81,163 matches
-
echipa de atac este în suprafața de pedeapsă și în jurul ei, fundașii se mută la linia de centru, pentru a nu crea decalaje între mijlocul terenului și zona de apărare. Aceasta presupune în mod automat o alegere în favoarea presiunii în jumătatea adversă a terenului și constituirea unei zone etanșate în zona mingii. Totodată, acest lucru presupune că fundașii trebuie să se descurce cu contraatacurile, care pot începe de la o centrare lungă atacatorilor echipei adverse, iar fundașii să acopere rapid jucătorul cu
Formație (fotbal) () [Corola-website/Science/335629_a_336958]
-
Flămânda punea la dispoziția Marelui Cartier câteva divizii și un comandant capabil. Trupe și comandant fură trimise în cea mai mare grabă la punctul primejduit ca să scutească țara de rușinea de a fi invadată de dușman, la o lună și jumătate de la intrarea ei în război. [...] Comanda Armatei a II-a reconstruită era încredințată din nou generalului Averescu. Paza „drumului celui mai scurt” spre Capitală era încredințată în mâini sigure, tot așa cum era și cea a porților Moldovei" [Armata de Nord
Bătălia de pe Valea Prahovei (1916) () [Corola-website/Science/335640_a_336969]
-
în timpul unui bombardament spre adăpostul antiaerian din capătul străzii, colț cu strada Popa Nan, străbătând probabil strada Plantelor. Clădirea a fost șubrezită de bombardamentele din timpul celui de-al Doilea Război Mondial și ajunsese în anii '50 o casă pe jumătate ruinată, "„pustie, cu mai toate ferestrele sparte, lipite cu jurnale sau acoperite cu cartoane, și în care aproape nici o ușă nu se închidea bine”". Mobilierul fusese vândut, ferestrele fuseseră acoperite cu scânduri, draperiile erau decolorate și zdrențuite, iar instalațiile electrice
Uniforme de general () [Corola-website/Science/335624_a_336953]
-
Doamna (Elisabeta de Lozna, n. în a doua jumătate a secolului al XVI-lea - d. după 1620, Constantinopol) a fost soția lui Ieremia Movilă, domn al Moldovei în perioadele 1595-1600 și 1600-1606. A fost și regenta fiilor ei Constantin și Alexandru, în perioadele în care aceștia au ocupat tronul
Elisabeta Movilă () [Corola-website/Science/335667_a_336996]
-
dintre principalele sale sarcini era formularea de politici federale pentru extinderea rețelei de televiziune prin cablu. Din 1972 până în 1974, a fost președinte al Conferinței Administrative a Statelor Unite, o mică agenție independentă ce încerca să amelioreze funcționarea birocrației federale. La jumătatea lui 1974, Nixon l-a nominalizat ca procuror general adjunct pentru Oficiul de Consiliere Legală. După demisia lui Nixon, nominalizarea sa a fost susținută de președintele Gerald Ford, iar Scalia a fost confirmat de către Senat la 22 august 1974. După
Antonin Scalia () [Corola-website/Science/335606_a_336935]
-
însă decizia "Stanford" în cazul "" și Scalia a votat din nou împotriva deciziei, ironizând afirmațiile majorității că ar fi apărut un nou consens național împotriva executării celor ce comiseseră omoruri când erau minori, și a consemnat că mai puțin de jumătate din statele care permiteau pedeapsa capitală o interziceau special pentru infractorii minori. El a admonestat majoritatea pentru că a inclus la numărătoare și statele care aboliseră pedeapsa capitală cu totul, afirmând că este „ca și cum am include Amishi radicali într-un sondaj
Antonin Scalia () [Corola-website/Science/335606_a_336935]
-
însoțit de agenți KGB. În ultimii ani ai vieții, Bruno Pontecorvo a suferit de boala Parkinson, ale cărei prime semne apăruseră în 1978. A decedat la Dubna la 23 septembrie 1993; conform dorinței sale, trupul său a fost incinerat iar jumătate din cenușă a fost înhumată în Cimitirul Acatolic din Roma. Dispariția neașteptată a lui Pontecorvo, în condiții misterioase, a stârnit senzație în presa vremii, care l-a prezentat drept un spion sovietic. Guvernul britanic, din motive politice și diplomatice, a
