80,833 matches
-
copia alții. Ulterior au beneficiat credincioșii evrei de ediții tipărite ale Torei numite Humash, și atunci unii învățați (Baruch Halevi Epstein - "Torá tmimá") au fost de părere că mai însemnat e studiul Torei scrise și orale, decat cheltuiala personală pentru scrierea unui sul de Torá. După iudaismul ortodox, un șofer Stăm trebuie să respecte preceptele religioase în viața sa cotidiană, să fie un om bun și să cunoască bine legile ocupației sale. Nu este necesar să posede o pregătire rabinica. Ucenicia
Sofer Stam () [Corola-website/Science/325703_a_327032]
-
ceea ce este privit de unii ca o dovadă că femeile ar putea fi „sofrot Stăm”. În prezent, practic toate autoritățile iudaice ortodoxe, inclusiv ortodoxe moderne contesta femeilor dreptul de a copia un sul de Torá. În schimb li se permite scrierea de contracte de căsătorie Ketuba, copierea sulurilor Cărții Esterei, etc Interdicția menționată cu privire la femei nu există însă în congregații ale iudaismului reformat, conservativ și reconstrucționist. În anul 2003 o evreica din Canada, Aviel Barclay a devenit „soferet Stăm” autorizată, iar
Sofer Stam () [Corola-website/Science/325703_a_327032]
-
a fost publicată anonim într-o broșură de 30 de pagini, tipărită de Tip. Coop. Poporul din București, în cadrul Bibliotecii Facla, nr. 5 (1911). Povestirea a fost tradusă apoi de Ion Vinea, a cărui traducere a fost publicată în vol. "Scrieri alese" (vol. II), editat în 1963 de Editura pentru Literatură Universală din București, fiind reeditată și de alte edituri. O altă traducere a fost realizată de Liviu Cotrău și publicată în volumul "Misterul lui Marie Rogêt și alte povestiri", editat
Îngropat de viu (povestire) () [Corola-website/Science/325704_a_327033]
-
C. Scurtu și publicată sub titlul „Amontillado” în revista "Universul literar-septemînal" din București, anul XXVIII (1911), nr. 38, pp. 3-5. O nouă traducere a fost realizată de Ion Vinea și a fost publicată sub titlul „Balerca de Amontillado” în vol. "Scrieri alese" (vol. II), editat în 1963 de Editura pentru Literatură Universală din București, fiind reeditată și de alte edituri. Povestirea a fost tradusă apoi de Liviu Cotrău (publicată sub titlul „Butoiul de Amontillado” în volumul "Misterul lui Marie Rogêt și
Balerca de Amontillado () [Corola-website/Science/325714_a_327043]
-
toate acestea, ca un răspuns dat rivalului său personal Thomas Dunn English. Poe și English au avut mai multe confruntări, care s-au învârtit de obicei în jurul caricaturizării literare a unuia de către celălalt. Poe s-a gândit că unele din scrierile lui English au mers un pic prea departe și i-a dat în judecată cu succes pe editorii de la "The New York Mirror" pentru calomnie în 1846. În acel an, English a publicat un roman de răzbunare numit "1844, or, The
Balerca de Amontillado () [Corola-website/Science/325714_a_327043]
-
118). Printre alți traducători s-au numărat și Utu, Ion Achimescu, Pompiliu Păltănea, C. Cioflec, D. Larungu și Sofia Nădejde. O variantă modernă a traducerii a fost realizată de Ion Vinea și publicată sub titlul „Umbră - O parabolă” în vol. "Scrieri alese" (vol. I), editat în 1963 de Editura pentru Literatură Universală din București, fiind republicată și de alte edituri. O altă traducere a fost realizată de Liviu Cotrău și publicată în volumul "Masca Morții Roșii: schițe, nuvele, povestiri (1831-1842)", editat
Umbră – O parabolă () [Corola-website/Science/325725_a_327054]
-
