KorAP: Find »[drukola/base=șopti & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...318 319 320 ...393 >

9,824 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635

de trist, Sabina mi-a mulțumit pentru aceste cuvinte lăsându-se mult timp să plângă în brațele mele, în cele din urmă a apărut și Boris, când a dat cu ochii de mine acolo pe culoarele spitalului m-a îmbrățișat șoptindu-mi la ureche, De ce nu pot fi rău ca un diavol? Pentru că nu ești diavolul, Boris! L-am lăsat la Firenze cu Sabina, proiectau o călătorie în Rusia și mi-am amintit de cuvintele Natașei, dacă nu moare copilul Boris

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
au promis că la întoarcere vor trece prin România, dacă nu moare copilul Boris va fi al meu, dacă moare, mi-am amintit din nou cuvintele Natașei văzându-l pe Boris împreună cu Sabina, Te ispitesc cu geniu, mi-a mai șoptit la ureche, luându-și rămas-bun de la mine, și-n acest moment nu m-am putut opri să nu-l întreb, de ce crezi că sunt exact genul de bărbat de care s-ar îndrăgosti Natașa? Boris râde și-ndepărtându-se își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
Ana e tot cu mine, se aude vocea unui fel de ghid, Ne aflăm aici în catedrala satului! Vorbește ghidul, la capătul șirului de statui din piatră se zărește o statuie de un alb strălucitor, e a unui artist, îmi șoptește Ana, dar pe mine nu mă preocupă atât statuia cât cilindrul de sticlă de la picioarele ei, ridic cilindrul în dreptul ochilor și mă străduiesc să văd ce scrie pe pergamentul dinlăuntru, mi-e imposibil fiindcă nu cunosc alfabetul ciudat, nici măcar nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
mea, caietul! gem eu, E aici, stai liniștit, și fața rumenă cu ochii albaștri aplecați spre mine mi-e cunoscută, e părintele Dumitru din sat! dar ce caut eu? Nu te teme, Daniel! ești la mine, mă recunoști? Da, părinte! șoptesc eu și efortul cu care am vorbit îmi răscolește ceva deosebit de fragil în capul meu încă amețit de soarele arzător din ceafă, Te-au găsit niște creștini, vorbește părintele, ai leșinat pe drum, ești bolnav? ce te doare? Cu greu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
Bine, părinte! Mulțumesc! Dacă ai nevoie de ceva suntem dincolo, nu închid ușa, Bine! Iese părintele, lăsându-mă singur în fosta cameră cu treisprezece palmieri, tot la Așternuturi în soare mi-am lăsat privirea, prin ușa întredeschisă se aud glasuri șoptite peste vocile protagoniștilor din filmul de la televizor, mi-e mai bine acum, slăbit numai și-o dulce toropeală se lasă peste ochii mei, unghiile roșii ale Dianei, pieptul tresăltând al preotesei sub capul meu, îi aud inima, clopoțeii de argint

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
cu semnificații viața personală a fiecăruia, făcându-te părtaș, împărtășește-te, Au plecat ai lui Pavel, comentează tata, nu văd lumină la ei! Luminile stinse în casa lui Pavel, medic veterinar și bun prieten cu tata, Cred că e târziu, șoptește mama, să ne grăbim! înaintea noastră, strâns apropiați Corina și Alex și eu singur, m-am ferit să nu-mi ia mama brațul, pe drumul satului ce duce la Înviere, biserica geme de lume, Numai la Crăciun mai e atâta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
paharul cu cognac, n-o întreb nimic, mă apropii de fotoliul ei ca sa-i mai pun în pahar, mă oprește lângă ea, Ești atât de tânăr! mâna ei în părul meu netăiat, îmi face loc în fotoliul larg, prea tânăr! șoptește ea, Ce-a fost atunci în noaptea aceea? o întreb îndrăznind să-i pun această întrebare care mi-a frământat de atâtea ori sufletul, și-mi dau brusc seama că pentru asta am venit, nepăsător în egoismul meu, de ce mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
lui Octavian, se citea totul pe chipul meu, numai eu nu mi-am dat seama, ea mă așteaptă cu răbdare pe mine nerăbdătorul și ea a înțeles totul încă de când eu am deschis ușa apartamentului ei, zeul meu tânăr! îmi șoptește la ureche tainic, ai fost vreodată la Paris, o întreb, Nu! are vreo importanță acum asta? Da! Theo! Nu înțeleg, vorbim despre Paris sau, Eu numai despre Paris vorbesc, Aida! și o umbră grea îi trece peste privire îndepărtându-mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
numai în cămașă subțire de noapte, Ce-i, Daniel? nu te simți bine? eu nu răspund fiindcă visez, îmi pune mâna pe frunte să se convingă că n-am fierbințeală și eu mă roșesc tot, în vis firește, Arzi! Nu! șoptesc încă tulburat de apropierea femeii care mi-ar putea fi mamă, să nu-ți aduc o batistă udă pe frunte? Nu! mi-e bine, spun eu cu privirea în dantela cămășii ei de noapte, Sigur? și străduindu-mă să zâmbesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
să încerc, Theo zice că sunt destul de bun la desen, n-am mai desenat de mult timp, eu nu sunt un artist! dar ce ești tu? tulburătoare întrebarea ei, l-ar pune în încurcătură și pe bunul Dumnezeu, nu știu, șoptesc, Eu voi fi scriitoare, îmi spune ea cu mândrie, eu surprins de neașteptatul răspuns, se pot face și fetele? întreb eu și poate n-ar fi trebuit, ea râde, Dar ce-ai crezut, că scrisul e ca războiul, unde merg

