8,805 matches
-
Domnul Hristos : cruce, ciocan, cuie, scară” <endnote id="(259, p. 477)"/>. De aceea „jidanii nu mănâncă știucă, pentru că are În frunte un os În formă de cruce” <endnote id="(137, p. 83)"/>. Culese din Moldova și Bucovina, aceste credințe sunt stranii. Ele intră În contradicție cu faptul că peștii În general (cei „curați”, „care au aripioare și solzi” ; cf. Leviticul 11, 9) și știuca În mod special sunt - Încă din Evul Mediu - un aliment foarte uzual În bucătăria tradițională a evreilor
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
etc.). Vorbind stricat ca un comerciant evreu de mărunțișuri și purtându- se ca atare, „evreul” se târguiește pentru mireasă ca pentru o simplă marfă și, după ce o „cumpără”, dansează cu ea și apoi o predă mirelui <endnote id="(284)"/>. O stranie combinație de magic și comic. Și În unele zone rurale ale României s-a păstrat tradiția ca, după „masa de cununie”, nuntașii să danseze „jidovește”, adică să Încingă Hora ovreiască sau Jidoveasca ori Jidăncuța <endnote id="(99, p. 318 ; 32
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
secolul al XVIII-lea. La fel ca În tradiția vest-europeană <endnote id="(4, p. 168)"/>, sunt prezentate păcatele pe care le-ar fi săvârșit fiecare dintre cele douăsprezece triburi „jidovești”, precum și pedepsele veșnice la care au fost osândite, conform unei stranii aplicări a legii talionului. Jidovii din „Neamul lui Simion”, de exemplu, care „au pironit pre Isus pre cruce și l-au Încununat cu cunună de spini”, suferă „tot anul” de „dureri de cap” și de „uscăciunea mâinilor și picioarelor”. Cei
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de dincolo de mormânt” succesorului său necunoscut, domnitorul muntean Îi cere acestuia să protejeze „acest hram din nou zidit” și „mai sus zisele odoare și scule [...], ca să nu fie spre batjocura limbilor [= neamurilor] străine” <endnote id=" (822, p. 369)"/>. Situația devine stranie atunci când chiar vreun domnitor se dovedește a fi „nedrept cinstitor În credință”, făcând „călcări de lege”, cum zic cronicarii despre, de pildă, Ioan Vodă cel Cumplit (Moldova, 1572-1574). Grigore Ureche Îl consideră „armean” (după mamă), Nicolae Costin crede că nu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
1937), cârciumarii evrei care otrăvesc băuturile etc., etc. Este o Întreagă mitologie, incertă și confuză, creată timp de mai multe secole, care face din evreu un tip suspect, căruia Îi sunt asociați termeni precum „infanticid ritual”, „hemofagie”, „vampi rism”, „canibalism”, „stranii obiceiuri culinare”, „murdărie”, „microbi”, „sânge infestat”, „otravă”, „crimă”, „vrăjitorie”, „ritualuri demonice” etc. Cu un astfel de „portret-robot”, despre evreu se poate spune orice și oamenii simpli vor crede. Așa se explică tenacitatea și vitalitatea extraordinară a legendei privind omorul ritual
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
că „obiceiul zidirii umbrei” este specific doar arealului românesc <endnote id="(167, pp. 613-615)"/>. Acest tip de sacrificiu simbolic este atestat practic În tot spațiul sud-est-european (Grecia, Albania, Macedonia, Bulgaria și, bineînțeles, România). În Ungaria am dat peste un caz straniu de răsturnare a credinței În practicarea xenocidului ritual și de asociere a ei cu legenda infanticidului : cei care au nevoie de sângele unui creștin pentru a-l pune la temelia unei noi sinagogi ar fi evreii ; așa se motivează omorurile
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Național din Craiova, unde va rămâne zece stagiuni. Revine la Teatrul Național din Iași în 1960, unde va juca până la pensionarea sa, în 1971. Avantajată de o voce cu un timbru grav și o rostire impecabilă, de o prezență scenică stranie și o frumusețe ieșită din comun, Angela Bârsan a demonstrat multiple valențe interpretative în roluri de ingenuă dramatică în primii ani de carieră, apoi în roluri de dramă istorică, precum și în compoziții pitorești. Se făcuse remarcată încă de la rolul de
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
un spectacol al său cu Faust de Goethe, în care îi revine rolul Mater Gloriosa, apreciat ca “o frumoasă și pură apariție”, pentru ca îndată după aceasta, să joace în piesa lui Jean Giraudoux Ondine (tradusă de Otilia Cazimir), întruchipând “ o stranie și fantomatică fată care spală vasele”. Un succes remarcabil obține Angela Bârsan în rolul Madeleine din piesa lui Jean Cocteau Părinții teribili (1947). În urma unui turneu de răsunet făcut atunci la București actrița a fost remarcată de critica bucureșteană ( “o
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
