11,425 matches
-
a uitat lung la Nini și a dat a pagubă din cap: „Ce studii superioare, mă? Pentru treaba aia îți trebuie diplomă? Da’ ciufute mai sunt americancele!“. Victoria complet demontabilă Noutatea consta în faptul că monumentul era demontabil. Victoria, adică statuia care urma să fie ridicată în Piața Victoriei, era reprezentată tradițional printr-o femeie țâțoasă și cu brațul drept ridicat entuziast spre viitor, dar pentru că artistul a livrat-o pe bucăți, cu șuruburile separate, în actele Primăriei ea a figurat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
nu mai știe cărei victorii îi sunt dedicate, mai ales că și victoriile forțelor retrograde contra forțelor democratice sunt celebrate tot prin femei pieptoase, arătând undeva cu o mână. La numai un an de la inaugurare, un țigan i-a furat statuii brațul îndreptat spre viitor și, până să se dezmeticească autoritățile, obiectul, în greutate de optzeci și patru de kilograme, cum stătea scris în hârtiile Primăriei, se găsea de-acum pe un vapor cu fier vechi care mergea în Turcia. Între
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
patru de kilograme, cum stătea scris în hârtiile Primăriei, se găsea de-acum pe un vapor cu fier vechi care mergea în Turcia. Între timp s-a schimbat și Guvernul. Sculptorul, fiind omul fostului premier, a rămas fără comenzi, iar statuia a rămas și ea patru ani fără un braț. Nici ca monument al invalizilor nu arăta rău, mai ales că în toate orașele unde există monumente ale invalizilor acestea constau într-un soclu cu multe trepte, pe care e cocoțată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
și două de rezervă. Sculptorul și-a dat silința și, în numai trei săptămâni, cele patru mâini erau gata. Numai că, de bucurie sau poate de prea multă foame, a murit. Iar împuternicitul cu mâinile din partea contabilității i-a înșurubat statuii două brațe stângi. Șurubul e șurub, nu-i pasă cine umblă cu cheia. Cu două mâini stângi, statuia era cam șuie. Oamenii își dădeau seama că era ceva în neregulă, dar ce anume era greu de spus. Cert e că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
gata. Numai că, de bucurie sau poate de prea multă foame, a murit. Iar împuternicitul cu mâinile din partea contabilității i-a înșurubat statuii două brațe stângi. Șurubul e șurub, nu-i pasă cine umblă cu cheia. Cu două mâini stângi, statuia era cam șuie. Oamenii își dădeau seama că era ceva în neregulă, dar ce anume era greu de spus. Cert e că acum femeia arăta entuziast spre trecut. Într-o noapte, statuii i-a dispărut un picior. Ca să poți demonta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
cine umblă cu cheia. Cu două mâini stângi, statuia era cam șuie. Oamenii își dădeau seama că era ceva în neregulă, dar ce anume era greu de spus. Cert e că acum femeia arăta entuziast spre trecut. Într-o noapte, statuii i-a dispărut un picior. Ca să poți demonta partea de picior de la genunchi până la șold, ar fi trebuit să te strecori înăuntru, ceea ce era imposibil. Cu sau fără o explicație rațională, tot orașul vedea că lipsea o jumătate de picior
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
imposibil. Cu sau fără o explicație rațională, tot orașul vedea că lipsea o jumătate de picior. Pentru mulți, ceea ce nu-i rațional e miracol. Credincioasele au început să se închine la Victoria demontabilă ca la o martiră și, curând, în dreptul statuii și-au făcut cruce și muncitorii care se duceau la lucru, la combinat. Sculptorul fiind mort, pulpa și bucata de șold au fost reconstituite de un plutonier, artist amator. La montaj, s-a văzut că omul nu știa să modeleze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
pământ! Efectul de nișă La numai câteva luni de la moartea lui Stalin, sala de ședințe a sindicatului a devenit atelier de proiectare, iar nișa în care se găsea de-o veșnicie bustul de ipsos al bolșevicului a rămas goală. Fără statuie și fără soclul înfășat în pânză roșie, nișa avea ceva dintr-un loc ciumat. Nu numai că nimeni nu cuteza să-și apropie biroul de ea, dar nici femeia de serviciu nu se grăbea să-și ascundă acolo gălețile. Era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
descoperi. Cei care știau că acolo fusese bustul lui Stalin și dădeau de Fâneață Ion rămâneau o clipă ca trăsniți. Memoria lor nu realiza ceea ce le vedeau ochii. Oare ce trebuia să însemne faptul că în nișă se găsea acum statuia lui nea Nelu Fâneață? „Ia te uită, domnule, nu e o statuie, e chiar nea Nelu?! Mototolul de nea Nelu. Al naibii nea Nelu, a simțit primul avantajele poziției. Ascuns, și totuși la vedere.“ Râvniseră mai mulți la nișă, însă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