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
nici măcar n-am îndrăznit să, a rămas numai în, lângă mine, la sânii ei mi-a abătut buzele, gura, de-aș fi știut, tot ea m-a ajutat și pe mine să mă dezbrac, nu ne vede nimeni, mi-a șoptit, și a tras pătura peste noi, rămași pe iarbă, în viața lui Daniel n-a văzut ceva mai frumos după picturile lui Theo și nu și-a simțit inima, ce va crede părintele Dumitru că am fugit atât de, trebuie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
rostogolesc pe buzele ei ca o melodie divină, Anne! o desprind ușor din îmbrățișarea mea și o silesc să mă privească în ochi, să mă recunoască, Nu sunt acel Andrzej, Theo! Da, acesta-i numele meu, Theo! ea mi-l șoptește cu ultimele puteri, ca și cum rostirea celuilalt nume ar fi costat-o toată energia de care mai era capabilă, Cine-i Andrzej? Theo, écoute! îmi vorbește în franceză, și pentru prima oară de când vine aici se lasă în mereu evitatul balansoar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
mi s-ar cere să te zidesc în zid pentru arta mea, aș face-o, Ana, aș face-o cu inimă grea, dar aș face-o, apoi o cuprindea în îmbrățișări sub ochii mei năuci, în biserica neterminată, și ea șoptea cum n-am mai auzit niciodată în glas de femeie, Știu, Theo, știu! apoi se-ntorcea spre mine, Dăm cu tencuială! Du-te acum, Ana! Lasă-mă să te privesc pictând, rugătoare și el, neîndurător, Nu! 11 noiembrie, părintele Ioan

