80,833 matches
-
septembrie 1862 - 15 octombrie 1933) a fost profesor vreme îndelungată la Universitatea din Tokyo și mai tarziu delegat al Japoniei la Liga Națiunilor. Nitobé a fost un scriitor prolific, operă să completă (editata în perioada 1983-1991) cuprinzând 24 de volume. Scrierile în limba engleză au fost strânse în 5 volume, "Works of Inazo Nitobe" (editata la University of Tokyo Press, 1972). Cele mai multe eseuri asupra vieții și operei lui au fost adunate de John F. Howes, în "Nitobe Inazo: Japan's Bridge
Inazo Nitobé () [Corola-website/Science/326423_a_327752]
-
și greci. A continuat și dezvoltat expunerile antecesorilor săi. A făcut prima expunere metodică a sistemului de numerație zecimal. Susținea că regula de trei simplă constituie esența aritmeticii, fiindcă permite rezolvarea a unei multitudini de probleme din viața cotidiană. În scrierile sale, găsim reguli de înmulțire și împărțire cu numere algebrice pozitive, negative și iraționale. A descris regula falsei poziții, găsită prima dată de Magavira în secolul al IX-lea. Cunoștea expresiile de transformare a radicalilor suprapuși, pe care le-a
Bhāskara II () [Corola-website/Science/326424_a_327753]
-
parcării situate în fața Casei de Cultură a Tineretului și Studenților din Iași). Casa a trecut apoi în proprietatea Ecaterinei Balș, fiica polcovnicului, căsătorită cu căminarul Iordache Filipescu. În 1812 Ecaterinei Balș vinde casa banului Alecu Beldiman, cărturarul moldovean autor al scrierii în versuri "„Tragodia Moldovei întâmplare după răzvrătirea grecilor, 1821”". De acum înainte, deși schimbările de proprietar se vor succeda într-un ritm rapid, impunătoarea clădire va fi cunoscută sub numele de „Palatul Beldiman”. Casa a trecut în proprietatea biv-vel postelnicului
Palatul Beldiman din Iași () [Corola-website/Science/326408_a_327737]
-
Nouă este o cifră notată în scrierea arabă 9 sau romană IX, este un număr compus, impar, pozitiv. Cifra nouă se află în șirul crescător de numere naturale între cifra 8 și cifra 10, după valoare. În antichitate, din cauza că era un număr impar, se considera că
9 (cifră) () [Corola-website/Science/322534_a_323863]
-
9 luni. Grațiile sunt 9, la fel ca și cele nouă muze. Potrivit lui Georges Ifrah, originea celor 9 numere întregi pote fi atribuită civilizației indiene antice, și a fost adoptat de către civilizațiile ulterioare în legătură cu 0. La început, indienii aveau diverse scrieri ale lui 9 similare cu marca modernă. Kshtrapa, Andhra și Gupta au început să scrie cifra 9 curbând linia verticală de jos. Nagari a continuat cursa de jos pentru a face un cerc, în mare parte în același fel în
9 (cifră) () [Corola-website/Science/322534_a_323863]
-
Societatea indivizilor", Norbert Elias utilizează termenul latinesc de "habitus" pentru a evoca o „amprentă” de tip social lăsată în personalitatea individului de către diversele configurații (sisteme de interdependență) în sânul cărora acesta trăiește și acționează. Conceptul este de asemenea prezent în scrierile lui Max Weber și ale lui Edmund Husserl. Noțiunea de habitus a fost popularizată de sociologul Pierre Bourdieu. În accepția lui Bourdieu, habitus este faptul de a socializa. Habitus-ul permite individului să se miște în lumea socială și să
Habitus (sociologie) () [Corola-website/Science/322532_a_323861]
-
tot mai clare pe parcursul cărții. Personajele umane acoperă o gamă largă, de la eroul tipic, în persoana căpitanului Captain Roderick Blaine, până la ambiguul prinț al comețrului și posibil trădător Horace Bury. Robert A. Heinlein, cu care autorii s-au consultat pe parcursul scrierii romanului, consideră cartea "poate cel mai bun roman science fiction citit de mine vreodată". Romanul reprezintă un exemplu de hard science fiction prin atenția acordată detaliilor științifice. Marea majoritate a operelor lui Larry Niven și Jerry Pournelle aparțin acestui gen
