8,142 matches
-
comună, pentru ca apoi să revină la iubita pe care o invocă permanent: "Ieri am plecat de la tine spre tine". Ca și în alte poeme, și aici este prevăzut un vag sentiment al dezrădăcinării. "O doamne și brazii de-acasă au țipat". Evocă un oraș viitor, în care va lupta și va birui, să rămână să-și găsească un rol. "Scrisori esențiale" consemnează câteva îndrăzneli pe laturile sentimentului și ale confesiunii, prin peisajul acvatic, care nu rareori atinge sublimul. Un exemplu îl
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
o luptă a contrariilor, luptă care face posibil progresul: Vine iarba, înspăimântă orașele/ nemăsurat le încearcă din adânc/ simt forfotind, măsurând, năvălind,/ grăunțele, sâmburii, spicele, pășunile pe care s-au întemeiat". Poetul este extaziat în fața puterii ei miraculoase, aude semințele țipând în somn și cum alunecă firele cotropitoare de iarbă; năvălește pe calea ferată, răstoarnă pietrișul terasamentelor, aude în flăcări trăsnind iarba, mușcă hărțile de previziune și de calcul, dar în același timp, apare necesitatea de a o stăvili în folosul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Sătenii privesc sus pe deal, pe unde oamenii trec în haine de sărbătoare (lumea albă este lumea primenită în haine sărbătorești). Poemele cu aparență de cronică sunt epice și pline de mișcare și viață, ele materializează spiritul satului: "Săriți lume, țipa Leana./ Nea Dumitre, Nea Ioane,/ Duceți-va, dați fuga-n/ Vale după ăl nebun./ Ticu, Bag Samă Cazaca, Mitărănoaia, tot cătunul/ Se strângea la panoramă." Nu lipsește coborârea evenimentului la nivelul de înțelegere al copilului și umorul absurd: Unii abia
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
face... După o oră și jumătate - cât mi-a luat să mă aranjez și eu un pic -, i-am anunțat din bucătărie că le aduc pâinea goală și le-am zis să stingă lumina. Au dat pauză la Counterstrike, au țipat de bucurie ca niște copii, dar zâmbetele le-au înghețat pe buze în secunda în care au reaprins lampa; colegul lui a șters-o rapid, urmat la câteva minute de numărul doi, care mi-a dovedit că nu înțelege nimic
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
puneam cât mai multe întrebări. * Nu pot uita prima experiență de acest gen... Se întâmpla când încă nu purtam asupra mea dispozitive electronice de înregistrare audio. Am intrat în vorbă cu două bătrâne simpatice în fața unei tarabe de kiwi; băbuțele țipau la vânzător că ele au pensie de o sută de lei, că e bișnițar, că de ce sunt cartofii ăia păroși de cinci ori mai scumpi ca în altă parte? Aici mă simt datoare să deschid o paranteză: bătrânele habar n-
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
cel mai bun bărbat din viața mea, dar mă iubea cu o patimă copleșitoare, se implica total în ceea ce făcea și ca dovadă stau urletele mele isterice provocate de extaz... Mi-era un dor nebun să fiu răgușită, nu mai țipasem așa tare de ani de zile, din timpul extraterestrului numărul trei... Numărul zece nu era masculul tipic, care urmărește în viață un singur lucru: să dețină controlul. El mi se oferea cu o generozitate incredibilă. Îi dădeam tot ce-și
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
a închis ușa în urma tatălui, Corina s-a ridicat tremurând și s-a îndreptat spre locul unde zăcea mama ei. Aceasta zăcea într-o baltă de sânge, cu fața tumefiată și fără a-și mai putea deschide ochii. Corina a țipat, apoi a făcut o criză și a început să urle cât putea de tare. A adus un lighean și a curățat, spălat și îmbrăcat în haine curate corpul inert al mamei sale. După o săptămână de suferință, mama ei a
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
