8,256 matches
-
cele paisprezece mii de cuvinte încă înainte ca doctorul Ken Wilcox să deschidă gura. Înainte să ne așezăm împreună la discuții. Totuși, ca să păstrez aparențele, îmi aduc reportofonul. Îmi aduc un carnețel și mă prefac că iau notițe cu niște stilouri fără cerneală. Aduc o sticlă de vin roșu dres cu Vicodin și Prozac. În căsuța din suburbii a lui Ken te-ai aștepta să găsești o vitrină plină cu trofee prăfuite, cu fotografii lucioase, cu premii din partea autorităților civice. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
alt soi de încăpere pentru probe. Asta fac oamenii... Cora, săraca de ea. Acum încearcă să le taie limba unora. Să-i infecteze cu paraziți. Să obstrucționeze justiția. Fură din avutul obștesc. Nimeni nu vorbește de dispariția articolelor de papetărie: stilouri, capsatoare, hârtie de copiator. Cora comandă materialele astea. În fiecare vineri colectează fișele de pontaj de la toată lumea. În fiecare marți distribuie salariile. Predă toate rapoartele de cheltuieli la contabilitate pentru rambursări. Răspunde la telefon: „Departamentul minori și cazuri familiale”. Cumpără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
brațul scaunului ei, Cora îl duce la baie, împreună cu ultimele două lame. Plătește cu aceeași măsură. A doua zi vine un detectiv târând fata de păr. O lasă să cadă pe jos, lângă biroul ei. Scoțând o agendă și un stilou din buzunarul vestonului, scrie: „Cine a avut-o ieri?”. Și, ridicând-o de pe podea, netezindu-i părul, Cora îi spune un nume. Unul la întâmplare. Al unui alt detectiv. Ochii i se îngustează, și, scuturând din cap, omul cu agendă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
buzunarul vestonului, scrie: „Cine a avut-o ieri?”. Și, ridicând-o de pe podea, netezindu-i părul, Cora îi spune un nume. Unul la întâmplare. Al unui alt detectiv. Ochii i se îngustează, și, scuturând din cap, omul cu agendă și stilou zice: — Pifda măfii dă ficălos! Când vorbește se întrevăd jumătățile limbii ținute împreună de copci negre. Detectivul care-l aduce pe băiețel șchiopătează. Toate cele cinci lame au dispărut. După asta, Cora a trebuit să discute cu cineva de la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
zi ceva, dacă poți !», mă și oprisem lângă un zid, cinstit vorbind, era o consolare pentru ființa mea jupuită și priveam așa, în gol, mai mult din profil, când ea și-a luat inima în dinți și mi-a întins stiloul plus o bucățică de hârtie, cerându-mi, pe englezește, un autograf. Atunci mi-au intrat în funcție disponibilitățile, o bănuială mi-a încolțit în minte, am izbit cu pumnul în zidul de care mă rezemasem, am izbit atât de tare
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
romancier și să duc o viață de melodramă. Rădăcina iluziei mele literare, În afară de acea minunată simplitate cu care se vede totul la cinci ani, era o minunată piesă de meșteșug și de precizie care stătea expusă Într-o prăvălie de stilouri de pe strada Anselmo Clavé, chiar În spatele Consiliului Militar. Obiectul devoțiunii mele, un somptuos stilou negru garnisit cu Dumnezeu știe cîte rafinamente și titluri, prezida vitrina ca și cînd ar fi fost vorba de una din bijuteriile coroanei. Această unealtă, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
minunată simplitate cu care se vede totul la cinci ani, era o minunată piesă de meșteșug și de precizie care stătea expusă Într-o prăvălie de stilouri de pe strada Anselmo Clavé, chiar În spatele Consiliului Militar. Obiectul devoțiunii mele, un somptuos stilou negru garnisit cu Dumnezeu știe cîte rafinamente și titluri, prezida vitrina ca și cînd ar fi fost vorba de una din bijuteriile coroanei. Această unealtă, o minunăție În sine, era un delir baroc de argint, aur și mii de curbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
coroanei. Această unealtă, o minunăție În sine, era un delir baroc de argint, aur și mii de curbe ce străluceau precum farul din Alexandria. CÎnd tata mă scotea la plimbare, eu nu tăceam pînă cînd nu mă ducea să văd stiloul. Tata spunea că acela trebuie că fusese, cel puțin, stiloul unui Împărat. Eu, În taină, eram Încredințat că, cu o asemenea minune, se putea scrie orice, de la romane la enciclopedii, și chiar scrisori a căror putere trebuia să se afle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
