KorAP: Find »[drukola/base=tânăr & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...3188 3189 3190 ...3224 >

80,593 matches

Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286

mărit, fusese consacrat școlilor primare și secundare, echipamentului și profesorilor. Era o alegere corectă, și În orice caz dictată de rațiuni electorale, dar consecințele ei nu au Întârziat să apară. În acest punct trebuie să amintim că, În 1968, majoritatea tinerilor nu erau studenți (detaliu omis În multe relatări ale perioadei), mai ales dacă părinții lor erau țărani, muncitori sau imigranți, din provincii Îndepărtate sau de peste hotare. Evident, această majoritate non-studențească a trăit anii ’60 altfel - mai ales spre sfârșit, când

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
această majoritate non-studențească a trăit anii ’60 altfel - mai ales spre sfârșit, când totul părea că se Învârte În jurul evenimentelor din universități. Opiniile lor, mai ales cele politice, nu trebuie deduse din cele ale contemporanilor studenți. Însă În alte privințe, tinerii avea deja o cultură comună - și distinctă. Pentru fiecare generație, lumea este nouă. Pentru generația anilor ’60 lumea era nouă și tânără. De-a lungul istoriei, tinerii au pășit Într-o lume plină de oameni mai bătrâni, unde influența și

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
politice, nu trebuie deduse din cele ale contemporanilor studenți. Însă În alte privințe, tinerii avea deja o cultură comună - și distinctă. Pentru fiecare generație, lumea este nouă. Pentru generația anilor ’60 lumea era nouă și tânără. De-a lungul istoriei, tinerii au pășit Într-o lume plină de oameni mai bătrâni, unde influența și prestigiul revin celor Înaintați În vârstă. Însă pentru tinerii de la mijlocul anilor ’60 lucrurile stăteau altfel. Ecosistemul cultural evolua mult mai repede decât În trecut. Între o

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
fiecare generație, lumea este nouă. Pentru generația anilor ’60 lumea era nouă și tânără. De-a lungul istoriei, tinerii au pășit Într-o lume plină de oameni mai bătrâni, unde influența și prestigiul revin celor Înaintați În vârstă. Însă pentru tinerii de la mijlocul anilor ’60 lucrurile stăteau altfel. Ecosistemul cultural evolua mult mai repede decât În trecut. Între o generație prosperă, sigură de sine, răsfățată și independentă cultural și cea a părinților lor, neobișnuit de mică, nesigură, marcată de Marea Criză

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
generație prosperă, sigură de sine, răsfățată și independentă cultural și cea a părinților lor, neobișnuit de mică, nesigură, marcată de Marea Criză și traumatizată de război, exista nu distanța convențională dintre două grupuri de vârstă, ci o adevărată prăpastie. Acești tineri păreau să se fi născut Într-o lume care se transforma - schimbându-și cu reticență valorile, stilul și regulile - sub ochii și la comanda lor. Muzica pop, cinematograful și televiziunea erau invadate de tineri și Îi solicitau din ce În ce mai mult, ca

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
vârstă, ci o adevărată prăpastie. Acești tineri păreau să se fi născut Într-o lume care se transforma - schimbându-și cu reticență valorile, stilul și regulile - sub ochii și la comanda lor. Muzica pop, cinematograful și televiziunea erau invadate de tineri și Îi solicitau din ce În ce mai mult, ca audiență și segment de piață. În 1965 existau deja programe de radio și televiziune, reviste, magazine, produse și industrii Întregi destinate tinerilor și dependente de preferințele lor. Deși În fiecare țară cultura tinerilor avea

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
și la comanda lor. Muzica pop, cinematograful și televiziunea erau invadate de tineri și Îi solicitau din ce În ce mai mult, ca audiență și segment de piață. În 1965 existau deja programe de radio și televiziune, reviste, magazine, produse și industrii Întregi destinate tinerilor și dependente de preferințele lor. Deși În fiecare țară cultura tinerilor avea simboluri și instituții distincte, puncte de referință exclusiv locale (Fête des copains - „Sărbătoarea prietenilor” -, desfășurată pe 22 iunie 1963 În Piața Națiunii, a reprezentat În Franța evenimentul fondator

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
de tineri și Îi solicitau din ce În ce mai mult, ca audiență și segment de piață. În 1965 existau deja programe de radio și televiziune, reviste, magazine, produse și industrii Întregi destinate tinerilor și dependente de preferințele lor. Deși În fiecare țară cultura tinerilor avea simboluri și instituții distincte, puncte de referință exclusiv locale (Fête des copains - „Sărbătoarea prietenilor” -, desfășurată pe 22 iunie 1963 În Piața Națiunii, a reprezentat În Franța evenimentul fondator al culturii tinere șaizeciste, Însă a trecut practic neobservată În alte

