8,833 matches
-
-i în evidență trupul atletic, nu i-a putut păcăli fricile. Dacă n-ar fi dat pe ea atâția bani, ar fi aruncat-o imediat. La ce bun o cămașă atât de frumoasă, se gândea, dacă nu are unde să strălucească ? La ce bun o cămașă atât de cati- felată, dacă nu are cine s-o descheie cu dragoste pentru a-i săruta pieptul ? Doar se va roade și se va toci, stând cu mâinile la birou, peste notele care deja
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
n-ai închis un ochi toată noaptea. Încă te gândești la melodie ? — Aha, a bălmăjit el, privind pe fereastră peisajul matinal austriac. Erau printre munți. Prin pădure, unde totul era de un verde aprins, un verde crud, iar lumina dimineții strălucea. Trenul șerpuia printre văi, iar prin geamul întredeschis al compartimentului intra un aer tare, curat și răcoros. Cristi a închis ușor ochii, dar nu ca să adoarmă, ci ca să fie lăsat în pace. Într- adevăr, nu era în apele lui, dar
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
mai iubit și mai ascultat, cu inima în corzi. Dacă era văzut cu o duduie, a doua zi tot târgul zvonea că Zaraza și Cristian Vasile au fost văzuți nu știu pe unde sau nu știu cum. „Era atât de frumoasă, că strălucea de-a dreptul, n-ai mai văzut așa ceva“, spuneau unii. „Adevărat au spus chel- nerii că părul îi mirosea a crini abia îmbobociți“, alții. „Avea niște picioare atât de lungi și catifelate, ca mătasea.“ Numărul femeilor care treceau prin patul
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
și porumb. Reînviat, când ai uitat deja ce e viața, și imediat, dintr-o sticlă, când nici nu te aștepți, să fii turnat în pahar, perfect, nici prea mult, nici prea puțin. Și să mai ai atunci puțină răbdare să strălucești, să cunoști aerul, locul, parfumul și zgomotele din jur. Să dansezi ușor în pahar, când acesta este apucat delicat de capăt de o mână fragilă a unei domnișoare frumoase și dus spre buzele ei cărnoase și suculente. Cristi deschide ochii
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
încă îți tremura ușor, tot mai ușor, pe linia melodică a unui tango. Cristi apărea pe scenă, după celebra-i întârziere, atunci când forfota și nerăbdarea atingeau cote maxime, galant, ca un adevărat zeu, reducând toate mesele la tăcere. Pășea încet, strălucind sub luminile reflectoarelor, cu brațele deschise, așteptând ropotele de aplauze atât de lungi și sonore, pe care niciun alt artist al vremii nu le-a cunoscut. Stătea așa minute bune, salutând sala, de parcă era la finalul, nu la începutul spectacolului
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
pentru a doua reprezentație a serii ; era în spate, cu orchestra, discutând ultimele detalii despre ordinea pieselor și câteva improvizații la care se gândiseră. — Domnule Vasile, îi întrerupe șeful de salon, un tip elegant, cărunt, a cărui ținută aproape că strălucea. — Spuneți, domnule Cornel. — Am fost trimis să vă anunț că afară vă așteaptă niște ofițeri ai armatei, alături de câțiva polițiști. — Ofițeri ? Polițiști ? Pentru ? — Nu mi-au spus nimic, domnule Vasile, și nici eu n-am îndrăznit să-i întreb. Mi-
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
s-a ferit de ele, de frică să nu fie înghi- țit și umilit de niște guri imense, cariate și pline de coji de semințe. Periferiile cu luminile lor stinse și cu mirosul putred de ratare, unde niciun reflector nu strălucea și un chiot înso- țit de un scuipat erau aplauzele. În octombrie 1940, România se aliază cu puterile Axei, sub conducerea lui Ion Antonescu, iar în vara lui 1941 intră în război pentru a-și recupera teritoriile furate de URSS
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
al XIV lea, a rezultat țara Românească. Era, cum s-ar spune, momentul, fiindcă ungurii, stăpâni În Transilvania, se pregăteau să-și instaleze dominația și dincolo de Carpați. La 1330, voievodul țării Românești, Basarab, a obținut În munți, la Posada, o victorie strălucită Împotriva regelui Ungariei, Carol Robert. Este una dintre datele-cheie ale istoriei românilor. Atunci s-a născut, de fapt, țara Românească. La mijlocul aceluiași secol apare și Moldova, tot În urma unui proces de „desprindere“ de Ungaria. O Întârziere istorică Ceea ce frapează este constituirea
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
acțiune de islamizare. Ca urmare, România modernă, spre deosebire de statele din Balcani, nu a moștenit minorități turce sau musulmane (exceptând Dobrogea, care, timp de o jumătate de mileniu, a fost efectiv Înglobată În imperiu). Bătăliile cu turcii — oricât de puternic ar străluci În amintirile istorice ale românilor — au avut consecințe mai puțin Însemnate decât Încadrarea țărilor române, timp de secole, În sistemul otoman. Mai mult decât un conflict prelungit, s-a petrecut o interferență a civilizațiilor. Așa au intrat În limba română
