79,897 matches
-
rabelaisian, scriitorul descriind, potrivit criticului Nicolae Manolescu, „o Moldovă sadoveniană, cu obiceiurile și religia ei, cu o, în fine, istorie proprie, structuri și instituții politice, războaie și domnitori”. Inspirația poetică a lui Sadoveanu reînvie o epocă întreagă și figuri legendare. Descrierea Moldovei prin intermediul unui călător străin dintr-o țară occidentală (abatele Paul de Marenne provenit din Franța Regelui Soare) este considerată de Perpessicius drept o alegere inspirată, determinând o comparație între starea de dezvoltare social-politică a țărilor occidentale (cunoscută din romanele
Zodia Cancerului sau vremea Ducăi-Vodă () [Corola-website/Science/333843_a_335172]
-
romanele de aventuri ale lui Alexandre Dumas) și starea de înapoiere a țărilor orientale. Criticul sus-menționat evidențiază prezența umorului în scrierea sadoveniană, care contribuie la obținerea unei perspective mai blânde asupra stării social-economice a Moldovei, contracarând drama înapoierii țării prin descrierea bucuriei de viață a oamenilor. Mai multe momente din timpul călătoriei prin Moldova a abatelui Paul de Marenne, precum prânzul sardanapalic de la șătrarul Lăzărel Griga, sunt impregnate de un umor sănătos. Romanul poate fi considerat astfel un jurnal de călătorie
Zodia Cancerului sau vremea Ducăi-Vodă () [Corola-website/Science/333843_a_335172]
-
strămoșul tuturor vertebratelor, motiv pentru care primește mai multă atenție decât celelalte fosile cambriene, altfel ignorate. Până recent, nu exista un studiu complet despre anatomia "Pikaiei". Totuși, Conway Morris și Caron (2012, vezi secțiunea „Cărți și articole”) au publicat o descriere cât se poate de completă a anatomiei sale, bazându-se pe toate cele 114 specimene fosile. Au găsit caracteristici noi și interesante și le-au considerat a fi însușiri primitive ale primelor cordate.឵ Bazându-se pe aceste descoperiri, au
Pikaia gracilens () [Corola-website/Science/333042_a_334371]
-
cu forța gravitațională (stațiunea bipedă) și acest fapt pune în loc mecanisme de conservare a echilibrului static și dinamic. Criterii anatomo-biomecanice și fiziologice ale stării de postură în studiul unei anumite poziții de fond se va respecta obligatoriu tratarea următoarelor probleme : - Descrierea poziției diferitelor segmente. Fiecare stare posturală impune o descriere a poziției segmentelor implicate și a raporturilor dintre ele, unghiurile unui segment fata de celalalt, precum și planurile (orizontal, frontal, sagital) în care se găsesc acestea în pozițiile de flexie, extensie, rotație
Locomoție () [Corola-website/Science/333056_a_334385]
-
în loc mecanisme de conservare a echilibrului static și dinamic. Criterii anatomo-biomecanice și fiziologice ale stării de postură în studiul unei anumite poziții de fond se va respecta obligatoriu tratarea următoarelor probleme : - Descrierea poziției diferitelor segmente. Fiecare stare posturală impune o descriere a poziției segmentelor implicate și a raporturilor dintre ele, unghiurile unui segment fata de celalalt, precum și planurile (orizontal, frontal, sagital) în care se găsesc acestea în pozițiile de flexie, extensie, rotație, abducție sau adductie, suspinație sau pronație etc. - Baza de
Locomoție () [Corola-website/Science/333056_a_334385]
-
aici sensibilitatea lor la toți indicii non verbali (tonul vocii, calitatea privirii), dar și capacitatea de a descrie în detaliu caracteristicile fizice și psihice ale soțului, spre deosebire de bărbați apți să vorbească mai degrabă despre femei în general și atunci în descrieri stereotipe (P. Bourdieu, 1998: 37). Polisemia semnelor gestuale și dependența lor contextuală este actualizată în numeroase circumstanțe. Astfel contactul vizual indică interesul, simpatia etc. (deci afectele pozitive), dar și mânia, amenințarea, dominația. În genere indivizii dominatori au mai multe contacte
Gen (sociologie) () [Corola-website/Science/333023_a_334352]
-
Elsie Kupfer a contestat clasificarea unor specii în genurile "Urnula" și "Geopyxis" într-o publicație din 1896 despre Discomycetes de Heinrich Rehm. Ea considera transferul făcut de el în genul "Geopyxis" ilogic: „Chiar și extern această ciupercă nu corespunde propriei descrieri a lui Rehm a genului "Geopyxis" în care o plasează; textura apotecii este descrisă ca fiind cărnoasă, piciorul, scurt și uneori subțire; în timp ce la această plantă, textura pieloasă a pălăriei și lungimea și grosimea piciorului sunt caracteristicile sale notabile.” Lucrând
