KorAP: Find »[drukola/base=țeavă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...318 319 320 ...377 >

9,406 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181

punea În mișcare. Cu tine textele ajung sigur la destinatar. Trebuie doar să-l lași În cutia poștală de la intrare. Și lucrarea ta? a Întrebat el mirat. O am aici. Își duse un deget la tâmplă, cum ar fi dus țeava unui revolver. 15. Domnilor, zise Nagy Oszkár, după numărul de cuvinte ce ne-au fost repartizate, ca se zic așa, ca niște locuințe la bloc, Ziffer e pe locul unu, nici nu mă miră chind pus intre Matisse și Cézanne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270

rând avem trei spargeri la niște magazine de băuturi în nopțile de 10, 12 și 13 noiembrie, toate pe o rază de zece străzi în jurul bulevardului Jefferson, care ține de secția University. Suspecții sunt doi adolescenți albi, cu puști cu țeava tăiată, agitați - fără îndoială niște drogați. Polițiștii de la University n-au nici o pistă, iar șeful de brigadă de acolo vrea ca o echipă de la Jafuri să se ocupe de problemă. Domnule locotenent Ruley, ne întâlnim la 9 să discutăm situația

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
În interfon răsună vocea căpitanului Jack: — Domnilor, adunarea în sala de ședințe. Acum! Mi-am luat carnețelul și am traversat biroul detectivilor. Numărul persoanelor care mărturisiseră că au comis crima crescuse. Nou-veniții erau prinși cu cătușe de calorifere și de țevile de încălzire. Bill Koenig îl pocnea pe unul mai puriu, care cerea să stea de vorbă cu primarul Bowron. Fritzie Vogel le nota numele pe clipboard. Sala de ședințe era plină până la refuz cu oameni de la Divizia Centrală, de la FBI

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
cu carabinele în mâini în fața unei clădiri. Fritzie îmi facu cu ochiul și-mi întinse brațul, ca să mă spijin de el. L-am împins și am ieșit din mașină pe picioarele mele. Fritzie o luă înainte. Polițaii ne salutară cu țevile carabinelor, apoi deschiseră ușa. Camera era un abator care duhnea a praf de pușcă. Bobby De Witt și un mexican zăceau pe podea morți, ciuruiți de gloanțe. Pe un perete întreg erau împroșcate fragmente de creier. Gâtul lui De Witt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
dubei. M-am uitat în oglinda retrovizoare și am urmărit cum se îmbarcă încărcătura. Șușoteau între ei, sorbind cu nesaț aerul rece al nopții în timp ce urcau cu greu în vehicul. Gardianul zăvorî ușa în urma lor și-mi făcu semn cu țeava puștii că pot să plec. Am demarat. South Alameda, numărul 1701, se afla în zona industrială din estul L.A.-ului, la vreo doi kilometri distanță de închisoare. Cinci minute mai târziu am găsit adresa - un depozit enorm, înconjurat de alte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
arondați câte unul la fiecare grup de țărani, ca să le verifice ecusoanele. Am virat din strada principală pe o străduță plină bordeluri și am zărit doi copoi care băteau cu cruzime un om cu patul armei. Aveau puști automate cu țeava tăiată. Mi-am zis că ar fi mai bine să mă prezint la poliție înainte să-i iau la întrebări pe cetățenii din Ensenada. În plus, Lee fusese văzut vorbind cu un grup de jandarmi mexicani lângă graniță la scurt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
chiar și grupurile de răcani ce se bălăngăneau amețiți. Am ajuns la concluzia că patrulele de jandarmi sunt cele ce țin lucrurile sub control. Cei mai mulți dintre maronii erau niște prizăriți de categoria muscă, dar erau înarmați până-n dinți: puști cu țeava retezată, revolvere semiautomate de calibrul 45, boxuri care le atârnau la bandulieră. Firmele fluorescente se aprindeau intermitent: Flame Klub, Arturo’s Oven, Club Boxeo, Falcon’s Lair, Chico’s Klub Imperial. În spaniolă Boxeo înseamnă „box“, așa că m-am dus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
a pus palmele pe el, cu mâinile întinse deasupra capului și picioarele depărtate. I-am vârât pistolul în ceafă și l-am pipăit de sus până jos. Am găsit un portofel, niște chei și un pieptene unsuros. Împungându-l cu țeava armei, i-am cercetat portofelul. Era burdușit cu bani americani și mai era pe acolo o legitimație în plastic, o autorizație de detectiv particular, eliberată pe numele Milton Dolphine, cu adresa biroului pe Copa De Oro, numărul 986, în San