baroc de argint, aur și mii de curbe ce străluceau precum farul din Alexandria. CÎnd tata mă scotea la plimbare, eu nu tăceam pînă cînd nu mă ducea să văd stiloul. Tata spunea că acela trebuie că fusese, cel puțin, stiloul unui Împărat. Eu, În taină, eram Încredințat că, cu o asemenea minune, se putea scrie orice, de la romane la enciclopedii, și chiar scrisori a căror putere trebuia să se afle mai presus de orice limitare poștală. În naivitatea mea, credeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
cu o asemenea minune, se putea scrie orice, de la romane la enciclopedii, și chiar scrisori a căror putere trebuia să se afle mai presus de orice limitare poștală. În naivitatea mea, credeam că ceea ce aș fi putut scrie eu cu stiloul acela ar fi ajuns pretutindeni, inclusiv În acel loc de neînțeles unde tatăl meu spunea că se dusese mama și de unde ea nu se mai Întorcea. Într-o zi s-a Întîmplat să intrăm În prăvălie și să Întrebăm de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
loc de neînțeles unde tatăl meu spunea că se dusese mama și de unde ea nu se mai Întorcea. Într-o zi s-a Întîmplat să intrăm În prăvălie și să Întrebăm de fericita sculă. Se dovedi că acela era regele stilourilor, un Montblanc Meinsterstück de serie limitată, care aparținuse, sau așa ne asigura vînzătorul cu solemnitate, nici mai mult, nici mai puțin decît lui Victor Hugo. Din acea peniță de aur, am fost informați, izvorîse manuscrisul Mizerabililor. — Tot la fel cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
și vase comunicante, toate acestea parte din necunoscuta știință teutonă care susținea linia glorioasă a acelui Înainte-stătător al tehnologiei grafice. În favoarea sa trebuie să spun că, deși probabil că aveam o Înfățișare de mațe-fripte, vînzătorul ne-a lăsat să mînuim stiloul cît am voit, l-a umplut cu cerneală pentru noi și mi-a oferit un pergament pe care să-mi pot scrie numele și să-mi Încep astfel cariera literară pe urmele lui Victor Hugo. Apoi, după ce Îl trecu printr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Poate altă dată, bîigui tata. Ajunși Înapoi În stradă, Îmi spuse cu blîndețe În glas că nu ne puteam permite prețul acela. Librăria dădea cît era necesar pentru a ne Întreține și pentru a mă trimite la un colegiu bun. Stiloul Montblanc al augustului Victor Hugo trebuia să mai aștepte. Eu n-am zis nimic, Însă, tata Îmi citise probabil dezamăgirea pe chip. — Uite cum o să facem, propuse el. CÎnd vei Împlini vîrsta pentru a Începe să scrii, o să ne Întoarcem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
astă dată de o natură mai puțin onorabilă și legată de predilecția sa erotică pentru efebi musculoși din lumpenul cel mai viril și de Înclinația de a se Îmbrăca precum Estrellita Castro. — Dar dacă don Federico nu le are cu stilourile? am Întrebat eu cu divină inocență. Tata Își arcui o sprînceană, temîndu-se poate că acele zvonuri ponegritoare Îmi pervertiseră nevinovăția. — Don Federico se pricepe oleacă la tot ce este german și e În stare să facă și un Volkswagen, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
sprînceană, temîndu-se poate că acele zvonuri ponegritoare Îmi pervertiseră nevinovăția. — Don Federico se pricepe oleacă la tot ce este german și e În stare să facă și un Volkswagen, dacă e nevoie. În plus, ar trebui să vedem dacă existau stilouri pe vremea lui Victor Hugo. Există mulți escroci În libertate. Mie, scepticismul istoricist al tatei Îmi scăpa. Eu credeam legenda cu ochii Închiși, cu toate că nu vedeam cu ochi răi ca don Federico să-mi fabrice un Înlocuitor. Timp va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
scăpa. Eu credeam legenda cu ochii Închiși, cu toate că nu vedeam cu ochi răi ca don Federico să-mi fabrice un Înlocuitor. Timp va fi fost ca să mă ridic la Înălțimea lui Victor Hugo. Spre consolarea mea și după cum prezisese tata, stiloul rămase ani de-a rîndul În acea vitrină, pe care o vizitam cu religiozitate În fiecare sîmbătă dimineața. — E Încă aici, spuneam eu, uluit. — Te așteaptă, zicea tata. Știe că Într-o zi are să fie al tău și că ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