Litera (), de asemenea ortografiată ca Yn, este o literă arhaică a alfabetului chirilic folosit pentru scrierea limbii române pentru reprezentarea grupărilor de sunete "în" și "îm". grafia modernă cu litere latine nu există un corespondent direct al literei, utilizându-se în schimb gruparea de grafeme <în> sau <îm>. În ortografia cu litere chirilice, litera "în" a
În () [Corola-website/Science/325675_a_327004]
-
23, pp. 1-2), de Nicolae Dașcovici (publicată sub titlul „Tăcere” în vol. "Povestiri Extraordinare", editat în 1911 de Editura Cartea Românească din București, în Biblioteca „Minerva”, nr. 118) și de Ion Vinea (publicată sub titlul „Tăcere - O fabulă” în vol. "Scrieri alese" (vol. I), editat în 1963 de Editura pentru Literatură Universală din București). Alte traduceri au fost realizate de Liviu Cotrău (publicată în volumul "Masca Morții Roșii: schițe, nuvele, povestiri (1831-1842)", editat în 2012 de Editura Polirom din Iași) și
Tăcere – O fabulă () [Corola-website/Science/325726_a_327055]
-
să abandoneze romanul. Despărțirea de "Messenger" a constituit începutul unei „perioade albe” în care nu a prea publicat și a suferit de lipsa unui loc de muncă, sărăcie și lipsa succesului literar. Poe și-a dat seama destul de repede că scrierea unei cărți devenise o decizie capitală pentru cariera sa, pentru că nu avea un serviciu stabil și pentru că economia suferea de pe urma Panicii din 1837. El s-a hotărât să includă călătoria spre Antarctica pentru a valorifica interesul subit și în creștere
Aventurile lui Arthur Gordon Pym () [Corola-website/Science/325705_a_327034]
-
globului. Poe descifrează hieroglife în roman, iar eruditul Shawn Rosenheim crede că acest lucru a precedat interesul lui Poe pentru criptografie. Chiar și pictogramele ar putea fi inspirate de "The Kentuckies in New-York" (1834) a lui William Alexander Caruthers, unde scrierile similare sunt opera unui sclav negru. Spre deosebire de celelalte povești despre călătorii pe mare ale lui Poe (de exemplu „Manuscris găsit într-o sticlă”), Pym face acestă călătorie cu un scop. S-a sugerat că voiajul are legătură cu stabilirea identității
Aventurile lui Arthur Gordon Pym () [Corola-website/Science/325705_a_327034]
-
1978 peste 300 de ediții, adaptări și traduceri. Romanul a avut o influență deosebită în Franța. Poetul francez Charles Baudelaire l-a tradus în 1857 cu titlul "Les Aventures d' Arthur Gordon Pym" și a fost inspirat de el în scrierea poeziilor sale. „Voyage to Cythera” rescrie o parte a romanului în care păsările consumă carne de om. Autorul francez Jules Verne l-a admirat profund pe Poe și a scris în 1864 studiul "Edgar Poe et ses oeuvres". Este posibil
Aventurile lui Arthur Gordon Pym () [Corola-website/Science/325705_a_327034]
-
sub titlul „Masca” în vol. "Nuvele alese", Tipografia Dor P. Cucu, București, 1912, pp. 62-70) și de Mih. St. Băișoiu (sub titlul „”, nedatată). Povestirea a fost tradusă apoi de Ion Vinea și publicată sub titlul „Masca Morții Roșii” în vol. "Scrieri alese" (vol. I), editat în 1963 de Editura pentru Literatură Universală din București; traducerea lui Ion Vinea a fost reeditată și de alte edituri. Alte traduceri au fost realizate de Alina Luca (publicată sub titlul „Masca morții roșii” în volumul
Masca Morții Roșii () [Corola-website/Science/325731_a_327060]
-
(1980) () este un roman science fiction scris de Gregory Benford (împreună cu Hilary Foister, acesta din urmă nefiind creditat pentru scrierea lui). Pocket Books a folosit titlul cărții pentru colecția lor SF. Acțiunea este povestită din două perspective, situate la distanță egală de anul publicării romanului (1980). Primul fir narativ se desfășoară într-un 1998 devastat de dezastre ecologice de genul