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
te-au reperat prin zonă. Ai reușit să scapi de ei? Am dat din cap că da și l-am atins cu pistolul pe cravată. — Cum se face că ești așa de cooperant? Dolphine îmi dădu ușor la o parte țeava pistolului. — Am și eu interesele mele și mă pricep al dracului de bine să împac și capra, și varza. În plus, vorbesc mai bine când stau jos. Crezi că se poate? Am înșfăcat scaunul și i l-am pus în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
Tu l-ai cunoscut pe Blanchard. Poate că ai vrea să... Am sărit în picioare și l-am pocnit cu spătarul scaunului. A primit lovitura în gât, a căzut la podea și a lins din nou covorul. I-am proptit țeava pistolului în ceafă. Căcănarul de detectiv particular scânci, apoi mă imploră rapid: — Uite ce e, n-am știut că erați așa apropiați! Nu eu l-am ucis și dacă nu vrei decât să-l prinzi pe făptaș, ies din peisaj

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
revolverul lipit de fața femeii. Când telefonul mi-a înghițit purcoiul de monede, am cerut: — Biroul Federal de Investigații, sediul din San Diego. E o urgență. Centralista murmură: — Da, domnule. Am auzit cum făcea legătura. Dinții femeii clănțăneau, lipiți de țeava armei. Vasquez încercă să mă mituiască: — Blanchard a fost foarte bogat, prietene. Am putea să dăm de banii lui. Ai putea să trăiești pe picior mare aici. Tu... — FBI, agentul special Rice. M-am uitat cu o privire ucigătoare la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
de ce nenorocitul s-a sinucis într-un loc unde cei dragi vor vedea sângele împroșcat. Aducea cu un caz clasic de sinucidere prin împușcare: fotoliul de piele răsturnat și, alături, conturul cadavrului trasat cu cretă. Arma, o pușcă cu doua țevi de calibru 12, era exact acolo unde trebuia - la un metru în fața cadavrului, cu țeava acoperită cu sânge și bucăți de țesut. Pereții vopsiți într-o culoare pastel și tavanul erau plini de sânge și creier împrăștiat, iar fragmentele de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
Aducea cu un caz clasic de sinucidere prin împușcare: fotoliul de piele răsturnat și, alături, conturul cadavrului trasat cu cretă. Arma, o pușcă cu doua țevi de calibru 12, era exact acolo unde trebuia - la un metru în fața cadavrului, cu țeava acoperită cu sânge și bucăți de țesut. Pereții vopsiți într-o culoare pastel și tavanul erau plini de sânge și creier împrăștiat, iar fragmentele de dinți și alice dovedeau că victima își vârâse ambele țevi în gură. Timp de o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
un metru în fața cadavrului, cu țeava acoperită cu sânge și bucăți de țesut. Pereții vopsiți într-o culoare pastel și tavanul erau plini de sânge și creier împrăștiat, iar fragmentele de dinți și alice dovedeau că victima își vârâse ambele țevi în gură. Timp de o oră am tot măsurat traiectorii și am însemnat urme, am răzuit materie în eprubete și am căutat amprente pe armă. Când am terminat, am luat o pungă din trusa pentru probe și am pus pușca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
am trântit-o pe verandă. Am adunat în șuturi covoarele în grămezi dezordonate, am tras afară sertarele, am dărâmat frigiderul și m-am năpustit cu un ciocan asupra chiuvetei din baie. Am dat în ea până când s-a desprins de țevi. Mă simțeam ca după un meci de zece runde desfășurat în forță. Când mi-am simțit brațele prea vlăguite ca să mai pot distruge ceva, am pus mâna pe uniforme și pe pistolul de calibrul 45 cu amortizor și am plecat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
Să mă gândesc la ea era ca și cum mi-aș fi răzuit fundul vieții mele stând în genunchi - iar singura mea consolare era că nu puteam să mă cobor mai jos de-atât, că mai curând mi-aș băga în gură țeava pistolului meu de calibrul 38. Avionul ateriză la 7.35. Am fost primul la debarcare, cu carnețelul și servieta în mână. În aerogară era un centru pentru închirieri de mașini. Am luat un Chevy decapotabil și m-am îndreptat spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
fost. Glonțul făcu o gaură de toată frumusețea, smulgând cu el și o bucată din perete. Rama căzu exact pe umărul lui Emmett. Simțeam cum fierbințeala armei îmi arde mâna, dar am continuat s-o țin strâns. Mai aveam pe țeavă un singur glonț cu care să obțin destăinuirea dorită. Mirosul de praf de pușca, fumul și norii de tencuială făceau aerul irespirabil. Patru sute de miare reduse la fâșii de cârpă și cioburi. Cei doi Sprague erau o împletitură de membre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
irespirabil. Patru sute de miare reduse la fâșii de cârpă și cioburi. Cei doi Sprague erau o împletitură de membre pe pat. Emmett se eliberă primul, o mângâie pe Madeleine, apoi își frecă pleoapele și-și miji privirea. I-am înfipt țeava pistolului în ceafă. — Tu, Georgie, Betty. Convinge-mă sau îți fac praf toată nenorocita asta de casă! Emmett tuși și mângâie șuvițele răvășite ale lui Madeleine. — Tu și propria ta fiică... am zis eu. Fosta mea gagică de bani gata

