8,200 matches
-
PUIU, Ion (1.XI.1945, Cornești, j. Ungheni), dramaturg. A studiat la Institutul de Artă Teatrală „A.V. Lunacearski” din Moscova și a urmat Facultatea de Scenografie la Teatrul Academic „Mossoviet”. A fost actor și scenograf la Teatrul Național „Mihai Eminescu”, la Teatrul „Luceafărul” din Chișinău, precum și la Teatrul Național „Vasile Alecsandri” din Bălți. Piesele Odochia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289061_a_290390]
-
2003) a pledat, În mai multe lucrări de referință, pentru generalizarea termenului performanță. În această sens, el Încearcă o sinteză Între anumite idei exprimate de Victor Turner, unele tendințe din sociologie (Erving Goffman și interacționiștii), teorii din literatură și arta teatrală (K. Burke, N. Frye), sugestii din etologie etc. Schechner consideră că „performanța” este o categorie generală, definită ca „o activitate desfășurată de actori, dansatori, muzicieni, precum și de spectatori sau alte publicuri. Teatrul, dansul, muzica sunt cuvinte echivalente care se referă
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Între studiile ritualice și studiile liturgice, Între riturile religioase și riturile laice, Între rit și ceremonial ș...ț, Între riturile politice și riturile civice, Între riturile private și riturile colective, Între riturile de rebeliune și riturile de solidaritate, Între performarea teatrală și cea rituală, Între caracterul formal al jocurilor (jocuri obișnuite sau manifestări sportive organizate) și caracterul formal al ritului, Între sărbătoarea rituală și caracterul sărbătoresc al altor activități. Aceste axe de tipologizare și, implicit, definire nu sunt convergente: unele scot
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
din cele mai diverse „familii” ceremoniale), versatil (natura unităților componente, ordinea elementelor și mecanismele de combinare sunt mereu În schimbare) și ambivalent (semnificațiile sale sunt Încărcate de contradicții). Carnavalul Înmănunchiază rituri În mișcare (parade, procesiuni și defilări), concursuri și performanțe teatrale, acțiuni de tip magic (mascarea propițiatorie, rituri verbale de denigrare), rituri de inversare, anumite secvențe de tip șamanic (atingerea unor stări de extaz), rituri de trecere și consacrare, rituri sacrificiale de tipul „țapului ispășitor”, elemente ale sărbătorilor (anularea obligațiilor uzuale
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
comportamentul simbolic haotic. De asemenea, el aduce și alte Încălcări ale regulilor sociale: promiscuitatea sexuală și violența stradală. În sfârșit, carnavalul reprezintă ocazia deghizării și procesiunilor cu măști, deseori punând În scenă inversări de roluri, schimbări de sex și performanțe teatrale bazate pe narațiuni tradiționale. (M. Bristol, 1985, p. 40) Unii cercetători consideră că, pentru a Înțelege această varietate de manifestări și semnificații, ar trebui să acceptăm existența a două tipuri de sisteme rituale, convențional și Înșelător reunite sub egida aceluiași
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
recompenseze sau să ridice În slăvi În mod public o persoană demnă de a fi aclamată sau să comemoreze aniversarea unui eveniment important pentru societate. ș...ț O celebrare include rituri adecvate și obiecte speciale (parade și procesiuni, Întreceri, performanțe teatrale și muzicale, alimente pregătite special, costumație aparte), care dobândesc o anumită semnificație În acea ocazie (A. Falassi, 1994, p. 270). A doua dimensiune este dezvăluită de conceptele de diferență și de bucurie. Primul este relevat de formula sintetică prin care
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
că locul consacrat de pornire a paradei era ocupat de alt rit sărbătoresc, periodic, și nu ocazional. O sărbătoare organizată de același Albert Huet, cu un pretext identic, va Începe cu slujba religioasă și va continua cu parada și luptele teatrale, pentru a se Încheia cu ospățul comunitar (M.P. Willocks, 2007, pp. 26-27): În apropierea mesei cu oaspeții se ridicau flăcări dintr-un rug imens, În jurul căruia o hoardă de țigani se bătea cu bețe și În loc de bile aruncau unii În
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
și al lui Atanasie Muntean, țărani. A făcut școala primară și gimnaziul în satul natal, o clasă la Școala Normală din Siret (1946-1947) și apoi Liceul „Eudoxiu Hurmuzachi” din Rădăuți (1947-1953). În 1953 a fost admis la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București, secția regie de film, de unde este îndepărtat după numai un an din motive dogmatice (scrisese un scurt scenariu după romanul Bietul Ioanide de G. Călinescu, carte brusc interzisă). Va urma Școala de Literatură „M. Eminescu” (1954-1955
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288284_a_289613]
-
edit., București, 1966; Proverbe românești, pref. edit., București, 1967; G. Călinescu, Scrieri despre artă, I-II, pref. edit., București, 1968, Însemnări de călătorie, pref. edit., București, 1973; Cântece de dragoste și dor, pref. edit., București, 1972; Pagini din istoria gândirii teatrale românești, pref. edit., București, 1972 (în colaborare cu Ileana Berlogea); Vladimir Streinu, Studii de literatură universală, pref. edit., București, 1973, Pagini de critică literară, III-V, București, 1974-1977, Eminescu - Arghezi, pref. edit., București, 1976, Poezii, pref. edit., București, 1982; Reportajul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288284_a_289613]