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
ambiantă este responsabilă pentru boli caracteristice: hepatită, febră tifoidă, meningită... Important pentru un român este să nu ajungă În spital. Spitalele (cu excepțiile de rigoare, firește) sunt printre instituțiile care arată cel mai prost În România. Sunt supraaglomerate și nu strălucesc la capitolul igienă. Te poți vindeca În spital, dar poți ieși și mai bolnav. În consecință, speranța de viață a românilor este printre cele mai scăzute din Europa (totuși, În creștere); 67-68 de ani pentru bărbați și 75 de ani
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
doilea, apropiindu-se de Franța În domeniul poeziei, Rusia al treilea, datorită mai ales marilor ei romancieri. Literatura de expresie engleză (britanică și americană) se află Într-o poziție modestă. În ce privește traducerile editate În volum, cu excepția lui Shakespeare, literatura engleză strălucește mai curând prin absență. Unii români Îl citeau pe Dickens În franceză sau germană (mai rar În original), dar În românește până la Primul Război Mondial i se traduc doar câteva povestiri (și un singur roman În foileton); romanele lui aveau
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
literar și artistic și-a depășit propria condiție. Se așteaptă acum afirmarea tinerei generații de scriitori, care se remarcă deja printr-o expresie originală. Drumul e deschis, aproape neașteptat și spectaculos, de tinerii cineaști (un domeniu În care România nu strălucise niciodată); În 2005-2006, mai multe filme românești au obținut un notabil succes internațional. Românii se mândresc și cu destul de multe contribuții În știință și tehnologie, și acestea, spun ei, pe nedrept minimalizate sau ignorate.<endnote id="8"/> Poate fi admirat
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Însă cei mai mulți stau cu ochii ațintiți la fotbal; este, ca și În alte țări, aproape o religie națională, cu succese notabile În campionatele europene și mondiale, și cu tot felul de eroi, mai mari sau mai mici, deasupra cărora a strălucit ani de zile Gheorghe Hagi, „regele Hagi“, idolul a milioane de români. România a dat destule personalități, În cele mai variate domenii. Nu ar trebui să se plângă prea mult nici de lipsa recunoașterii internaționale, deși este drept că relativa
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
să vibreze toată casa, și atunci am început să dansez, apropiindu-mă de ea. Văzându-mi manevra, i-a șoptit grăbită ceva prietenei - gest de fetișcană care-i trăda inocența - exact când am apărut în fața ei, roșu la față și strălucind în lumina violacee, îngânând cuvintele cântecului, legănându-mi șoldurile și mângâind corzile chitarei. Riscasem invitând-o aici, dar ea își asuma un risc și mai mare dând curs invitației. I-am făcut discret cu ochiul. După ce Aimee ne-a făcut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
imediat ușa dinspre camera lui și să fugă din baie. L-am urmat, cu Sarah și sabia de lumină. Am traversat alergând camera lui Robby și el a descuiat ușa fără să ezite, apoi ne-am repezit spre scară. Luna strălucea și acum o puteam vedea mult mai clar prin fereastră. Pe la jumătatea scărilor am văzut arătarea țâșnind pe holul de deasupra noastră. Ne-a urmărit pe trepte. Îi auzeam gura deschizându-se și închizându-se, producând plescăituri jilave. Sarah și-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
nemuritoare - neuitatul nostru - Aurel Băeșu. Mă bucură f. mult că se mai găsesc oameni cu multă competență și nobilă simțire - care să șteargă colbul uitării ce s-a așternut de mult pe bietul Aurel Băeșu - care ca un luceafăr a strălucit În scurta lui trăire - lăsând În urmă-i o operă nemuritoare. Doresc să vă mai Întâlnesc - sper vara aceasta - ca să pot poposi măcar o oră În frumosul D-stră oraș. Eu lucrez și mă chinuiesc să fac lucruri bune, care să
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
ciorovăielile maică-sii. Hornuri înalte, grătare înfiorătoare, pe care se frig imense hartane de carne, asistate de bucătărese trupeșe, îmbujorate de efort.... Acum, aici, câteva sute de ani mai târziu, viermuiala slugilor și mirosurile iuți de mâncare au dispărut, totul strălucește, totul e nou, fidel reconstituit, și această ambianță lustruită îți amintește că participi la o înscenare. Urc într-un turn să contemplu împrejurimile: râulețul Nogat, cârdurile de gâște, pașnicele căsuțe țărănești de pe celălalt mal, șoseaua flancată de carpeni și câte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