Lumea Pay () [Corola-website/Science/322551_a_323880]
-
urmă coliziunea cu soarele și dezintegrarea. Alții au realizat o serie de estimări privind necesarul pentru sistemul de irigare, rezistența minimă la rupere a "scrith"-ului sau parametrii sistemului de apărare antimeteoric, furnizându-i autorului suficient material pentru a justifica scrierea unei a doua cărți. Al treilea volum al seriei a venit ca substitut pentru un roman contractat de Niven, pe care acesta nu reușit să îl scrie. Alături de Edward M. Lerner, Niven a mai scris patru romane a căror acțiune
Lumea Inelară (serie) () [Corola-website/Science/322569_a_323898]
-
trebuiau să-l înțeleagă și să țină cont de el în viață. Prin urmare, și-a propus să cerceteze textul biblic în limbile originare și să respingă orice învățătură care nu era în armonie cu Scripturile. Este interesant că în scrierile sale, cuvântul „adevăr” și derivatele acestuia sunt cele mai des folosite cuvinte. Studiile istorice și biblice l-au dus la concluzia că în primele trei veacuri ale erei noastre, creștinătatea a devenit coruptă. Servet a înțeles că împăratul Constantin și
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
manifeste mai mult interes față de cronologia și doctrina Bibliei. Newton era un om religios. Ca unul care credea cu ne-strămutare în Mileniul biblic, el a scris pe larg despre profețiile din Daniel și Apocalipsa. Totuși, aproape nici una dintre aceste scrieri nu a fost publicată în timpul vieții sale. El a respins doctrina Trinității. Dar când a sosit momentul să-și publice dovezile împotriva Trinității, „Newton a bătut în retragere, de teamă ca nu cumva concepțiile sale antitrinitariene să fie cunoscute”, remarcă
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
învățăturile Bibliei. Drept urmare, el a fost declarat eretic. Atitudinea sa i-a adus, astfel, batjocuri, dar și respect. William Whiston a fost un strălucit coleg al lui Sir Isaac Newton la Universitatea Cambridge. Dacă veți consulta ediția în engleză a scrierilor istoricului evreu Flavius Josephus, din secolul I, probabil că veți citi traducerea efectuată de Whiston în 1736. Deși există și alte traduceri, această traducere erudită, împreună cu notele și comentariile lui Whiston, este încă ne-egalată, iar exemplare tipărite ale ei
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
lor era sola Scriptura (numai Scriptura). Cei ce au contestat doctrina Trinității — dintre care unii au fost numiți ulterior unitarieni, pentru că se opuneau trinitarienilor — au devenit obiectul persecuțiilor aprige din partea catolicilor și a protestanților deopotrivă. Ei își tipăreau sub pseudonim scrierile, citite pe scară largă, și se ascundeau pentru a scăpa de persecuție. Antitrinitarienii erau, totodată, în linia întâi în lupta pentru toleranță. Unii, cum ar fi teologul spaniol Miguel Servet, au plătit chiar cu viața pentru convingerile lor. În loc să poarte
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
sunt necesare pentru salvare, atunci e cât se poate de sigur că nici un biet țăran creștin nu va fi salvat, pentru că el nu le va putea înțelege niciodată”. David și Biandrata au publicat împreună o carte ce conținea câteva dintre scrierile lui Servet, carte pe care i-au dedicat-o lui Sigismund. Controversa asupra Trinității a început să ia proporții, ceea ce a făcut necesară o dezbatere publică a acestui subiect. În armonie cu principiul sola Scriptura, Biandrata susținea că la aceste