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
angolofonă, adesea chiar În Anglia, și migrau apoi spre sud și est, Împinse de o cultură preponderent vizuală (și, prin urmare, transfrontalieră), stânjenită prea puțin de alternative locale sau, mai des, de intervenții politice 3. Noile mode se adresau negreșit tinerilor prosperi: copiii albi ai clasei de mijloc din Europa, care Își permiteau discurile, concertele, pantofii, hainele, machiajul și coafura aferente. Dar prin prezentare, aceste produse sfidau distincțiile sociale tradiționale. În muzică, succesul maxim a fost Înregistrat de Beatles și de

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
Muzica pop, cum ar veni, protesta pentru tine. Dacă mai toată muzica anilor ’60 părea să fie despre sex - Înainte să treacă, nu pentru mult timp, la droguri și politică -, și asta era o chestiune de stil. Tot mai mulți tineri locuiau separat de părinții lor, de la o vârstă mai fragedă. Contracepția era din ce În ce mai sigură, ieftină și legală 5. Trupurile dezgolite și imaginile de extaz sexual deveniseră mai frecvente În film și literatură, cel puțin În nord-vestul Europei. Din toate aceste

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
convinsă că barierele sexuale s-au prăbușit - iar copiilor le plăcea să alimenteze acest coșmar. În realitate, revoluția sexuală a anilor ’60 a fost probabil un miraj pentru cei mai mulți, tineri sau bătrâni. Din câte știm, interesul și practicile sexuale ale tinerilor europeni nu s-au schimbat nici atât de rapid, nici atât de radical pe cât voiau ei să creadă. După sondajele contemporane, nici viața sexuală a studenților nu era foarte diferită de cea a generațiilor anterioare. Libertinajul anilor ’60 era văzut, de obicei

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
ocazii speciale 6. Însă acoperămintele nu au dispărut complet. Într-o a doua fază, ce reflecta și evoluția gustului muzical, hainele În culori țipătoare (culori elementare moștenite de la sfârșitul anilor ’50) au fost Înlocuite de articole mai „serioase”. Hainele pentru tineri erau acum croite și promovate cu un ochi la inspirația „radicală” și „proletară”: blugi, cămăși cadrilate, dar și bocanci, jachete de culoare Închisă și șepci de piele à la Lenin (sau variante de fetru, amintind de „șepcile Kossuth” purtate de

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
Dar la vremea lor, pentru cei care le practicau, ele erau noi și nemaivăzute. Strălucirea rece a artei contemporane sau cinismul filmelor de la sfârșitul deceniului păreau proaspete și autentice, după comodele convenții burgheze din trecutul recent. Vanitatea solipsistă a epocii - tinerii convinși că pot schimba lumea În trei pași simpli: do my own thing, let it all hang out și make love, not war - a fost dintotdeauna o iluzie, care nu a Îmbătrânit frumos. Dar nu era singura iluzie a vremii

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
putea fi Învinovățit de aplicările date scrierilor sale de maturitate, acest Marx le era asociat iremediabil. În slujba comunismului sau social-democrației, el era vechea stângă. Noua stângă, conturată spre 1965, a căutat texte noi - și le-a găsit În scrierile tânărului Karl Marx, În eseuri metafizice și note scrise la Începutul anilor 1840, când Marx avea abia 20 de ani: un tânăr filosof german Îmbibat de istoricism hegelian și pătruns de visul romantic al Libertății totale. Marx Însuși a ales să

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
Marx Însuși a ales să nu publice o parte dintre aceste scrieri, iar după revoluțiile eșuate din 1848 le-a abandonat definitiv și s-a consacrat politicii contemporane și economiei politice pentru care este celebru. Prin urmare, multe din scrierile tânărului Marx nu erau cunoscute nici măcar de specialiști. În 1932, când au fost publicate integral pentru prima oară, sub auspiciile Institutului Marx-Engels din Moscova, ele au trecut neobservate. Treizeci de ani mai târziu, interesul pentru ele a reapărut - mai ales pentru

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
trecut neobservate. Treizeci de ani mai târziu, interesul pentru ele a reapărut - mai ales pentru Manuscrisele economico-filosofice (1844) și Ideologia germană (1846). Dintr-odată devenise cu putință să fii marxist și să scapi de lestul compromis al stângii occidentale tradiționale. Tânărul Marx părea preocupat de probleme surprinzător de moderne: cum să transformi conștiința „alienată” și să eliberezi oamenii de ignoranța situației și posibilităților lor reale, cum să inversezi ordinea priorităților În societatea capitalistă și să repui oamenii În centrul propriei lor

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-i de mirare că stâlpii marxismului au contraatacat. Louis Althusser - doctrinar principal al Partidului Comunist Francez, profesor la École Normale Supérieure și expert marxist cu faimă internațională - și-a clădit reputația profesională și gloria efemeră pe un zid Înălțat Între tânărul Marx, hegelian, și celălalt Marx, matur și materialist. Numai scrierile celui din urmă, susținea Althusser, erau științifice și, prin urmare, realmente „marxiste”12. Comuniștii și alți marxiști conservatori au anticipat corect ușurința cu care acest Marx nou și umanist putea