Bruno Pontecorvo () [Corola-website/Science/335686_a_337015]
-
maeștri de scrimă, care și înregistrează cunoștințele în tratate tehnice. Aceștia arată serii de mișcări în funcție de arma folosită și de situația. Fiecare mișcare fac obiectul unei ilustrații și al unui comentariu. De pildă, în așa-numită tehnica de „demi-spadă” sau „jumătate de spadă” (din ), scrimerul ține garda spadei cu mână dominantă și lama cu mână nedominantă, pentru lovituri mai puternice împotrivă adversarilor acoperiți de o armură de plăci. Primele manuale de scrimă cunoscute sunt publicate în Germania, ca de exemplu manuscrisul
Istoria scrimei () [Corola-website/Science/335684_a_337013]
-
a râului Schelde, pe care le-a comparat cu „o armă îndreptată spre inima Angliei”. Ulterior, el a construit în portul Antwerpen docuri pentru navele marinei de război. Aceste docuri au reprezentat începutul marii expansiuni a portului în a doua jumătate a secolului al XIX-lea și în secolul XX. Abia în 1863 un tratat internațional a stipulat anularea taxei de navigare pe Schelde, aceasta devenind complet liberă. Cheiurile râului au fost îndreptate la sfârșitul secolului al XIX-lea, odată cu demolarea
Antwerpen (district) () [Corola-website/Science/335708_a_337037]
-
cu simetricele lor de pe partea dreaptă. Dinții faringieni sunt conici sau rotunjiți. Înotătoarele au radii țepoase. Au o singură înotătoare dorsală, a cărei parte anterioară spinoasă (țepoasă) este mai lungă decât parte posterioară moale; parte spinoasă ocupă mai mult din jumătatea întinderii întregii înotătoare dorsale. Partea moale a dorsalei este puțin mai înaltă decât cea spinoasă. Partea spinoasă a dorsalei are 17-19 radii spinoase (nici unul dintre spini nu este prelungit), iar cea moale 10-14 radii moi ramificate (la subspecia "Labrus viridis
Buzat () [Corola-website/Science/335685_a_337014]
-
ca Duce de fiul său, Adolf Frederick al III-lea. În 1684 Adolf Frederick al II-lea s-a căsătorit cu Prințesa Maria de Mecklenburg-Güstrow (19 iulie 1659 - 16 ianuarie 1701). Ei au avut cinci copii: La un an și jumătate după decesul primei soții, la 20 iunie 1702, Adolf Frederick al II-lea s-a recăsătorit cu Prințesa Johanna de Saxa-Gotha (1 octombrie 1680 - 9 iulie 1704), o fiică a lui Frederick I, Duce de Saxa-Gotha-Altenburg și a Magdalena Sybille
Adolf Frederick II, Duce de Mecklenburg-Strelitz () [Corola-website/Science/335711_a_337040]
-
I); Locul și rolul acompaniamentului, corepetiției și muzicii de cameră în formarea pianiștilor; Curs de metodică pianistică (uz intern); Probleme de tehnică instrumentală legate de interpretarea Clavecinului bine temperat de Johann Sebastian Bach; Creația pianistică bănățeană în a II-a jumătate a secolului XX; Începuturile învățământului pianistic în Timișoara; Studiul unor creații bănățene pentru pian: "Hedonisme" de Vasile Ijac, "Dans diabolic" de Eugen Cuteanu, Preludiu, Interludiu și Tocatta de Remus Georgescu; "100 de ani de învățământ muzical instituționalizat în Timișoara", prezentare
Felicia Maria Stancovici () [Corola-website/Science/335706_a_337035]
-
lui Borza este o strategie subtilă și deloc inocentă a fostului învățător de a forța pătrunderea în temutul aparat polițienesc pentru a da de urma lui Lixandru, eventual și a lui Darvari. Sintagma „pe la două și un sfert, două și jumătate” reprezintă o parolă la care Fărâmă așteaptă un răspuns adecvat. Criticul literar Angelo Mitchievici a împărțit personajele lui Mircea Eliade în trei tipuri, în funcție de nivelul de cunoaștere sau de inițiere la care au acces: Numele personajului principal (Fărâmă) poate fi
