10,007 matches
-
breșa temporală ("Nu e vorba de timp") sau spațială ("Am înțeles că nu e nevoie să te duci undeva, pentru că ești deja acolo"), ci "decalajul între evidențele mutual contradictorii" (Ivan); eroii sunt "tot aici, pe pămînt, în lumea noastră" (Nouăsprezece trandafiri, Pe strada Mântuleasa, Tinerețe fără de tinerețe, Dayan). În oricare dintre lumile posibile, Spiritul Suprem este același, diferă doar Materia care-l ascunde (Ivan, soldatul muribund, Arhip, necunoscutul cu care Darie urcă Piatra Craiului sau Procopie, de profesie medic și care
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
este numele de împrumut al Marinei, care asemeni străbunicii ei învață oamenii să vadă (la un alt nivel, însă, privind operele de artă). Alteori își conferă existențe de camuflaj, ceea ce explică existența numelor de camuflaj. În contextul travestiului din Nouăsprezece trandafiri, Laurian este instructor de înot la Uzinele Uricani, iar Niculina dă lecții particulare de franceză și latină. Fiecare nume îi creează proteicului personaj feminin o altă identitate mitică, și, în același timp, o ascunde: Elena Nicolaescu, Veronica Niculescu, Irina Bogdan
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
tuturor înțelesurilor, iar nu de sfârșitul unei vieți pământene", din aceeași familie a personajelor feminine eliadești din care fac parte Marina și avatarul său, Zamfira (din Pe strada Mântuleasa), Leana (În curte la Dionis). Funcția supranumelor este ambivalentă. În Nouăsprezece trandafiri, supranumele (Orfeu, Euridice) și numele lui Thanase (doctrinar al funcției sacre a spectacolului) sunt factori declanșatori ai anamnezei, amintind personajului adevăratul lui rost în lume, și revelatori în aceeași măsură atât ai morții, cât și ai nemuririi. Considerăm că tocmai
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Polirom, Iași, 1999. Pavel, Toma, Lumi ficționale, Editura Minerva, București, 1992. Petrescu, Liviu, "Orpheu și Eurydice", în Caiete critice, nr. 1-2/1988, Viața Românească. Petrescu, Liviu, Vârstele romanului, Editura Eminescu, București, 1992. Petreu, Marta, ""Salvatorul salvat" și enigma celor nouăsprezece trandafiri", în Caiete critice, nr. 1-2/1988, Viața Românească. Petreu, Marta, "Eliade par lui-même", în Apostrof, anul XIX, 2008, nr. 3 (214). Platon, Opere, vol. III, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1978. Pleșu, Andrei, "Limba păsărilor. Note pe marginea unui dialog
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
În curte la Dionis), Manolache (Uniforme de general). According to the unrecognizable of sacred theory, the characters are hiding their nature in camouflage names: Doftorul (from Pe strada Mântuleasa), Leana (În curte la Dionis). In the transvestite context from Nouăsprezece trandafiri, each name creates a mythical identity for the protean feminine character and, at the same time, hides it. The funtion of the supernames is ambivalent: supernames (Orfeu, Euridice) and the name of Thanase are triggers of the anamnesis and at
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
În curte la Dionis), Manolache (Uniforme de general). Conformément à la théorie du sacré méconnaissable, les personnages cachent leur nature en noms de camouflage:Doftorul (Pe strada Mântuleasa), Leana (În curte la Dionis). Dans le contexte du travesti de Nouăsprezece trandafiri, chaque nom créeune identité mythique à ce personnage fémininprotéique, en la cachant en même temps. La fonction des surnoms est ambivalente: les surnoms (Orfeu, Euridice) et le nom du Thanase sont des facteurs qui déclenchent l'anamnèse et révèlent en
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
consideră că această teză a savantului a fost asimilată de scriitor și "constituie un element de legătură între cele două sectoare de activitate". 44 Eugen Simion, op. cit., pp. 306, 308, 309. 45 Marta Petreu, "Salvatorul salvat" și enigma celor nouăsprezece trandafiri, în Caiete critice, nr. 1-2/1988, Viața Românească, pp. 182-183. 46 Mircea Muthu, "În curte la Dionis", în Dicționar analitic de opere literare românești, A-M, coordonare și revizie științifică: Ion Pop, Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2007, p. 425
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Istoria literaturii române contemporane 1941-2000, Editura Mașina de scris, București, 2005, p. 127. 248 Eugen Simion, op. cit., pp. 205-206. 249 Sorin Alexandrescu, op. cit., p. 236. 250 Mircea Eliade, op. cit., p. 145. 251 Marta Petreu, ""Salvatorul salvat" și enigma celor nouăsprezece trandafiri", în Caiete critice, nr. 1-2/1988, Viața Românească, p. 182. 252 Mircea Eliade, op. cit., p. 146. 253 Ibidem, p. 170. 254 Sorin Alexandrescu, op. cit, p. 188. 255 Nicolae Steinhardt, Jurnalul fericirii, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1991, p. 266. 256 Eugen