Timperfect () [Corola-website/Science/325744_a_327073]
-
organizarea cetelor de războinici sau de presupusa origine a unor triburi. În India există o tradiție legată de Mahăbhărata, potrivit căreia Bhima (care înseamnă "Îngrozitorul"), unul dintre eroii principali ai epopeii, este o ființă umană cu trup de lup. În scrierea Harivamsa, vedem cum Krishna își transformă părul în sute de lupi pentru a determina localnicii din Braj (sau "Vraja", regiune din Uttar Pradesh) să se mute în Vrindavan. În Rig Veda, Rijrsava este pedepsit cu pierderea vederii de către tatăl său
Lupul în folclor și mitologie () [Corola-website/Science/325768_a_327097]
-
potrivit căreia Coroana Sacră sau cel puțin partea superioară a fost trimisă Sfântului Ștefan al Ungariei de însuși papa Silvestru al II-lea, în semn de recunoștință, iar Ștefan s-a încoronat cu această coroană. Această legendă se bazează pe scrierile episcopului Hartvik (sec. XI) despre sfântul rege. Scrierile lui Hartvik apar deja în breviarele și cărțile liturgice folosite în regatul maghiar chiar din anii 1200, legenda devenind cunoscută în întreaga lume creștină de atunci.
Coroana Sfântului Ștefan () [Corola-website/Science/325771_a_327100]
-
superioară a fost trimisă Sfântului Ștefan al Ungariei de însuși papa Silvestru al II-lea, în semn de recunoștință, iar Ștefan s-a încoronat cu această coroană. Această legendă se bazează pe scrierile episcopului Hartvik (sec. XI) despre sfântul rege. Scrierile lui Hartvik apar deja în breviarele și cărțile liturgice folosite în regatul maghiar chiar din anii 1200, legenda devenind cunoscută în întreaga lume creștină de atunci.
Coroana Sfântului Ștefan () [Corola-website/Science/325771_a_327100]
-
o sticlă și îl aruncă în mare. Unii critici cred că povestirea a fost menită să fie o satiră a poveștilor marine tipice. Poe a prezentat „” ca fiind una dintre numeroasele povestiri cu care a participat la un concurs de scriere organizat de săptămânalul "Baltimore Saturday Visiter". Fiecare povestire a fost bine-primită de membrii juriului, dar ei au ales în unanimitate „Manuscris găsit într-o sticlă” drept câștigătoare a concursului, Poe obținând un premiu de 50 de dolari. Povestirea a fost
Manuscris găsit într-o sticlă () [Corola-website/Science/325770_a_327099]
-
Richmond, Virginia. Numărul din decembrie 1835 al Southern Literary Messenger conținea o copie a povestirii „Manuscris găsit într-o sticlă” (vezi imaginea din dreapta). Prima traducere în limba română a fost realizată de Ion Vinea și a fost publicată în vol. "Scrieri alese" (vol. I), editat în 1963 de Editura pentru Literatură Universală din București, fiind reeditată și de alte edituri. O altă traducere a fost realizată de Liviu Cotrău și publicată în volumul "Masca Morții Roșii: schițe, nuvele, povestiri (1831-1842)", editat
Manuscris găsit într-o sticlă () [Corola-website/Science/325770_a_327099]
-
fapt recitat de narator, soțul ei. Deoarece pune accentul pe finalitatea morții, el pune la îndoială învierea Ligeii în povestire. De asemenea, includerea poemului amar ar fi fost menită să fie o ironie sau o parodie a convenției de la timpul scrierii sale atât în literatură, cât și în viața reală. La mijlocul secolului al XIX-lea era ceva obișnuit să se sublinieze sacralitatea morții și frumusețea de a muri (vezi personajul Micul Johnny din "Our Mutual Friend" de Charles Dickens și moartea