vezi. Fie din cauza interdicției de a te apropia de el malul israelian e zonă militară, cu grilaj continuu și garduri de sârmă ghimpată fie din lipsă de vizibilitate malul iordanian este abrupt și acoperit de tufișuri -, ornamentul răcoros al văii strălucește prin discreția lui. Nu-i însă decât un fel de a zice: de fapt, nici măcar o mică panglică argintie nu se arată ochilor. În dimineața asta, încerc imposibilul. Ies din Amman, o iau înspre Dead Sea și, puțin înainte de a
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
mai proaste poziții. Pentru a fi "mai prezent în marile dosare ale Orientului Apropiat", cum spune Quai d'Orsay, ar trebui să reușești să te treci absent în marile registre ale istoriei acestei regiuni, în care noi nu am prea strălucit prin respectul arătat drepturilor omului. Romano-catolicul nu are nicio amintire legată de jefuirea Constantinopolului de către cruciați, pe care toți ortodocșii o au încă prezentă în memorie; tot așa cum noi, republicanii francezi, nu știm nimic despre isprăvile, mai bune sau mai
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
la o căsătorie șiită la Sheraton Coral Beach, sunt uluit de fastul berlusco-hollywoodian al sărbătorii, tipice pentru noii îmbogățiți și care ar face să pălească restaurantul Fouquet's de pe la noi: limuzine Rolls-Royce înșirate una după alta trase la peron, matroane strălucind de pomezi și de farduri, cercei și coliere de perle, majorete; baletul ospătarilor, dansul săbiilor și cel din buric, tortul uriaș adus de niște ieniceri purtând șalvari de zuav. Orient à la Las Vegas în prime time. Îmi amintesc de
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
lucru. Dar sunteți totuși gata să stați de vorbă cu ei... Ce-aș putea face altceva? Un strigăt ce se aude afară ne aduce pe amândoi la fereastră. În jur, numai dealuri acoperite cu calcar alb și cu acoperișuri roșii strălucind în soare. Complexe rezidențiale, vile juxtapuse, fiecare aglomerare constituind un castel întărit dominând fundul de căldare în care ne găsim. Ia te uită, zic, nu-mi amintesc de blocul de alături, îi zic. Când am venit, acum un an, fortăreața
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
se petreceau în jurul lui. Pe albia stâncoasă a pârăului, ori pe drumul prăvalatic al costișei, pe sub brazi uriași, coborând de la Agapia din deal, de la singurateca chinovie cu călugărițe bătrâne, la Agapia din vale, unde după perdelele de mătase ale chiliilor străluceau mulți ochi umezi de fete tinere și frumoase de neam bun, coborând cu gândurile duse și cu sufletul plin de neînțelese doruri, flăcăul se opri într-un amurg supt arcul negru al unui brad, cu ochii ațintiți spre o minune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
la țărm. Orașul încântător, în terase cu grădini suspendate, cu intrări tainice de sus în jos. Smochini și migdali. Ș-un puiu de magar oleacă mai mare decât un epure. Și tot decorul orașului proectat pe un munte de calcar, strălucind în lumină alb crême la coloare. Coborâm la mare prin partea sudică, printre niște mori poetice de piatră, pe care le poartă un șuvoiu al muntișorului. Apa grăbește pe sub punți, trece dela moară la moară, se scurge pe o tăetură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
nestăpânite, cu chiote de râs, încât e o plăcere să vezi un public așa de bun și de dispus. Pe stradă nu prea am văzut rochii prea scurte. Ora 7 îndeosebi rămâne ca o viziune de viermăt uriaș. Sorii luminii strălucesc pretutindeni. Inscripții și firme luminoase de baruri, varieteuri, baluri la fiecare pas în centru. În două zile eri și azi a lucit în după amiaza asta soarele două ceasuri. Cam răcoare; trebuie să port pardesiu. La berărie, o bătrână tristă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
unul din cele mai bune restaurante din Amsterdam: Bagatelle. Fost servitor și lucrător. Este aici, la Amsterdam, un restaurant foarte scump, deși se numește Bagatelle. Găsești acolo stridii și pește felurit. Te servesc chelneri gravi în frac și mănuși. Mesele strălucesc de curățenie. Jos, prăvălie de delicatese și fructe. La etajul întăiu o mică sală de restaurant, împărțită în mici loji discrete. La al doilea, un alt salonaș ș-alături un fel de chambre séparée pour parties fines. Ți se servește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]