Spiridon” Iași, în revista Clinica, nr. 31, iulie - august 2001, p. 49 - 50 EXTRASE: -TÂRCOVEANU, EUGEN, In memoriam. Prof. dr. Constantin Dolinescu (1927-2001) Chirurgia, revista Societății Române de Chirurgie, Ed. Celsius, București, nr. 2, martie-aprilie 2002, p. 99-100 -LEON, AUREL, Strania situație de la Institutul de Medicină Iași sau „poftiți la debara, domnule profesor!”, „Monitorul”, nr. 137 (593), 15 iunie 1993MARINESCU , C.GH., Un secol de învățământ medical superior la Iași, Vol. II, I.M.F. (1948 - 1979), Iași, I.M.F., 1979, p. 26, 47, 135
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
în ochi în timp ce fetița din brațele ei mă privește senin și cu un zâmbet larg. Nu știu ce caut eu în toată povestea asta, nu știu ce caută bătrâna și Alfonso asistând placizi la discuție, nu știu ce caută Eliza discutând cu mine în acest mod straniu și formal, și în general simt cum nu știu nimic despre nimic, cu atât mai puțin cu ce pot eu să ajut în aducerea soțului plimbăreț către casă. Uit să mai gândesc, uit orice urmă de diplomație și nu mai
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
apoi continuă cu câteva icaros-uri, unul după celălalt. Sebastian cânta și el, apoi Cindy acompaniindu-se la charango Sunt în continuare cu o minte foarte clară, îl simt pe Udita drept „punct solid” în adunare și mă relaxez ascultând muzica stranie în negura nopții. Udita scoate câteva sunete armonioase ușoare din când în când și Eric îl invită să cânte și el un icaros dacă dorește. Udita dă curs invitației cântând cu voce înceată, șoptită, și simt cum atmosfera capătă altă
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
corupție proferate necontenit, la radio, de un pastor virtuos (John Malkovich) găsește băiețelul după cîteva luni. Numai că mama nu-l recunoaște. Poliția insistă că e băiețelul ei, ea insistă că nu e. Această situație de pornire e minunat de stranie și, în primele 10-15 minute, filmul pare superb regizat în stilul acela calm și cumpănit care i face atît pe admiratorii lui Eastwood, cît și pe criticii lui, să se refere la el ca la un regizor clasicizant : nici o secvență
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
film, ar fi trebuit să fie la fel de modest din punct de vedere intelectual cum îl credeau criticii lui. Oricît de bine ar fi făcută, hollywoodizarea unui subiect nu poate să evite cu totul infantilizarea lui. Dilema Veche, ianuarie 2009 Anestezic Strania poveste a lui Benjamin Button/ The Curious Case of Benjamin Button (SUA, 2008), de David Fincher Povestea unui personaj care îmbătrînește invers care se naște cu organismul unui om de 80 de ani și devine tot mai tînăr pe măsură ce înaintează
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
unui om de 80 de ani și devine tot mai tînăr pe măsură ce înaintează în vîrstă, sfîrșindu-și viața ca bebeluș e plină de posibilități satirice, poetice, filozofice. Scott Fitzgerald a explorat o mică parte din ele în povestirea lui din 1921, Strania poveste a lui Benjamin Button (sursa filmului oferit acum de David Fincher), iar tînărul scriitor american Andrew Sean Greer le-a explorat pe îndelete în romanul său din 2004 (tradus în 2006 la Editura Humanitas), Confesiunile lui Max Tivoli. Romanul
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
BIOGRAFIE ROȘIE Pentru familia lui Ion ILIESCU, lumina a venit, întotdeauna, de la Moscova 1. "RESCRIEREA PERMANENTĂ" A PROPRIEI BIOGRAFII REFLEXUL LIDERILOR COMUNIȘTI ÎN CĂUTARE DE LEGITIMITATE POLITICĂ Biografiile liderilor comuniști ai secolului XX ilustrează, probabil, cel mai bine acel fenomen straniu de continuă rescriere a istoriei, specific societăților de tip totalitar, fenomen descris cu acuitate de George Orwell în românul "1984". Adaptarea permanentă a trecutului la linia partidului din prezent, operațiune întreprinsă de funcționarii umbrelor, dintr-un suprarealist minister al adevărului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
plimbă și el cu o fată, nu dă și el cu piciorul într-o minge - nu, adolescentul Ion Iliescu pleacă într-o brigadă de muncă, taman în Albania, să construiască o cale ferată! Un comportament, la prima vedere, cel putin straniu. Care să fie misterul etapei albaneze din viața lui Ion Iliescu? Mai întâi, trebuie precizat că fenomenul așa-ziselor brigăzi de muncă și cel al șantierelor tineretului era unul inventat de propagandă sovietică și practicat intens, ca factor de îndoctrinare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
General de pe lângă Curtea Supremă de Justiție din 2 septembrie 1995, fără să se declanșeze urmărirea penală a vinovaților. Cu toate insistențele, inclusiv cele ale mass-media, procurorul general din acel moment, Vasile Manea Dragulin, a păstrat o tăcere totală, și destul de stranie, față de această uriașă delapidare a valutei României. Potrivit Raportului Curții de Conturi, la data de 31 decembrie 1989 Rezervă de Stat în valutară a României - definită ca atare prin Decretul 314 din 15.07.1978 era de 727,6 milioane