Viermele biruitor () [Corola-website/Science/325773_a_327102]
-
colecționar pentru suma de 300.000 de dolari la o licitație organizată la 27 iulie 2013 în orașul Marion din statul american Massachusetts. Prima traducere în limba română a fost realizată de Dan Botta și publicată în 1963 în volumele "Scrieri alese", editate de Editura pentru Literatură Universală din București, în colecția „Clasicii literaturii universale”. În 1935, compozitorul Franz Bornschein (născut în Baltimore) a scris un cor în trei părți pentru femei, cu orchestră sau acompaniament de pian, inspirat din „Viermele
Viermele biruitor () [Corola-website/Science/325773_a_327102]
-
a fost tradusă apoi de Barbu Constantinescu (inclusă în volumul "Nuvele extraordinare", editat în 1910 de Edit. Librăriei Socec & Co. din București, în Biblioteca Populară Socec, nr. 101-103, pp. 236-238) și de Mihu Dragomir și Constantin Vonghizas (inclusă în vol. "Scrieri alese", editat în 1969 de Editura pentru Literatură Universală din București și reeditat ulterior și de alte edituri). O altă traducere a fost realizată de Liviu Cotrău și publicată în volumul "Masca Morții Roșii: schițe, nuvele, povestiri (1831-1842)", editat în
Ligeia () [Corola-website/Science/325782_a_327111]
-
asemenea, pune la îndoială învierea presupusă a Ligeii în povestire. Poemul arată în esență o admitere a inevitabilei sale mortalități. De asemenea, includerea poemului amar ar fi fost menită să fie o ironie sau o parodie a convenției de la timpul scrierii sale atât în literatură, cât și în viața reală. La mijlocul secolului al XIX-lea era ceva obișnuit să se sublinieze sacralitatea morții și frumusețea de a muri (vezi personajul Micul Johnny din "Our Mutual Friend" de Charles Dickens și moartea
Ligeia () [Corola-website/Science/325782_a_327111]
-
Santé"” din Franța l-au adoptat. Naratorul remarcă faptul că, după ce revolta pacienților este zdrobită, acest sistem este restabilit la azilul pe care îl vizitează - deși au fost aduse unele modificări însemnate care erau menite să-l reformeze. La timpul scrierii acestei povestiri, grija pentru bolnavii psihici era o chestiune de nivel politic. Oamenii cereau o reformă a azilurilor într-un moment când bolnavii mintali erau tratați ca prizonieri. În același timp numărul crescut de achitări ale infractorilor care se dădeau
Sistemul doctorului Catran și al profesorului Pană () [Corola-website/Science/325791_a_327120]
-
Sistemul doctorului Gudron și al profesorului Pană” într-o broșură de 30 de pagini editată anii 1930 de ziarul "Curentul", în colecția „Lectura pentru toți”, anul II. O nouă traducere a fost realizată de Ion Vinea și publicată în vol. "Scrieri alese" (vol. II), editat în 1963 de Editura pentru Literatură Universală din București, fiind reeditată de mai multe ori. Povestirea a fost tradusă apoi de Liviu Cotrău și publicată în volumul "Misterul lui Marie Rogêt și alte povestiri", editat în
Sistemul doctorului Catran și al profesorului Pană () [Corola-website/Science/325791_a_327120]
-
În Egiptul antic și Nubia, hieratica era o formă de scriere cursivă și simplificată a hieroglifelor. Scrierea hieroglifică era destinată obiectelor funerare și operelor cu caracter monumental, acestea fiind destinate să dureze etern. Datorită grijii deosebite și deci a încetinelii cu care scribii realizau și aranjau semnele, acest tip de scriere
Hieratică () [Corola-website/Science/325843_a_327172]