de Fâneață Ion rămâneau o clipă ca trăsniți. Memoria lor nu realiza ceea ce le vedeau ochii. Oare ce trebuia să însemne faptul că în nișă se găsea acum statuia lui nea Nelu Fâneață? „Ia te uită, domnule, nu e o statuie, e chiar nea Nelu?! Mototolul de nea Nelu. Al naibii nea Nelu, a simțit primul avantajele poziției. Ascuns, și totuși la vedere.“ Râvniseră mai mulți la nișă, însă numai blegul de Nelu Fâneață s-a pricopsit cu ea. Și au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
șeful Securității și-a făcut și el o nișă în birou. Iar după asta, oriunde era un șef mare, dădeai și de o nișă. Asupra subalternilor efectul de nișă era radical. Toți burtoșii din județ semănau în nișe cu propriile statui. Intra subalternul în birou, i se părea că înăuntru nu e nimeni și, deodată, parcă ivindu-se direct din perete, apărea capul șefului. Doar capul, fără corp. Prin anii ’70, Institutul a primit, prin reparație de la Comitetul Județean de Cultură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
la orele 10 am celebrat Liturghia în limba română în prezența și cu participarea activă a membrilor grupului nostru. De aici ne-am deplasat cu autocarul la o biserică monumentală din centrul orașului pe care am vizitat-o, admirând altarele, statuile și icoanele din interiorul ei, adevărate opere de artă religioasă. Întorși în camping am servit masa prânzului, după care unii dintre noi au plecat în oraș să facă mici cumpărături. După amiază, în jurul orei 16 ne-am deplasat din nou
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
plaja oceanului. Aici am admirat nu numai vilele și hotelurile somptuoase, bisericile și parcurile luxuriante, ci și valurile oceanului ce se spărgeau spumegând de furie printre colții stâncilor. Pe una din stâncile mai înalte din largul oceanului, trona o măreață statuie a Fecioarei Maria de la Lourdes. Reîntorși de la Biarritz la Lourdes, spre seară ne-am îndreptat din nou cu autocarul spre Bazilica Fecioarei de la grotă, unde ne-am rugat, ca de obicei, sfântul rozariu, pentru a-i cere Maicii Domnului haruri
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
o luă la fugă, la întâmplare, pe una din străzile marelui oraș. În drumul lui dădu peste o biserică. Împins de o putere nevăzută el intră înlăuntru. Biserica era plină de lume. Toată lumea era îngenunchiată și se ruga în fața unei statui a Preasfintei Fecioare. Nenorocitul simțea cum conștiința începe să licărească din nou în sufletul său. Văzu că un preot se îndreaptă către scaunul de spovadă, dar nu avea de gând să se spovăduiască, ci voia numai ca să-și deschidă inima
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
cuprins o asemenea teamă? Dar toți s-au liniștit meritând bunătatea lui Dumnezeu și ascultând întru totul de părintele lor spiritual. În gneral, numai după un urcuș lung și greu ajungem la culmea perfecțiunii. Sf. Francisc de Sales spune: “Sunt statui a căror perfecțiune l-a costat pe artist treizeci de ani de muncă; dar perfecționarea sufletului este o operă mult mai dificilă”. Trebuie, deci, să ne dăruim ei în liniște, cu răbdare și totală încredere în Dumnezeu. Noi primim de la
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
de virtuți; Fă-i aprinși de sfinte doruri, Umili, blânzi și sărăcuți. Cheamă lumea la iubire, La-nfrățirea tuturor; Domnul cerului plinească Dorul său cel arzător: Ca în lume să domnească Doar o turmă și-un păstor! Versuri inspirate de statuia Sf. Francisc îngenuncheat și „arestat” în biserica amenajată în vechea casă părintească a Sf. Francisc, unde, într-un ungher, se află „celula” în care tatăl său l-a închis când și-a dat seama că fiul lui nu mai vrea
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
cu moralul adânc zdruncinat, trăind cea mai mare dezamăgire, cel mai mare eșec din cariera lui. O catastrofă! De unde se aștepta să fie elogiat, admirat și invidiat pentru metodele lui științifice de cercetare a infractorilor... Poftim! Adio Premiul Nobel, adio statui ecvestre în mărime naturală!... Mircea și Lică s-au apropiat de masă, m-au ridicat și m-au depus ușor-ușor pe dușumea. Mă durea glezna înfiorător; corpul îmi era învinețit de loviturile nemiloase ale bastonului cauciucat. Încă eram în stare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