Chorioactis geaster () [Corola-website/Science/333096_a_334425]
-
muschete. Armatele japoneze au învins succesiv armatele coreene folosind combinații între muschete, sulițe și săbii. Deși muschetele japoneze erau superioare arcurilor folosite de coreeni din punct de vedere al penetrării, acestea nu aveau gamă largă, precizie și ratau uneori. Numeroase descrieri din Analele Dinastiei Joseon precum și din diverse jurnale ale oficialilor și comandanților coreeni arată că puștile nu garantau victoria dacă erau folosite singure. Prin folosirea atât a muschetelor cât și a ,brațului rece” (săbii, lănci, sulițe, etc.) japonezii au reușit
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
viața oamenilor, care de atunci au intrat într-o eră de aur a creării materialelor video de aproximativ un minut."" În martie 2014, videoclipul a avut peste 15 milioane de vizualizări și pește 97.000 de comentarii. În anul 2013 descrierea clipului a fost actualizată în semn de protest pe Google+ și au fost adăugate două adnotări videoclipului. În luna august a anului 2014, video-ul a avut peste 16 milioane de vizualizări și pește 102.000 de comentarii.
Eu la grădina zoologică () [Corola-website/Science/333201_a_334530]
-
sovietic. Romanul "Orașe și ani" este prima încercare literară sovietică de a prezenta Revoluția nu sub o formă descriptivă imparțială sau extatico-lirică așa cum au procedat Boris Pilniak, Vsevolod Ivanov și alți scriitori, ci într-un manieră psihologică profundă. Fedin folosește descrierea obiectivă și calmă și psihologia sobră, metode tipice literaturii ruse din secolul al XIX-lea. Compoziția cărții este una derutantă datorită alternării de către autor a mai multor planuri diverse ale realității obiective. Acțiunea se desfășoară în Germania și Rusia, înainte
Orașe și ani (roman) () [Corola-website/Science/333192_a_334521]
-
luat prizonier în Germania, repatriat și apoi ucis la Semidol de rebelii conduși de von Schönau. Acțiunea ultimului capitol se petrece în 1920 la Petrograd și este plasată cronologic între cea din capitolele I și II. Autorul se concentrează pe descrierea atmosferei și a psihologiei personajelor sale. Tonul este uneori sobru și tragic, alteori emoționant și poetic, ba chiar și ironic. Tema romanului o reprezintă participarea intelectualilor ruși la evenimentele politice produse de Revoluția Rusă din 1917. Este descris impactul psihologic
Orașe și ani (roman) () [Corola-website/Science/333192_a_334521]
-
Prezența unor elemente autobiografice în roman contribuie la conturarea unei atmosfere veridice. Autorul descrie întâmplări violente și sângeroase, cu detalii înspăimântătoare, care dezvăluie duritatea încleștărilor din timpul Războiului Civil. Cei patru ani petrecuți de Fedin ca prizonier în Germania prilejuiesc descrieri pline de culoare ale vieții provinciale germane, în timp ce activitatea sa de jurnalist și angajat al unor diverse instituții din Petrograd face ca scenele incidentelor produse în timpul Războiului Civil și figurile unor țărani, orășeni sau activiști comuniști să fie redate cu
Orașe și ani (roman) () [Corola-website/Science/333192_a_334521]
-
că axa Pământului s-a deplasat de mai multe ori în cursul epocilor geologice. În "Maps of the Ancient Șea Kings" el a sprijinit sugestia realizată de Arlington Mallery că o parte din Hartă lui Piri Reis a fost o descriere a zonei antarctice cunoscute că Queen Maud Land. El s-a folosit de această pentru a afirma că o schimbare a axei polilor cu 15 grade a avut loc în jurul anului 9.600 î.e.n. (aprox. acum 11.600 de ani
Charles Hapgood () [Corola-website/Science/333260_a_334589]
-
Cosmografia (din cuvintele grecești "κόσμος" - kosmos, „cosmos” și "γραφή" - grafe, „descriere”) este o ramură a astronomiei, care se ocupă cu descrierea corpurilor și fenomenelor cerești așa cum sunt cunoscute din observații, fără interpretare sau explicare. Termenul cosmografíe apare pentru prima dată în opera lui Claudius Ptolemeu în secolul al II-lea d.