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568

de la Woman’s Place, a început o investigație, Ashling a recunoscut că sfatul fusese o invenție de-a ei. Contribuțiile cititorilor veniseră în cantități destul de mici în acea săptămână. — Nu mi-am imaginat că există oameni care chiar le cred, șoptise Ashling în apărarea sa. —Mă surprinzi, Ashling, spusese Sally. Mi-ai spus întotdeauna că nu ai imaginație. Iar scrisoarea de la părintele Bennett nu se pune, știu că o copiezi din The Catholic Judger, care - și asta rămâne între noi pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
surprins pe bărbatul cu părul răvășit oblojindu-și degetul mare. —M-ai mușcat! exclamă el. Măi, mi-a dat sângele! — Sper că ești cu antitetanosul la zi, râse asiatica satisfăcută. Trix plescăi din limbă, își dădu ochii peste cap și șopti: —ăștia doi nu se opresc niciodată. Ia un loc, îi spuse ea lui Ashling. Îl voi anunța pe Calvin că ai sosit. A dispărut printre ușile duble și Ashling s-a aruncat pe o canapea, lângă o măsuță de cafea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
de pe scenă pe bolovanul ăsta mic, mormăi Bicycle Billy. —Trebuie să plec, spuse Ted grăbit în timp ce Mark Dignan îi făcea semne disperate să încheie. —Ooooooooofffffffffff, se plânse toată sala, cu o dezamăgire amară. Am dat naștere unui afurisit de monstru! șopti Bicycle către Archie Archer (pe numele său adevărat Brian O’Toole). —Eu sunt Ted Mullins, un comic care spune multe glume cu sule, spuse Ted, dând din gene. Sau poate ar trebui să spun cu bufnițe 1? Iar voi ați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
lăsați-ne pe mine și pe mami să mai dormim. Uimitor, au plecat, iar Dylan și Clodagh au ațipit la loc. — Miroși minunat, mormăi Dylan adulmecând părul lui Clodagh. Ca un biscuit. Dulce și... dulce... Peste câteva minute ea îi șopti lui: — Îți dau un milion de lire dacă-mi aduci micul dejun. —Ce ai dori? —Cafea și fructe. Dylan plecă și Clodagh s-a lăfăit în pat, întinzându-se ca o stea de mare, până când el a reapărut cu o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
nu părea o opțiune valabilă: toți vor crede că a cedat pur și simplu în fața presiunii și se vor bucura ca nebunii. Se zvârcolea gândindu-se la fiecare persoană din industria revistelor din Marea Britanie care ar veni la înmormântarea ei, șoptind pe ascuns lucruri de genul Nu a rezistat, știi cum e. Săraca fată, nu a făcut față. S-ar uita unul la celălat, îmbrăcați în costumele lor negre la dungă - nici măcar nu era necesar să se schimbe de hainele de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
lui Joy, cu ochii strălucindu-i de fericire. —Du-te dracului! Zâmbește la aparat! Și fă-te că dansezi. Joy schiță câțiva pași chinuiți cât Ashling făcu poza, apoi preluă controlul aparatului. —Încearcă să fotografiezi câțiva bărbați pentru articol, îi șopti Ashling. După cursuri, clubul își reluă programul obișnuit. Dansatori experimentați de salsa și de merengue au început să își facă apariția, femei în fuste scurte și pantofi cu toc și bărbați cu figuri sobre și impasibile care-și învârteau partenerele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
fapt foarte... A ezitat înainte de a folosi cuvântul, asta din cauza prezenței lui Jack Devine în cameră. O făcea să se simtă atât de incomod. —Foarte sexy. — Și gradul de romantism? întrebă Lisa, eliminând suspansul. Ai cunoscut ceva tipi? —Păi, eu, șopti Ashling, am dansat cu un bărbat, recunoscu ea. În timp ce toată lumea se înghesuia să afle detalii, Jack Devine se uita la ea cu ochii întredeschiși. A fost vorba de un singur dans, protestă Ashling, nici măcar nu m-a întrebat cum mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
plictisitoare era punctul său forte, era chiar foarte, foarte talentată la ele și pe baza acestor lucruri se angajase la Colleen. Nu putea să îl scrie Mercedes sau unul dintre colaboratori? —E vreo problemă? spuse Lisa, țuguind buzele sarcastic. Nu, șopti Ashling. Dar stomacul i se strânse de frică, realizând că treaba asta o depășea. Joy va trebui să o ajute. Sau poate Ted - el era nevoit să scrie zeci de rapoarte, pentru că lucra la Ministerul Agriculturii. Următorul punct era rubrica

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
semneze într-o carte pentru vizitatori. Lisa a scrijelit câteva cuvinte, apoi i-a înmânat pixul lui Ashling, care s-a luminat de încântare. —Și eu? chiui ea. Lisa strâmbă din buze și dădu din cap amenințător. Calmează-te! —Scuze, șopti Ashling. Totuși, scrise cu foarte mare grijă „Ashling Kennedy, redactor-șef adjunct, revista Colleen“. Lisa trecu unghia ei împodobită cu o manichiură franțuzească peste lista de nume prezente. Regula numărul patru, după cum știi, sfătui ea, uită-te la carte. Vezi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
să evităm? Mulțumită, Lisa verifică încăperea plină de oameni de la reviste rivale. Păi, mai pe toată lumea. Dar Ashling ar trebui să știe toate astea - și Lisa tocmai își dăduse seama că ea nu avea idee de chestiunile de bază. Alarmată, șopti: Nu-mi spune că nu ai mai fost la nici un eveniment publicitar până acum. Nu ai fost pe vremea când lucrai la Woman’s Place? Nu prea primeam invitații, se scuză Ashling. Oricum, nu la fel de fabuloase ca asta. Presupun că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
fi mai buni decât au fost vreodată Take That. —Mersi, înghiți el în sec cu un entuziasm cu care nu știa ce să facă. Poate că până la urmă a meritat să iasă în hainele astea oribile. În timp ce se îndepărtau, Lisa șopti: —Vezi? Ține minte doar, ei sunt mai înfricoșați de tine decât ești tu de ei. Ashling dădu din cap gânditoare și Lisa se felicită pentru pontul generos pe care i-l dăduse. Ajutată, probabil, de cantitățile demne de luat în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
făcut rău decât ei. Vor fi și alți oameni acolo - trebuia să se gândească la ei. În jur de ora nouă au apărut Ted și Joy. Joy a complimentat-o pe Ashling pentru apariția ei pastelată și vioaie, dar Ted șoptea agitat: —Bufnița mea nu are nevastă. Rahat, nu e bine! Nevasta mea nu are nas. Nu! Rahat, rahat, rahat!... Mai bine stăm acasă, spuse el cu ochii în lacrimi. Voi fi îngrozitor. Oamenii au așteptări mari de la mine acum. Era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]