-
comice"28. Dintre studiile foarte recente, cel al Adrianei Ghițoi pune în valoare "teatralitatea"29 ca pricipiu unificator al operei și demonstrează că o trăsătură fundamentală a caragialismului este transformarea publicisticii în literatură prin stilul îngrijit, concentrat, anecdotic, polifonic, esențialmente teatral. Explorând aceeași dimensiune a creației caragialiene, gazetăria, Ioana Părvulescu descoperă explicații atăt pentru actualitatea operei în epocă, cât și pentru rezistența ei în posteritate, în faptul că " formula lui Caragiale, arta lui poetică este ziarul"30, acesta reprezentând, de fapt
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
literatura dirijată din regimul comunist care, după 1953, trasa dramaturgilor drept sarcini de partid să scrie "comedii satirice în manieră caragialescă, obiectivele vizate fiind exclusiv cele din trecutul burghezo-moșieresc, afacerist, imoral, escroc în alegeri"51, să se înregistreze multe producții teatrale mediocre, cum ar fi Patriotica română de Mircea Ștefănescu 52, și foarte puține piese notabile. Atunci când acestea ar fi de semnalat, nu doar datorită succesului de public sau al vedetismului autorilor, mai întotdeauna ilustrează efectul de dublu tăiș al satirei
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Vreau să număr stele), sau al celui dedus din supralicitarea sinistrului, prin fatala anulare a răului prin mai rău (A murit păpușa). Prezența substanțială a grotescului în dramaturgia ionesciană, justificată, așa cum spuneam, prin nevoia de decosmetizare și denudare a procedeelor teatrale în scopul revigorării și ancorării teatrului în complexa problematică a existenței absurde, cunoaște anticipări atât în versurile, cât și în proza de tinerețe, aflată sub semnul satirei literare. Un ciclu de poezii, amintind de imaginarul urmuzian, este intitulat chiar Elegii
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
prin abordarea comediei lirice, sentimentale, în piesa Visul unei nopti de iarnă. Mihail Sebastian, cel care care va excela în acest gen, este, de altfel, îndeobște acreditat ca dramaturg original, și pe considerentul lipsei de tradiție caragialiană în acest domeniu teatral. Atât în Jocul de-a vacanța, cât și în Steaua fără nume, dorul de poezia visării și a eliberării din rutina dezumanizantă, iubirea ca revelație a șansei la fericire, setea de cunoaștere ca resort de perseverență în absurdul viețuirii cotidiene
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Tipul confidentului: Iordache, Spiridon, Chiriac, Ipingescu, Coana Efimița, Pristanda, Tipătescu, Brânzovenescu. Tipul raisonner-ului: Spiridon, Pristanda. Tipul servitorului: Un chelner, Spiridon, Safta, Un fecior".25 Se observă însă imixtiunea categoriilor sociale (cetățeanul, funcționarul, servitorul) cu cele caracteriale (demagogul) cu cele strict teatrale (raisonner-ul) și arhetipale (donjuan, încornoratul). Mai multă consecvență pare a-i conferi lui Ibrăileanu criteriul onomastic prin care devine clară distincția dintre personajele individualizate și prin numele caracterizator (Trahanache, Dandanache, Pristanda etc.) și cele aneantizate (Lache, Mache, Mitică, Costică), uniformizate
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Ne amintim, pentru primul caz, de polemicile în care face uz de cacofonii -"Cine mai poate scrie ca Caton?" (Poetul și "Moftul") iar ca exemplu de paralogism deliberat cu sens ironic, putem cita un comentariu al lui Caragiale din cronica teatrală cu titlul Ruy-Blas-Răsăritul unei stele: "Desigur, traducătorul a voit să prelungească spectacolul ca să obosească mai puțin pe spectatori. Cuminte lucru: arta trebuie să fie o favoare, iar nu un chin, publicul nu trebuie obosit niciodată"128. Fără nici o intenție critică
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
deliberările atât de fade și molâi din monoloagele Ancăi, în replicele sărace de temperament și falșe în ton ale lui Dragomir ori Gheorghe nu se mai află urmă de Caragiale. Iar pitorescul nebunului, singura substanța artistică din această disparată ticluire teatrală, face o figură supărător de absurdă, încadrată cum este în intriga artificială, cu evoluția și concluzia ei exasperantă de jucărie mecanică"53. Suntem tentați să vedem chiar în defectele depistate de Zarifopol argumente pentru înțelegerea acestei piese drept prefigurare a
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
privită dintr-o perspectivă diacronică inversată, întorcând așadar ocheanul intertextual dinspre farsa tragică modernă înspre drama lui Caragiale, răbdarea Ancăi nu mai surprinde ca neverosimilă, coincidența apariției nebunului în momentul cheie al nevoii de răzbunare poate fi văzută ca procedeu teatral "îngroșat", iar simetria izbitoare între "faptă și răsplată" pune în evidență nu raționalul, firescul, justiția inexorabilă, ci absurdul: săvârșirea unui act de dreptate printr-o nedreptate, înșelarea sistemului prin manevra Ancăi de deturnare a adevărului, ca singură soluție posibilă de