Cosmografie () [Corola-website/Science/333311_a_334640]
-
Cosmografia (din cuvintele grecești "κόσμος" - kosmos, „cosmos” și "γραφή" - grafe, „descriere”) este o ramură a astronomiei, care se ocupă cu descrierea corpurilor și fenomenelor cerești așa cum sunt cunoscute din observații, fără interpretare sau explicare. Termenul cosmografíe apare pentru prima dată în opera lui Claudius Ptolemeu în secolul al II-lea d.Hr., deși sumerienii au dezvoltat conceptul de munte universal născut
Cosmografie () [Corola-website/Science/333311_a_334640]
-
fie numite. În "Uranometria", Bayer introduce o nouă nomenclatură a stelelor, de atunci cunoscută ca Denumirea Bayer, și care este încă folosită și astăzi pentru stelele respective. Înainte de publicarea acestui atlas, când se dorea desemnarea unei stele oarecare, se făcea descrierea poziției sale în constelație: „steaua care strălucește pe piciorul de sud al Andromedei” sau „umărul stâng al lui Orion”, de exemplu. Dar aceste descrieri erau deseori ambigue. Acest nou sistem inventat de Johannes Bayer constă în atribuirea de litere grecești
Uranometria () [Corola-website/Science/333369_a_334698]
-
pentru stelele respective. Înainte de publicarea acestui atlas, când se dorea desemnarea unei stele oarecare, se făcea descrierea poziției sale în constelație: „steaua care strălucește pe piciorul de sud al Andromedei” sau „umărul stâng al lui Orion”, de exemplu. Dar aceste descrieri erau deseori ambigue. Acest nou sistem inventat de Johannes Bayer constă în atribuirea de litere grecești stelelor unei constelații date, în ordinea descrescătoare a strălucirii lor. Astfel, steaua cea mai strălucitoare din constelație posedă denumirea Alpha (α), următoarea Beta (β
Uranometria () [Corola-website/Science/333369_a_334698]
-
situată în partea dreaptă a constelației, la nivelul piciorului său drept, în timp ce etimologic numele său corespunde sintagmei „piciorul stâng [al uriașului]”. Lista constelațiilor antice date de Claudiu Ptolemeu: Fiecare hartă a constelației este precedată de un tabel care conține nomenclatura, descrierea și magnitudinea stelelor care o compun. Din nefericire, prima ediție a lucrării avea probleme serioase: tabelul și harta unei constelații erau tipărite pe aceeași filă, una pe față, iar cealaltă pe dos. Prin urmare, era imposibil să fie consultate amândouă
Uranometria () [Corola-website/Science/333369_a_334698]
-
miturile asociate fiecăreia dintre ele, însoțite de discuții despre pozițiile relative și caracteristicile unor stele. Cele șapte corpuri ale Sistemului Solar cunoscute în epocă (Soarele, Luna, Venus, Mercur, Jupiter, Saturn și Marte, în această ordine) fac și ele obiectul unei descrieri. Constelațiile lui Ptolemeu care nu figurează în "" sunt: Prima versiune tipărită cunoscută a acestei opere datează din 1475. Ediția cea mai marcantă a acestui text este probabil cea realizată de Erhard Ratdolt la Veneția (Italia) în 1482. Fost tipograf la
Poeticon astronomicon () [Corola-website/Science/333377_a_334706]
-
unui motiv care reprezenta subiectul constelației în filigran. Totuși gravurile prezentate nu sunt nici pe departe hărți ale sferei cerești, pozițiile stelelor care sunt reprezentate nu au nimic în comun cu pozițiile reale ale acestora, și, de altfel, nici cu descrierile pe care le dă Hygin. De exemplu, Triunghiul este reprezentat prin trei stele care formează un triunghi echilateral, în timp ce în adevărata constelație, triunghiul posedă o latură cu mult mai mică decât celelalte două. În acest sens, "Poeticon" nu poate fi