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
în timpul mitic", ascensorul (În curte la Dionis) și camionul ( La umbra unui crin), alături de birja din La țigănci și mașina din Noaptea de Sânziene. Eugen Simion în op. cit., p. 302, integrează printre vehicule "derizorii" cu "rol mitic": camioneta din Nouăsprezece trandafiri, mașina din Noaptea de Sânziene, care fac legătura dintre tărâmuri asemenea bărcii lui Charon sau calului răpciugos din basmele românești. Pentru Marta Petreu, op. cit., p. 179, sania din Nouăsprezece trandafiri este "vehicol simbolic al trecerii dintr-un tărâm în altul
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
integrează printre vehicule "derizorii" cu "rol mitic": camioneta din Nouăsprezece trandafiri, mașina din Noaptea de Sânziene, care fac legătura dintre tărâmuri asemenea bărcii lui Charon sau calului răpciugos din basmele românești. Pentru Marta Petreu, op. cit., p. 179, sania din Nouăsprezece trandafiri este "vehicol simbolic al trecerii dintr-un tărâm în altul". 315 Ștefan Borbély, op. cit., p. 122. 316 Eugen Simion, op. cit., p. 198; Ștefan Borbély, op. cit., p. 129; Lăcrămioara Berechet, op. cit., p. 117, asociază călătoria labirintică a lui Gavrilescu cu scenariul
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Eliade, op. cit., p. 16. 610 Ibidem, p. 48. 611 Ibidem, p. 32. 612 Ibidem, p. 47. 613 Ibidem, p. 49. 614 Christian Ionescu, op. cit., p. 50; Matei Călinescu, op. cit., p. 98 (despre numele și prenumele personajului în analiza prozei Nouăsprezece trandafiri). 615 Christian Ionescu, op. cit., p. 166. 616 Mircea Eliade, op. cit., p. 49. 617 Ștefan Borbély, op. cit., p. 200. 618 Ibidem, p. 200. 619 Mircea Eliade, op. cit., 29. 620 Ibidem, p. 34. 621 Lăcrămioara Berechet, op. cit., p. 115. 622 Mircea Eliade
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
și mitologie, Editura Junimea, Iași, 1992, p. 315. 687 Idem, Proză fantastică, vol. V, Editura Fundației Culturale Române, București, 1992, p. 106. 688 Ibidem, p. 92 și 94. 689 Ibidem, p. 94. 690 Al. Piru, "Mit și istorie în "Nouăsprezece trandafiri"", în Caiete critice, nr. 1-2/1988, Viața Românească, p. 119. 691 Marta Petreu, op. cit., p. 178. 692 Mircea Eliade, op. cit., p. 119. 693 Marta Petreu, op. cit., p. 180. 694 Mircea Eliade, op. cit., pp. 48-49. 695 Ștefan Borbély, op. cit., p. 208
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Rămân de spus, în rezerva rostirii. Vălul care dezvăluie (Adrian Popescu) Felul în care intervalul se deschide traversării oblice și face cu putință ivirea imaginii care dă începutul transpare simbolic în poemul Numărându-i ferestrele, spinii de Adrian Popescu 46: "Trandafirul între albii pereți,/ Roza și raza, ghimpele, ghimpul,/ Aprins pe ecranul de var. Dimineți/ Uitate incendiau anotimpul". În aparență, decorul comun - la îndemâna ochilor - al unei scene pe care joacă un singur actor: trandafirul între pereții albi. Nu e imaginea statică
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
-i ferestrele, spinii de Adrian Popescu 46: "Trandafirul între albii pereți,/ Roza și raza, ghimpele, ghimpul,/ Aprins pe ecranul de var. Dimineți/ Uitate incendiau anotimpul". În aparență, decorul comun - la îndemâna ochilor - al unei scene pe care joacă un singur actor: trandafirul între pereții albi. Nu e imaginea statică a unei priveliști, natura moartă oferită vederii, căci ceea ce se arată nu are orizont, pare închis între, mărginit de chiar posibilitatea retezată a oricărei perspective. Dar albul e stofa posibilului, pragul incolor al
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
raza noii lumini, se aprinde incendiind întreaga distanță care o desparte de lume. Se arată însă în lume "Rozalb ieșind dintre albii/ Ochilor noștri revărsat enorm/ Printre tufe de răsură și salvii/ Când sălbăticiunile Zilei dorm". Rozalbul nu e niciun trandafir identificat în vreo specie, în speța definitorie a individualului; e Deschisul care bate în alb, culoarea intermediară, ambiguă, a trecerii 47, natura inaparentă ascunsă în toți trandafirii sau Unul universal al unui gen care subîntinde pluralul apariției. Doar natura albului
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
tufe de răsură și salvii/ Când sălbăticiunile Zilei dorm". Rozalbul nu e niciun trandafir identificat în vreo specie, în speța definitorie a individualului; e Deschisul care bate în alb, culoarea intermediară, ambiguă, a trecerii 47, natura inaparentă ascunsă în toți trandafirii sau Unul universal al unui gen care subîntinde pluralul apariției. Doar natura albului poate ieși dintre albii, deversând din matca speciei, drept rozalb care își sparge limitele, crește nemăsurat pe ecranul care îl pune în vedere. Se revarsă enorm pentru că
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