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
sau personale) de esență unitariană (H. Grew, G. Storrs, The Christian Connection etc.). G. Storrs și J. T. Walsh a fondat în 1848 Life and Advent Union (org. 1863). Aceștia au fost adventiști duminicaliști, care au renunțat la doctrina trinității. Scrierile lui Storrs au avut o mare influență printre adventiști. În 1964, mișcarea lui Storrs s-a unit cu Asociația Advent-Creștină, formând Biserica Advent-Creștină. Advent-Creștinii, ramură millerită care s-a „specializat” în refacerea calculelor pentru timpul revenirii lui Iisus (1854, 1874
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
ale lor: Joseph Waggoner (1863, 1868, 1884), tatăl doctorului E. J. Waggoner, a publicat opinii pur ariene până la moarte (1886). J. M. Stephenson, un „convertit” al lui J. Waggoner, un predicator a reușit să disemineze larg antitrinitarianismul printre AZS, prin scrierile lui, care susțineau doctrinele lui Henry Grew. După Stephenson, Christos a fost creat cândva în veșnicia trecută, în sensul că este „singurul născut.” El este nemuritor, divin și Fiu prexistent al lui Dumnezeu. La întrupare, divinitatea Lui nu S-a
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
1869, Charles T. Russell, în timp ce mergea pe Federal Steet, a auzit un cântec religios de la subsol, a intrat într-o sala adventistă, unde era păstor Jonas Wendell, iar credința șovăielnică a lui Russell a fost restabilită datorită convingerii căpătate că scrierile Bibliei sunt legate între ele. Colaborând cu Jonas Wendell, mai târziu și cu George Storrs și cu alții, C.T. Russell, a primit unele învățături, printre care și cea antitrinitariană. În 1879 a început să publice o revistă intitulată: „Zion’s
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
este sistemul puterilor în baza 10, obținându-se un exponent cu aproximativ 80•10 zerouri. Sistemul lui Arhimede este asemănător cu sistemul de numerație pozițional cu baza 10, lucru remarcabil de altfel, deoarece grecii antici foloseau un sistem simplu de scriere a numerelor, în care foloseau 27 de litere diferite ale alfabetului pentru numerele de la 1 la 9, de la 10 la 90 și de la 100 la 900. De asemenea Arhimede a descoperit și a demonstrat legea exponențială, formula 4, necesară manipulării puterilor
Calculul Firelor de Nisip () [Corola-website/Science/322621_a_323950]
-
trăit și el tot în perioada Exilului babilonian. Ipoteza lui Wellhausen a rămas modelul dominant al studiilor Pentateuhului până în ultimul sfert al secolului XX, când a început să fie atacată de către cercetătorii care observau mult mai multe mâini implicate în scrierea Torei și le atribuiau unor perioade și mai târzii decât considera Wellhausen. O listă selectivă a operelor sale: În 1906 a apărut "Die christliche Religion, mit Einschluss der israelitisch-jüdischen Religion", în colaborare cu A. Jülicher, Adolf Harnack și alții. El
Julius Wellhausen () [Corola-website/Science/322635_a_323964]
-
1959 Sander a studiat vreme de un an psihologia la Colegiul Brooklyn al Universității City din New York, apoi s-a mutat la Universitatea Chicago unde a studiat sociologia, istoria și psihologia. Adesea a preferat să citească însă, din proprie initiațivă, scrierile lui Jefferson, Lincoln, Marx, Engels, Troțki, Eugene Debs și Freud. Atras de ideile socialiste, el a devenit activ în Liga Socialistă a Tineretului, organizația de tineret a Partidului Socialist din Statele Unite, Congresul pentru Egalitate Rasială, Comitetul Studențesc de Coordonare Nonviolentă
Bernie Sanders () [Corola-website/Science/322647_a_323976]
-