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
necesară satisfacției (Îndeosebi satisfacției sexuale) spre consumul de bunuri și iluzii. Nevoile reale - sexuale, sociale, civice - sunt Înlocuite de false nevoi, iar satisfacerea acestora devine scopul unei societăți axate pe consum. Era mai mult decât a intenționat vreodată să spună tânărul Marx, dar a atras un public larg: nu numai pe cei câțiva cititori ai eseurilor lui Marcuse, ci și mulți alții care prindeau limbajul și orientarea generală a argumentului pe măsură ce acesta câștiga În popularitate. Accentul pe Împlinirea sexuală ca obiectiv

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
deranja nici măcar estetica antiautoritaristă a noii generații, care cerea să se autoguverneze În clasă, În uzină și În dormitor - toate acestea au fost poate imprudent catalogate drept un deranj inevitabil și trecător. Aspectul cu adevărat scandalos era noua tendință a tinerilor radicali de a identifica teoria marxistă cu practicile revoluționare din țări exotice, unde autoritățile și categoriile tradiționale nu păreau să se aplice. Argumentul suprem al stângii istorice În Europa era că reprezintă - iar În cazul comunismului, că Încarnează - proletariatul: clasa

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
oferea spectacolul unor candidați alternativi: naționaliștii anticolonialiști În Orientul Mijlociu și Africa de Nord, radicalii negri În Statele Unite (nu tocmai Lumea a Treia, dar asimilată cu aceasta) și gherilele țărănești de pretutindeni, din America Centrală până la Marea Chinei de Sud. Împreună cu „studenții” și cu tinerii În general, acestea constituiau o masă revoluționară mai vastă și mai ușor de mobilizat decât proletariatul mulțumit și somnolent din Vestul prosper. După 1956, tinerii radicali din Occident au Întors spatele deprimantei realități comuniste din Est, căutând inspirație pe tărâmuri

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
gherilele țărănești de pretutindeni, din America Centrală până la Marea Chinei de Sud. Împreună cu „studenții” și cu tinerii În general, acestea constituiau o masă revoluționară mai vastă și mai ușor de mobilizat decât proletariatul mulțumit și somnolent din Vestul prosper. După 1956, tinerii radicali din Occident au Întors spatele deprimantei realități comuniste din Est, căutând inspirație pe tărâmuri mai Îndepărtate. Noul gust pentru exotic era alimentat, pe de o parte, de decolonizarea În curs și de aspirațiile mișcărilor de eliberare națională, iar pe

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
au fost luați prin surprindere, ei nu s-au simțit realmente amenințați. La momentul oportun, trupele de poliție, și mai ales jandarmii - recrutați din rândul fiilor de țărani săraci din provincie și, ca atare, puțin dispuși să-i menajeze pe tinerii privilegiați din Paris -, erau perfect capabile să restabilească ordinea. Pompidou era Însă Îngrijorat de un fenomen mult mai serios. Revoltele și ocupația studenților au stârnit În toată țara un val de greve și blocări ale locurilor de muncă, acțiuni care

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
cărți franceze care tratează acest subiect nu sunt nici lucrări serioase de analiză istorică, nici doctrinele politice ale vremii, ci colecții de graffiti și sloganuri contemporane. Culese de pe ziduri, panouri și de pe străzile orașului, aceste găselnițe inteligente Îi Îndeamnă pe tineri să facă dragoste, să se distreze, să-și râdă de cei aflați la putere, În general să facă ce le place - și, astfel, să schimbe lumea. Sous le pavé, cum spunea sloganul, la plage („Sub pavaj, plaja”). Sloganurile din mai

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
poziție mai severă. Neavând o experiență directă a ceea ce se Întâmplase Înainte, ei blamau nu atât nazismul, cât Republica de la Bonn pentru toate păcatele Germaniei. Astfel, pentru Rudi Dutschke (născut În 1940), Peter Schneider (1940), Gudrun Ensslin (1940) sau mai tinerii Andreas Baader (născut În 1943) și Rainer Werner Fassbinder (1945), democrația postbelică din RFG nu constituia soluția, ci problema. Cocon apolitic, consumist, protejat de americani, Bundesrepublik era nu numai imperfectă și amnezică; ea conspirase activ cu stăpânii occidentali pentru a

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
timp de doisprezece ani, cine putea lua În serios căința sau liberalismul vest-germanilor, când la extremitățile spectrului politic apăreau organizații neonaziste? Într-un moment de resurgență neonazistă, Günther Grass i-a adresat lui Kiesinger o scrisoare deschisă: „Cum vor putea tinerii din țara noastră să găsească argumente Împotriva partidului care a sucombat acum două decenii și care renaște azi ca NPD șPartidul Național Democratț câtă vreme Împovărați Cancelaria cu greutatea considerabilă a propriului dumneavoastră trecut?”. Kiesinger a condus guvernul vreme de

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]