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
localizată la sud-est de satul Boulby, pe coasta nord-estică a parcului national North York Moors din regiunea Redcar and Cleveland, Anglia. Mina este deținută de Cleveland Potash Limited, care este o subsidiară a companiei Israel Chemicals Ltd. Exploatarea minieră produce jumătate din necesarul de potasă al Marea Britanie. Minereul extras conține 35-45% silvină și 45-55% Sare gemă. Rocile de sare sunt extrase ca produs suplimentar și sunt folosite pe drumurile din regiune ca material antiderapant, când se circulă în condiții de iarnă
Mina Boulby () [Corola-website/Science/335726_a_337055]
-
fie sub arme, să se ducă înainte de Armata Regală și să aștepte pentru lupta în străinătate timp de 15 zile, pe cont propriu cheltuieli. De asemenea, pe drumul de întoarcere, ei vor merge în spatele Armatei Regale." Într-un mod similar, jumătate din secui au sprijinit regele în timpul campaniilor sale împotriva [[Țara Românească|Țării Românești]]. Secuii nu au participat personal în războaiele cu țările occidentale și nordice; cu toate acestea, au fost obligați să se angajeze ca [[mercenari]] și să meargă astfel
Istoria secuilor () [Corola-website/Science/335714_a_337043]
-
în scaune. Au luat treptat îndatoririle judecătorilor secui aleși, însă membrii juriului au fost încă aleși locali. După ocupația Imperiului Otoman asupra Ungariei Centrale, părțile estice, inclusiv Transilvania, au fost conduse de [[Ioan Zápolya]], pretendentul tronului maghiar. În a doua jumătate a secolului, Principatul autonom al Transilvaniei a intrat în existență. Pe parcursul acestei perioade, secuii aproape și-au pierdut libertatea. Din cauza ciocnirilor armate frecvente, de multe ori secuii erau chemați să lupte de partea lui [[Ioan Zápolya]], iar mai târziu de
Istoria secuilor () [Corola-website/Science/335714_a_337043]
-
au așezat în trei sate diferite din Wadi Al Khalil (Depresiunea Al Halil) și urmașii lor au format cu timpul majoritatea populației orașului Hebron. Comunitatea evreiască a numărat în cursul secolului al XVI-lea circa 8-10 familii și în prima jumătate a acestui secol ea a suferit grave probleme financiare. În 1538-1539 sunt înregistrate în oraș 20 case evreiești, în 1553-1554 numai 8, în 1562 și în 1596-1597 - 11. S-ar putea ca registrele „tahrir” să subevalueze numarul locuitorilor evrei.(Moshe
Hebron () [Corola-website/Science/335702_a_337031]
-
mulți metri, în urzeala lor fiind inserate fire de aur și argint. Fiecare tapiserie este unică și prezintă diferite scene istorice sau religioase (precum cea a Arcei lui Noe). Întreaga colecție a fost formată din peste 300 de piese. Peste jumătate dintre ele au fost înstrăinate, furate sau chiar ipotecate de Ioan Cazimir al II-lea pentru salvarea bugetului țării. Până în cele din urmă, au rămas doar 137 de piese proprietate a polonezilor. Cu toate acestea, colecția rămâne cea mai mare
Evacuarea Tezaurului național polonez în timpul celui de-al doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/335728_a_337057]
-
ul este o componentă majoră a creierului uman și al celui al vertebratelor. Oamenii și celelalte mamifere au doi hipocampi, unul în fiecare jumătate a creierului. ul face parte din sistemul limbic și joacă un rol important în trecerea informației din memoria de scurtă durată în memoria de lungă durată precum și în navigarea în spațiu. Hipocampul se află sub cortexul cerebral<nowiki>[1]</nowiki