posibil. Atât timp cât lasă nespus ceea ce se vede între cuvinte, ceea ce se înțelege printre rânduri: mireasma nelumească pe care nu o poate rosti, dar care îl pune de la început, îl cufundă în lumina incoloră a nevăzutului în care se arată precum trandafirul între albii pereți 52. Chipul de sub imagini (Irina Nechit) Poemul Alcătuită din tot ce nu am puterea să uit de Irina Nechit 53 este poate una dintre cele mai elocvente ilustrări ale dezimaginării: "Greșește cel ce mă vede/ cu văi
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
care o absoarbe. Altfel decât a vedea (Teodor Dună) Modul în care funcționează distanța ce face loc constituirii imaginii ne este înfățișat în poemul Dormi de Teodor Dună94: "există un loc departe de aici în ceruri/ acolo sunt altfel de trandafiri/ ei cresc atât de mult încât pot acoperi/ și jumătate din cerurile mai îndepărtate/ și jumătate de cer niciodată nu e puțin". Dacă departele deschide spațiul, îl pune în extensia de sine, nu îi dă în schimb limitarea. Dimpotrivă, între
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
care se așteaptă să le cuprindă în unghiul lui de vedere. Cade în sus, absorbit de creșterea care îi deviază percepția, înscriind-o în orbita unui fenomen pe care nu îl are în vedere. Un imposibil paradoxal al manifestării, căci trandafirii de acolo cresc în nevăzut la fel cum cresc și în vedere. Ce creștere își imprimă sensul în această distanțare fără limite, în absența căreia imaginea nu ar fi cu putință? Cum putem înțelege ceva ce se pune și crește
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
invizibil. Un fenomen de substrat care, fără să se manifeste în afară, face implozie, fisurează câmpul percepției sensibile, arată în adânc - și într-un plan răsturnat - altceva: "o dată la o mie de ani ei se umplu de rouă/ roua acestor trandafiri e la fel de adâncă precum mările/ dacă privești prin ea oricare margine a cerului se apropie/ pare că oricând poți strânge în palme cerul". Dacă intenționalitatea vederii nu poate umple donația excedentară a invizibilului, care i se prezintă drept gol de
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
pe ea se arată, ci trimite spre nevăzutul ce o umple. Abia umplută, ea devine golul transparent prin care se vede. Vederea înălțată întâlnește aici adâncul, într-un act de convergență care așază contrariile în identitatea de esență. Dacă imaginea trandafirilor cerești se umple de rouă, ca de o a doua imagine, subaparentă, acest dublu imaginal creează posibilul diafan al străvederii. Prin roua pe care o învăluie, trandafirii nu se văd, dar ceea ce se pune astfel în vedere sunt marginile cerului
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
un act de convergență care așază contrariile în identitatea de esență. Dacă imaginea trandafirilor cerești se umple de rouă, ca de o a doua imagine, subaparentă, acest dublu imaginal creează posibilul diafan al străvederii. Prin roua pe care o învăluie, trandafirii nu se văd, dar ceea ce se pune astfel în vedere sunt marginile cerului care se apropie. Nelimitarea de care vorbeam nu suferă aici vreo amputare; nu cu îngustarea unui unghi optic avem de a face. Perspectiva pe care o deschide
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
altfel lumea și chiar, poate, a înțelege altfel decât a vedea. Cel ce strânge cerul în palme nu vede o imagine a cerului; îl cuprinde în transparența propriului conținut, în distanța crescută în sensul străbătător prin roua adâncă ce umple trandafirii cerului. Ceea ce este acolo apare acum aici, între marginile cerului ca și între palmele adunate. Se deschide în limitele fertile ale acestei adunări, în locul predilect al reculegerii. Iar ceea ce iese la vedere este posibilul vederii înseși, dat înțelegerii nu prin
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
pe calea ocolitoare, nevăzută, a somnului, în suspensia cunoașterii, ca într-un fel de sesizare abrogată a ceva ce ni se întâmplă în absență: "abia îți mai pot vorbi abia mai pot/ așa că dormi acum dormi cum doarme roua în trandafiri". Imaginea de sine (Dan Coman) În poemul Aniversarea 2 de Dan Coman,95 comprimarea distanței se realizează prin exercițiul dificil de adoptare a perspectivei inverse, care deschide un alt unghi de vedere: "răstălmăcesc toate vorbele până ce nu mai înțeleg nimic
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
și chipul după care al nostru/ este închipuit de la facere în lut/ într-o secundă orbitoare o vom întrezări" (Noaptea de anul nou, în op. cit., p. 53). 53 Vol. Un viitor obosit, Editura Augusta, Timișoara, 1998, p. 71. 54 Vol. Trandafirul și clepsidra (1985), în Dan Damaschin, Denecuprinsul, Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2007, pp. 73-74. 55 Nu mai e lucrare interioară, a intelectului unificator, ci lucrare exterioară, a rațiunii suficiente, disociative: "lucrarea rațiunii/ o despicătură nefirească/ ce te-a separat
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]