la Episcopia Buzăului cu titlul "Vrânceanul". Din 2 iulie 1992, până la plecarea sa întru Domnul a slujit ca episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților (având titlul "Putneanul"), cu sediul la Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou din Suceava. Episcopul Gherasim și-a stabilit reședința în orașul Rădăuți, în incinta Mănăstirii Bogdana. Bun cunoscător al Tipicului bisericesc și iubitor
Gherasim Cucoșel () [Corola-website/Science/308456_a_309785]
-
și Rădăuților (având titlul "Putneanul"), cu sediul la Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou din Suceava. Episcopul Gherasim și-a stabilit reședința în orașul Rădăuți, în incinta Mănăstirii Bogdana. Bun cunoscător al Tipicului bisericesc și iubitor de viață liturgică, P.S. Gherasim slujea cu multă bucurie și evlavie. Din încredințarea I.P.S Pimen Zainea, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, a sfințit zeci de biserici de mir și de mănăstire, a încurajat zidirea de biserici, înființarea de schituri și mănăstiri, acordând o atenție deosebită Mănăstirii
Gherasim Cucoșel () [Corola-website/Science/308456_a_309785]
-
Mefisto i-o arată pentru o clipă, frânge ultimele forțe de rezistență ale lui Faust. Pactul între cei doi e semnat cu sânge. Mefisto îi va dărui lui Faust tinerețe și frumusețe, luându-i în schimb sufletul, care îl va sluji pe el pe tărâmul celălalt, de dincolo de viață. La un semn al lui Satan, bătrânul Faust se transformă într-un chipeș cavaler în floarea vârstei. În mijlocul unei mulțimi vesele și gălăgioase care petrece, tânărul ofițer Valentin (bariton) stă retras suferind
Faust (operă) () [Corola-website/Science/307365_a_308694]