Hipocamp () [Corola-website/Science/335765_a_337094]
-
(numele la naștere "Weisz",17 martie 1874 Budapesta- 19 aprilie 1949 New York) a fost un rabin reformat, jurist și conducător sionist american, originar din Ungaria, unul din liderii evreimii americane din prima jumătate a secolului al XX-lea. A fost în anii 1922-1946 președintele Congresului Evreiesc American, în anii 1936-1938 a fost și președintele Organizației Sioniștilor din America, iar în anii 1943-1945 președintele Comisiei pentru Situații de urgență, care a devenit Consiliul Evreiesc
Stephen Samuel Wise () [Corola-website/Science/335799_a_337128]
-
(, , , ) a fost numele oficial al vechiului Regat al Ungariei în cadrul dublei monarhii Austro-Ungaria înființate în 1867. Numele inoficial era jumătatea ungară a Dublei Monarhii sau, din punctul de vedere al funcționarilor și juriștilor vienezi, Transleithania (în latină „Țara de dincolo de Leitha“). Aceste țări constituiau partea sud-estică a Austro-Ungariei și aveau drept capitală regală Budapesta. Țările unite ale Coroanei Sfântului Ștefan
Țările Coroanei Sfântului Ștefan () [Corola-website/Science/335775_a_337104]
-
Austriac în dubla monarhie "Austro-Ungaria". Prin această transformare, Ungaria a obținut ca stat o autonomie internă completă în perioada 1867-1918. Din acel moment, s-a vorbit de două părți ale Dublei Monarhii, care în regiunile de limbă germană se numeau „jumătăți de imperiu” ("Reichshälften"); în regiunile de limbă maghiară, termenii și denumirile care conțineau „imperial” ("Reich") erau evitate în măsura posibilităților. Funcționari și juriști au inventat termenii "Cisleithania" și "Transleithania". Teritoriul "Bosnia și Herțegovina", ocupat în 1878 și anexat în 1908
Țările Coroanei Sfântului Ștefan () [Corola-website/Science/335775_a_337104]
-
k. k. sau k.k.) a fost folosită în Imperiul Austriac, până la Compromisul austro-ungar din 1867, pentru autoritățile și instituțiile statale ale întregului imperiu. Apoi, în Dubla Monarhie austro-ungară, termenul "cezaro-crăiesc" și prescurtarea "k. k." s-au referit doar la jumătatea vestică a Monarhiei Dunărene (jumătate numită inoficial Cisleithania), care din 1867 făcea parte din uniunea reală a două state autonome. (Pentru instituțiile comune ale celor două jumătăți ale Dublei Monarhii, s-a folosit în perioada 1867-1918 expresia "kaiserlich und königlich
K. k. () [Corola-website/Science/335774_a_337103]
-
a fost folosită în Imperiul Austriac, până la Compromisul austro-ungar din 1867, pentru autoritățile și instituțiile statale ale întregului imperiu. Apoi, în Dubla Monarhie austro-ungară, termenul "cezaro-crăiesc" și prescurtarea "k. k." s-au referit doar la jumătatea vestică a Monarhiei Dunărene (jumătate numită inoficial Cisleithania), care din 1867 făcea parte din uniunea reală a două state autonome. (Pentru instituțiile comune ale celor două jumătăți ale Dublei Monarhii, s-a folosit în perioada 1867-1918 expresia "kaiserlich und königlich", prescurtat "k. u. k.", în
K. k. () [Corola-website/Science/335774_a_337103]
-
Monarhie austro-ungară, termenul "cezaro-crăiesc" și prescurtarea "k. k." s-au referit doar la jumătatea vestică a Monarhiei Dunărene (jumătate numită inoficial Cisleithania), care din 1867 făcea parte din uniunea reală a două state autonome. (Pentru instituțiile comune ale celor două jumătăți ale Dublei Monarhii, s-a folosit în perioada 1867-1918 expresia "kaiserlich und königlich", prescurtat "k. u. k.", în traducere "imperial și regal" sau "împărătesc și crăiesc". În Armata comună, expresia "cezaro-crăiesc" și prescurtarea "k. k." au fost folosite împotriva regulilor
K. k. () [Corola-website/Science/335774_a_337103]