că textul bibliei conține multe inconsistențe și contradicții. Către sfârșitul secolului XIX s-a format consensul precum că textul final provine din patru surse. Cele patru surse sunt cunoscute ca „Yahwistul (de la Yahweh), „Elohistul” (de la Elohim), „Deuteronomistul” (de la Deuteronom) și „Scrierile preoților”. Continuând cercetările asupra structurii Pentateuhului întreprinse în cursul secolului XIX -- de către Wilhelm Vatke, Eduard Reuss, Karl Heinrich Graf și Abraham Kuenen -- savantul orientalist Julius Wellhausen a propus următoarea ordine cronologică a celor patru surse: Cu toate că ipoteza a fost supusă
Ipoteza documentară () [Corola-website/Science/322636_a_323965]
-
biblice au fost dezvoltate ulterior de alți cercetători, cei mai mulți dintre ei germani. Începând cu 1780 Johann Gottfried Eichhorn a extins analiza lui Astruc la întregul Pentateuh, iar în 1823 a conchis că Moise nu avusese nimic de a face cu scrierea lui. În 1805 Wilhelm de Wette a conchis că Deuteronomul reprezenta o a treia sursă independentă. În jur de 1822 Friedrich Bleek a identificat cartea lui Iosua drept continuare a Pentateuhului prin Deuteronom, în timp ce alții au identificat semne ale Deuteronomistului
Ipoteza documentară () [Corola-website/Science/322636_a_323965]
-
religios -- să devină „împărăție preoțească și neam sfânt”. Ipoteza lui Wellhausen a rămas modelul dominant al studiilor Pentateuhului până în ultimul sfert al secolului XX, când a început să fie atacată de către cercetătorii care observau mult mai multe mâini implicate în scrierea Torei și le atribuiau unor perioade și mai târzii decât considera Wellhausen. Potrivit lui M. Noth, autorul deuteronomist a scris în mijlocul secolului VI î.e.n., adresându-se contemporanilor săi aflați în exilul babilonian pentru a le demonstra că „suferințele acestora au fost
Ipoteza documentară () [Corola-website/Science/322636_a_323965]
-
care a considerat-o „bună” și cărei a dat binecuvântarea sa. Omenirea este creată după chipul său (sau drept reprezentarea sa), sugerând stăpânirea acesteia asupra întregii lumi. Sursa preoțească conține multe liste (în special genealogii), cifre, date calendaristice și legi. Scrierile preoțești îl prezintă pe dumnezeu ca fiind îndepărtat și neândurător. P repetă parțial textele din J și E, schimbând detalii pentru a evidenția importanța preoțimii. P cuprinde circa o cincime din Geneză, o parte substranțială din Exod și Numeri și
Ipoteza documentară () [Corola-website/Science/322636_a_323965]
-
unde Adrian Huggins menționa „"Electromagnetica" este un album destinat să ducă trupa mai departe. Conține o maturitate reală și un sens de identitate. Influențată puternic de sunetul indie rock și new wave, formația are o modalitate gentilă și răbdătoare în ceea ce privește scrierea pieselor. Folosesc obișnuitul mixaj de chitară, bas și tobe, pe care l-au cuplat cu o utilizare sensibilă și nu excesiv de entuziastă a sintetizatorului și cu efecte care să stimuleze sunetul ca întreg.” Ca influențe, site-ul îi cita pe
Electromagnetica (album) () [Corola-website/Science/322687_a_324016]
-
mortale ("Cartea Judecății de Apoi"), sau efortul frustrant de a analiza experiențe aproape de moarte prin punerea cuvintelor în gura celor intervievați ("Passage"). Printre alte teme și procedee stilistice se numără: Willis este o scriitoare SF extrem de apreciată, mare parte a scrierilor sale explorând științele sociale. De multe ori introduce în povestirile ei tehnologia pentru a-i direcționa pe cititori către întrebări legate despre impactul pe care acestea le au asupra lumii. De exemplu, "Lincoln's Dreams" nu tratează doar psihologia viselor
Connie Willis () [Corola-website/Science/322692_a_324021]