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
replia prompt: investitor străin. Tot în 1992, firma să RÂMI figură pe primul loc în topul societăților comerciale timișorene. Prin 1994-1995, o serie de firme - avându-l, patron pe Zaher - gravitau în jurul navei amiral RÂMI, cu nume dintre cele mai stranii: Bloody Fox (Vulpea sângeroasă), Kiss and Kill (Săruta și ucide), Black Baron (Baronul negru) etc. În Timișoara însă, ca și în rapoartele lui "L 'Observatoire Geopolitique des Drogues", Zaher Iskandarani era mai cunoscut sub porecla "Prințul Banatului". Rețeaua comercială a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
de mijloc, apoi cade țeapănă pe spate în prag... Pun mâinile la ochi și mă dau înapoi...” Un om al legii este amestecat în scandal, o femeie îl acuză și în același timp are un gest de familiaritate cel puțin straniu, gest amendat cu brutalitate de către comi- sarul de poliție. Unul dintre sergenți o pălmuiește peste gură, iar lovitura de o violență maximă provoacă un șoc atât femeii, cât și spectatorului nocturn. Deodată scena se îndepărtează filmic, camera nu mai permite
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
sistematică violenței. Avem în această povestire un studiu de caz tipic pentru economia estetică a naturalismului, dar care la o privire mai atentă relevă punerea în abis a unor dezechilibre majore. Inversiuni carnavalești Farsa 1 Aprilie este unul dintre momentele stranii la Caragiale, însă cu același efect teatral care le deschide scenei. Cel care rostește monologul rămâne anonim, însă înainte ca discursul să-l recomande, hainele și gesticulația o fac. Este vorba de un dandy de mahala, emfatic și limbut, care
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
niciun moment de ezitare în ceea ce-l privește pe Mișu. Iar acest locutor anonim din seria infinită a interșanjabililor amici comentează admi- rativ : „Auzi putere la Poltronul !”. Ce s-a întâmplat ? Simțim că miezul farsei se află în această inversiune stranie, cu totul neprevăzută, prin care lașitatea maximă se transformă în opusul ei, un curaj fără rest. Ascunde Mișu și o altă personalitate decât cea revelată de amicul său ? Cum este cu putință această inversiune ? Desigur, putem opina asupra resorturilor psihismului
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
cotidianității, revendică acest plasament estetic. Însă realismul lui Caragiale nu este unul genuin, inocent, el devine prin deformare o reflecție asupra a ceea ce-l con- stituie, asupra resorturilor care fac din limbaj un spațiul specular încărcat de ambiguități și reflexe stranii. Să ne întoarcem însă la antiromantismul funciar al scriitorului ! Sensibilitatea romantică face loc simbolismului, ea însă continuă prin epigoni mult timp după ce „ultimul mare romantic” se stinge din viață în 1889. Însă sensibilitatea romantică a transgresat limitele genurilor literare și
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Și iată-ne din nou aici mai obosiți decât anul trecut. Nu știu sigur dacă sunt la fel de impresionată. Am văzut două spectacole - „Prometeu înlățuit” de Eschil, la Epidavros și „Troienele” de Euripide la Irodion. Am văzut Muzeul Cicladelor, impresionant și straniu; am revăzut Muzeul Național unde anul trecut nu am putut vizita galeria de ceramică. Este imensă și copleșitoare. Am văzut Muzeul Bizantin cu nenumărate icoane frumoase; am văzut Muzeul de pe Acropole care tot anul trecut era închis. Uite, acum realizez
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
respirat. Cred că m-am depășit pe mine însămi și toate spaimele mele se ștergeau cu fiecare răsuflare, și muzica lui, a marelui Vanghelis mă ajuta, mă purta (de parcă grecul ar fi scris-o special pentru „blăstămul” românesc). Ah! Ce straniu. Acum sunt singură în camera 701. Roxi a plecat, e pe drum. Se gândește la mine, sunt sigură. Și eu mă gândesc la ea. Și tare aș fi fost împlinită dacă o aveam lângă mine. Am fi râs ca proastele
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
vom uita niciodată zilele minunate ale acestei călătorii pe apă. De pe vapor ne-am îmbarcat pe o barcă cu motor condusă de un tânăr cu pielea ca abanosul, îmbrăcat într-o cămașă lungă și albă ca zăpada, de o frumusețe stranie și sănătoasă. Am fost transportați astfel pe insula Elefantina pentru a vizita grădina botanică, liniștită și liniștitoare - un parc imens, de fapt, cu copaci umbroși și prietenoși și, după aceea, aceeași barcă ne-a lăsat pe țărmul deșertului cu nisipul
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]