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de Paști, Păcat și chiar Două loturi, mizează în principal pe acest efect șoc, violent, grotesc, produs prin inversarea justei răzbunări în revelatoare pedepse. Deși recunoaștem că argumentele menționate nu sunt suficiente pentru a demonstra compatibilitatea dramei Năpasta cu concepția teatrală ulterioară identificată în cadrul literaturii absurdului, ele sunt, credem, suficiente pentru a înlătura stigmatul eșecului, prin reconsiderarea apartenenței acestei piese la estetica dramatică tradițională și acceptarea ipotezei unei alte forme dramatice intenționate, apropiată prin câteva elemente de "farsa tragică" din secolul
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
importantă ca problema războiului, a morții, a națiunilor, a revoluțiilor sociale. Se pot cumpăra, și una și celelalte, cu aceeași monedă: două cepe de apă"59. Ca argument al ipotezei alternative, semnificativ este faptul că majoritatea studiilor consacrate ineditului fenomen teatral apreciază că premiera piesei Cântăreața cheală la Theatre des Noctambules în 1950, a constituit punctul de plecare al unei dramaturgii de avangardă care aduce în prim plan o problematică subsumată absurdului. Ulterior, întreaga creație dramatică ionesciană, în ciuda sau poate chiar
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
simboluri și motive poetice redate într-un stil simplu, esențializat dar familiar, prin amestecul de seriozitate și ironie, sunt printre meritele incontestabile ale piesei. Este adevărat însă că explicitările care iau locul sugestiilor și tehnica monologului scindat forțează inutil convențiile teatrale. Am putea spune că acea vorbire "cu sine însuși" atribuită pescarului Iona este mai puțin verosimilă și mai puțin productivă ca "dialogul dublului monolog"93 beckettian sau ca "dialogul surzilor" din Cântăreața cheală. Această tehnică este totuși viabilă ca modalitate
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
sub forma umorului absurd la Rabelais, Laurence Sterne, Edward Lear, Christian Morgenstern, Lewis Carroll etc. și în literatura fantastic-onirică a lui E.T.A. Hoffmann, E. A. Poe și Kafka. 7 La acestea ar trebui adăugate contribuțiile din domeniul teoriei literare și teatrale, între care studiul lui Martin Esslin, The Theatre of the Absurd (1961) cel al Genevievei Serreau, L'histoire du Nouveau Téâtre (1966) monografiile consacrate principalilor reprezentanți ai dramaturgiei "absurdiste" și, de ce nu, în spațiul cercetării românești, lucrări de sinteză ca
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
află moderna clădire a Teatrului de Artă Populară, beneficiind parțial de decorul lumii din afară, de cer, apă și mișcare, ca pe un fundal În permanentă mișcare. Teatrul Mitropolitan este amplasat Într-o frumoasă clădire În stil art deco. Mișcarea teatrală a debutat În secolul al XVII-lea evoluând din legendele populare ale populației ifugo hudhud. Spaniolii au introdus sinakulos - scenete cu tematică creștină, de exemplu moro-moro glorifica luptele creștinilor cu musulmanii. În secolul al XX-lea se introduc piese engleze
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
recent apărute și examinarea sumarelor unor numere de reviste, necrologul N. M. Condiescu, un omagiu adus geniului eminescian (Eminescu cel etern și necuprins) și o poștă a redacției („De vorbă cu cititorii”). Preocuparea revistei pentru informația la zi din domeniul teatral și cinematografic este preponderentă, susținută și de o iconografie bogată (fotografii, caricaturi, reclame). Dar V. are merite mai cu seamă prin atragerea unor scriitori cu succes la public și cu bune contribuții în plan literar. Alți colaboratori: Constantin Virgil Gheorghiu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290494_a_291823]
-
însemnătate are această capacitate de duplicare și de stăpânire responsabilă a acesteia.” 2. Evoluția conceptului de persoană: antichitatea greacă și latină Conceptul de persoană își are începutul în credințele și ritualurile legate de lumea de dincolo. A porni de la masca teatrală presupune a renunța la o parte substanțială și determinantă a originilor. Masca teatrală presupune un teatru pre-literar, adică contextul ritual al dansului și al muzicii, în care cuvintele se referă la anumite invocații religioase, lucru specific pentru lumea greacă și
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
Evoluția conceptului de persoană: antichitatea greacă și latină Conceptul de persoană își are începutul în credințele și ritualurile legate de lumea de dincolo. A porni de la masca teatrală presupune a renunța la o parte substanțială și determinantă a originilor. Masca teatrală presupune un teatru pre-literar, adică contextul ritual al dansului și al muzicii, în care cuvintele se referă la anumite invocații religioase, lucru specific pentru lumea greacă și romană. Termenul de persoană, care desemnează masca în limba latină, se suprapune cu
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]