așa ceva. — Dar Dumnezeu de ce o vrea? Nu știu. Dacă Într-o zi o să-l vedem, o să-l Întrebăm. Cu timpul, am lepădat ideea cu scrisoarea și am presupus că, ya puestos, ar fi mai practic să Încep cu capodopera. În lipsa stiloului, tata mi-a Împrumutat un creion Staedtler numărul doi cu care mîzgăleam Într-un caiet. Întîmplător, povestea mea se Învîrtea În jurul unui minunat stilou de o asemănare uluitoare cu cel din vitrină și care, În plus, era fermecat. Mai concret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
scrisoarea și am presupus că, ya puestos, ar fi mai practic să Încep cu capodopera. În lipsa stiloului, tata mi-a Împrumutat un creion Staedtler numărul doi cu care mîzgăleam Într-un caiet. Întîmplător, povestea mea se Învîrtea În jurul unui minunat stilou de o asemănare uluitoare cu cel din vitrină și care, În plus, era fermecat. Mai concret, stiloul era posedat de sufletul torturat al unui romancier care pierise de foame și de frig și care Îi fusese proprietar. Căzînd În mîna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
tata mi-a Împrumutat un creion Staedtler numărul doi cu care mîzgăleam Într-un caiet. Întîmplător, povestea mea se Învîrtea În jurul unui minunat stilou de o asemănare uluitoare cu cel din vitrină și care, În plus, era fermecat. Mai concret, stiloul era posedat de sufletul torturat al unui romancier care pierise de foame și de frig și care Îi fusese proprietar. Căzînd În mîna unui ucenic, stiloul se străduia să plăsmuiască pe hîrtie ultima operă pe care autorul nu o putuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
asemănare uluitoare cu cel din vitrină și care, În plus, era fermecat. Mai concret, stiloul era posedat de sufletul torturat al unui romancier care pierise de foame și de frig și care Îi fusese proprietar. Căzînd În mîna unui ucenic, stiloul se străduia să plăsmuiască pe hîrtie ultima operă pe care autorul nu o putuse termina În viață. Nu-mi amintesc de unde am copiat-o sau de unde mi-a venit, Însă adevărul e că niciodată n-am mai avut o asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
pagină s-au dovedit dezastruoase. O anemie de invenție Îmi Împînzea sintaxa, iar zborurile mele metaforice Îmi aminteau de anunțurile băilor efervescente pentru picioare pe care obișnuiam să le citesc prin stațiile de tramvai. Eu Învinovățeam creionul și rîvneam la stiloul care avea să mă preschimbe Într-un maestru. Tata Îmi urmărea accidentatele progrese cu un amestec de mîndrie și Îngrijorare. — Cum Îți merge cu povestea, Daniel? Nu știu. Bănui că, dacă aș avea stiloul, ar fi cu totul altceva. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Eu Învinovățeam creionul și rîvneam la stiloul care avea să mă preschimbe Într-un maestru. Tata Îmi urmărea accidentatele progrese cu un amestec de mîndrie și Îngrijorare. — Cum Îți merge cu povestea, Daniel? Nu știu. Bănui că, dacă aș avea stiloul, ar fi cu totul altceva. În opinia tatălui meu, acel raționament nu-i putea da prin cap decît unui literat În fașă. Tu dă-i și dă-i, fiindcă Înainte să-ți termini opera prima, eu o să ți-l cumpăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
cu economia noastră familială. Devoțiunea infantilă e o amantă infidelă și capricioasă, și În curînd n-am mai avut ochi decît pentru jocurile mecanice și pentru vapoarele cu arc. Nu i-am mai cerut tatei să mă ducă să vizitez stiloul lui Victor Hugo, iar el nu l-a mai pomenit. Acea lume părea să se fi estompat pentru mine, Însă mult timp imaginea pe care am avut-o despre tatăl meu, și pe care o păstrez Încă și astăzi, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Îmbrăcat Într-un costum vechi care Îi era mare și cu o pălărie la mîna a doua pe care o cumpărase pe strada Condal pe șapte pesete, un om ce nu-și putea permite să-i dăruiască fiului său un stilou norocos care nu servea la nimic, dar care părea să Însemne totul. În seara aceea, la Întoarcerea mea de la Ateneu, l-am găsit așteptîndu-mă În sufragerie, etalînd aceeași față de Înfrîngere și de jind. — Începusem să cred că te-ai rătăcit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
petreceam Întreaga viață și că nu Înțelegeam de ce trebuia să se plîngă. În multe nopți, neputînd să adorm, Îmi aminteam de acea intimitate, de acea mică lume pe care o Împărțisem amîndoi În anii ce după moartea mamei, anii cu stiloul lui Victor Hugo și cu locomotivele din alamă. Mi-i aminteam ca pe niște ani de pace și de tristețe, ca pe o lume care se destrăma, care se evaporase treptat Începînd cu zorii acelei dimineți cînd tata mă dusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]