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
văzut, dar și-a păstrat sângele rece. Apoi bărbatul cel mai cumsecade pe care l-am întâlnit vreodată m-a lăsat mască. Întâi mi-a zis: — Du-te și așteaptă lângă mașină, Apoi și-a făcut de lucru cu niște țevi de lângă zid. S-a îndepărtat la aproape douăzeci de metri, după care și-a descărcat revolverul de serviciu, trăgând într-acolo. Gazul a explodat și casa a fost cuprinsă de flăcări. Am plecat în trombă, cu farurile stinse. Russ mi-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602

liniștită. Își aranja întruna părul. „Doctore, când vrei să-ți sculptez bustul?”, l-am întrebat rânjind pe Aristide. „Sau nu mai dorești?” Simțeam nevoia să-l umilesc în fața Martei. Asta mă răzbuna. „Încheie-te, vezi să nu răcești”, și cu țeava puștii i-am arătat nasturii de la pantaloni, după care m-am întors spre poartă. O cioară dormea în vârful gutuiului. Am ochit-o, am tras, cioara căzu între urzici, însângerată. Am apucat-o de o aripă și am azvârlit-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
Martei, o cioară moartă. Mănușa mea, provocarea mea. Așa procedează cei care sunt adevărați vânători și vor să nu devină niciodată vânat! O clipă de ezitare și-ți smulge altul pușca din mână; apoi te împinge înainte și-ți lipește țeava de ceafă. Îmi venea să strig acum: „Mulțumesc, Dinule, că mă ajuți să mă scutur de ultimele sentimente. Complet fără inimă, voi fi de temut”. Deodată, am încremenit. În ochiul de apă noroioasă, aproape de urechea mea stângă apăruse o gaură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927

cer și Auta își dădu seama că sunetul vocii vine de acolo. Ființa își arătă globul de pe cap și apoi din nou cutiuța din încheietura hainei pe piept. Sclavul bănui că prin glob nu se aude și poate e vreo țeavă deschisă în copca de pe piept, pe unde să iasă sunetul. Văzîndu-l mai liniștit, ființa arătă pământul și zise pământ, și începu să zâmbească din nou. Zâmbi și Auta. Ființa atinse ușor cu mâna un spic, dar nu-l smulse, și

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
în niște jilțuri albastre, înalte, n-aveau hainele argintii cu care umblaseră pe-afară, nici globurile sticloase cu săgeată în creștet, și fiecare se îndeletnicea cu câte ceva deosebit. Unul avea în față, pe un fel de masă, câteva sticle și țevi, pline cu felurite ciudățenii: într-unele clocotea ceva, în altele Auta văzu aburi galbeni sau portocalii, în câteva se loveau de pereții de sticlă scântei albastre. Alt străin părea că scrie, fără să se vadă pe ce; al treilea îi

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
sunt nălucă. Bătrânul nu mai vru apă; înțelese că pentru a bea trebuia să-și scoată globul, iar ca să și-l scoată trebuia să iasă din turn. Străinii se uitau curioși la ulcior. Cel cu păr mai bogat luă o țeavă străvezie deschisă la un capăt și o umplu cu apă, apoi apăsă un sâmbure din podea și se așeză pe scaunul pe care Auta îl cunoștea bine, dar care-i uimi pe preoți când îl văzură înălțîndu-se cu străin cu

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
locul. - Locul nu-l știu, însă dacă am coborî mai jos, poate i-aș vedea. Luntrea se rotea în văzduh, ca pajurile, dar destul de sus. Fără să mai spună ceva, bătrânul îi dădu pământeanului un lucru ciudat, alcătuit din două țevi unite într-o pâlnie largă și-i arătă cum să se folosească de el. Cu mâna tremurătoare, Auta apropie de ochi cele două țevi și, cu buzele întredeschise de tulburare și plăcere, începu să se uite jos. Vedea deslușit până

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]