Poeticon astronomicon () [Corola-website/Science/333377_a_334706]
-
entuziasmat de rezultatele obținute în primele exerciții efectuate conform noilor tactici în Marea Nordului. Rezultatele obținute de submariniști, în mod particular de Günther Prien, i-au confirmat lui Dönitz valoarea ridicată a acestei modificări. Karl Dönitz a folosit termenul "Rudeltaktik" pentru descrierea noilor tactici ale războiului submarine. Traducerea corectă ar fi „tactica de haită”, dar termenul a devenit mai cunoscut prin denumirea în engleză Wolfpack("Wolfsrudel"), o interpretarea metaforică, dar incorectă din punct de vedere strict literar. Experiența primei conflagrații mondiale a
Haită de lupi (tactică navală) () [Corola-website/Science/333368_a_334697]
-
desfășurat cu rare excepții submarinele de atac în patrule individuale. Submarinele americane dotate cu rachete balistice au operat tot timpul de unele singure. În timpul Războiului din Irak din martie 2003, termenul „haită de lupi” a fost din nou folosit pentru descrierea flota de submarine nucleare americane și britanice de la bordul cărora au fost lansate rachetele „Tomahawk” împotriva țintelor irakiene. USS "Providence" (SSN-719) a fost primul submarin care și-a lansat întreaga încărcătură de rachete și a primit supranumele de „Big Dog
Haită de lupi (tactică navală) () [Corola-website/Science/333368_a_334697]
-
primul submarin care și-a lansat întreaga încărcătură de rachete și a primit supranumele de „Big Dog of the Red Sea Wolf Pack” (Marele câine ale haitei din Marea Roșie). În ultima vreme, termenul „haita de lupi” a fost folosită pentru descrierii unei posibile tactici iraniene folosite de vasele lansatoare de rachete în cazul unui ipotetic conflict cu U.S. Navy. S-a presupus că iranienii ar putea declanșa un atac masiv al unor vedete rapide lansatoare de rachete sau torpile împotriva unui
Haită de lupi (tactică navală) () [Corola-website/Science/333368_a_334697]
-
sunt subapicale). Există un singur nucleu. Caracteristicile ultrastructurale nu sunt cunoscute. "Kamera lens" are un stil de viață saprofit și se poate găsi în infuziile de fân. William Saville Kent a văzut mase de spori ai săi în 1880. Prima descriere validă (sub numele de „"Monas lens"”) a fost publicată de Otto Friedrich Müller în 1773. În 1880, William Saville Kent a plasat specia în genul "Heteromita". Edwin Klebs a mutat-o în genul "Bodo" în 1892, dar acest lucru nu
Kamera lens () [Corola-website/Science/333398_a_334727]
-
Kent a plasat specia în genul "Heteromita". Edwin Klebs a mutat-o în genul "Bodo" în 1892, dar acest lucru nu a fost acceptat de H. M. Woodcock, care a renumit specia ca „"Heteromastix lens"”, singură într-un gen, în 1916. Descrierea lui prea scurtă a fost actualizată în 1991 de către David J. Patterson și Michael Zölffel, care au denumit genul „"Kamera"”, ca un joc de cuvinte cu numele specific "lens". Cum nu există date ultrastructurale sau moleculare, poziția speciei este neclară
Kamera lens () [Corola-website/Science/333398_a_334727]