în parte. Eram acasă lângă mama noastră și frații mei. Lipsea doar tata. Dar ne rugam lui Dumnezeu cu toată credința noastră să ni-l aducă acasă între noi. "Făclii aprinse-n templul Nimănui! Mi-e sufletul o năruire de statui Vecii de vis în mine se dărâmă Se-aud cum cad, fărâmă cu fărâmă." (Al. Philippide) 3. O scurtă și edificatoare vizită în subsolul iadului După nouă zile de viscol, timp în care am suferit privațiuni de tot felul, corpurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
catolice": pe unul dintre porticurile Catedralei din Strasbourg, se găsesc, "mândre și voluptoase mai multe statui-alegorie. Una dintre aceste tinere femei este doborâtă de greutatea propriilor păcate și judecăți greșite: este vorba de Sinagogă. Chiar lângă ea se ridică triumfător statuia unei femei împlinite: este Biserica. Porticul catedralei este o imagine pentru eternitate" scrie Michel Cointet, L'Eglise sous Vichy, Editura Perrin, 1994 capitolul "Biserica și antisemitismul". Chiar și când sunt antisemiți, catolicii par bântuiți de erotism. Tocmai atunci când vor să
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
fi trăit un soi de monstru acvatic Mock-Mock este numele său de scenă. Dar nu oricum, ci doar "după ce s-au studiat cu mare atenție arhivele comunale". Pasul doi: se contactează doi artiști contemporani de la Zürich, pentru a face o statuie monstrului după gravurile de epocă. Rezultat: un fel de Pokemon-manga de inspirație japoneză din plastic galben, ținând în dinții de Dracula un pește albastru. Oribil. Cu adevărat oribil, un kitsch monumental. Îngrijorarea bunilor cetățeni ai comunei s-a manifesat imediat
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
telefonice din Occident. Se vând și carduri pre-plătite, prețurile și designul acestora fiind gândite în funcție de regiuni. Cardul numit Nostlagie Africa înfățișează o negresă savant coafată, pe un fond de apus de soare roșu-africa. Euro-Latina se adresează clientelei din America de Sud, gigantica statuie din Brazilia a Mântuitorului cu brațele intinse este reprezentată. Iar pe cardul dedicat Europei de Est nu putea fi reprezentată altceva decât o icoană rusească de fapt, cam tot ceea ce cunoaștem unii despre ceilalți într-o lume obsedată de "comunicare
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
cu putință, semnalul nu va mai ajunge din punctul A în punctul B. Într-un colț uitat de Vieux Québec (orașul vechi), nefrecventat de turiștii americani care se cred la Paris fără a fi nevoiți să treacă oceanul, se găsește statuia unui soldat québécois. Statuia este dedicată francofonilor canadieni înrolați în trupele Majestății Sale, care au luptat eroic împotriva burilor (1899 1902), ceea ce explică și faptul că a scăpat furiei "independentiste" a anilor șaizeci. Atunci statuia regina Victoria și-a pierdut
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
va mai ajunge din punctul A în punctul B. Într-un colț uitat de Vieux Québec (orașul vechi), nefrecventat de turiștii americani care se cred la Paris fără a fi nevoiți să treacă oceanul, se găsește statuia unui soldat québécois. Statuia este dedicată francofonilor canadieni înrolați în trupele Majestății Sale, care au luptat eroic împotriva burilor (1899 1902), ceea ce explică și faptul că a scăpat furiei "independentiste" a anilor șaizeci. Atunci statuia regina Victoria și-a pierdut capul (la propriu). Nu
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
să treacă oceanul, se găsește statuia unui soldat québécois. Statuia este dedicată francofonilor canadieni înrolați în trupele Majestății Sale, care au luptat eroic împotriva burilor (1899 1902), ceea ce explică și faptul că a scăpat furiei "independentiste" a anilor șaizeci. Atunci statuia regina Victoria și-a pierdut capul (la propriu). Nu a mai fost găsit nici până astăzi. O legendă locală spune că el va reapare atunci când Québec-ul își va recăpăta independența. Pe soclu statuii-soldat este scris: "Not by the power of
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
catedralei din Montréal, unde bănuia că ar exista comori de artă religioasă ce ar fi putut fi vândute și valorificate ca obiecte decorative. Dar la pomul lăudat să nu te duci cu sacul: în pivniță se găseau doar câteva prăfuite statui de gips ale unor Madone kitsch, câțiva sfinți roși de cari și alte asemenea materiale fără nici o valoare de "piață". Tânăra femeie de afaceri, cu ochelari design și pantaloni de firmă ce-i pun în evidență posteriorul seducător, întreabă pe
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]