aluzii culturale („Naiul fluiera/ Păgîn”), istorice („Cînd ore libere/ Sună/ Din vechi acordeon,/ De-a zilelor bravade.../ Relativ,/ Pardon”), ori la „traduceri” ale unor imagini prin altele, deduse din observații personale („Cum larme/ De piano/ Ca ploaia,/ Sau ca violine țipînd/ Ca pentru momițe...”) 5). Mintea încearcă să suplinească atrofia sentimentelor, dar rezultatele nu sînt dintre cele mai convingătoare. Particule poetice Fără îndoială, există o fascinație a colosalului și alta a miniaturalului, în artă și poezie. Cutare pictează sau cîntă muntele
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
teamă. Venirea lor dă emoția producerii unui eveniment implacabil. Asupra unor autori, între care Pincio și Tradem, corbii au un efect paralizant: „Pe valuri friguroase vin bocete amare,/ Asemeni ne-nduratei cîntări de nmormîntare/ Pe cer perindă norii și corbii trec țipînd,/ în fața firei moarte [scrie primul] rămîi fără de gînd”13). „Și pe cînd trec/ în a crepusculului oră,/ Spre groapa unde doarme-o soră,/ Și-n suflet plînsul îl înec;// în aiurări/ De spaimă inima mea moare”, notează, la rîndul său
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
dragostea e un sentiment epuizat devreme necesită cîteva precizări. Bacovia a iubit și a jinduit mereu la iubire. în toată opera sa nu dai decît peste două izbucniri de misogin: „Femeie, - mască de culori,/ Cocotă plină de rafinării -/ Tu, care țipi la desfrînări tîrzii/ Pe visători, cu greu, îi înfiori...” („Contrast”) și: „Voi, femeilor, ați nenorocit o mulțime de scriitori”. („Dintr-un text comun”)4) Firește, se considera printre aceștia. Era convins că nefericirea sa are drept cauză primordială o iubire
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
în timp ce „cochetă” mai are încă în el ceva amăgitor, „cocotă” e brutal, nu lasă nici o iluzie asupra persoanei. într-un acces de moralism, Bacovia îl folosește ca pe o insultă: „Femeie, - mască de culori, / Cocotă plină de rafinării-/ Tu, care țipi la desfrînări tîrzii/ Pe visători, cu greu, îi înflori...” („Contrast”).4) Indignarea lui e mai mare decît cea a unui simplu observator. Probabil fiindcă (vulgar spus) se fripsese cu ele, le simțise falsitatea, „rafinăriile” i se par dezgustătoare. Cînd am
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
care-i zicea în sat baba Prodănoaia, care vine și spune că acel băiat e Mihai și cînd a trimis să-l aducă el a dat să fugă și l-a prins un viziteu, Vasile Rusu (rus și era) și țipa cît îl lua gura, cînd l-a adus în brațe cu sila. Sara, venind tata, mama l-a ascuns, căci tata era cam constituțional din spiritul timpului, numai eu oi fi luat 50 de bătăi de la el și tocmai a
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
a poruncit la trei oameni călări, Costache Crețu, Vasile Adăscăliței și Toadere Rusu, să se ia după dînsul. L-au ajuns pe Șoseaua Națională, ce duce la Botoșani. Le era greu și oamenilor, văzînd cum se zbate băiatul și cum țipă, cu lacrimi: "De ce nu mă lăsați să merg, unde știu eu?" Oamenii se rugau de el: "Hai, îndărăt, cuconașule, la boier acasă, să te dea tot la Cernăuți, că nu-i chip altfel". "La ce să mă dea la Cernăuți
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
lebăda numită și lebăda cîntătoare (Cygnus cygnus), care în țara noastră este oaspete de toamnă și de iarnă, ci de altă specie de lebădă, care, după credința vechilor greci, este mută tot timpul vieții, iar înainte de moarte, în loc să geamă, să țipe, ea... cîntă. La Eminescu, și lebăda trăiește o dramă. În poema La o artistă îi găsim versurile: "Cum lebăda știe că glasul ce iese din luciul adînc Sunt inimi de lebede stinse, ce-n valuri eterne se plîng." (Și tot
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
plieze talentul pe game gândiriste, cerchiste ori neomoderne. Iată-l bunăoară pe baladistul Doinaș, trecut mai pregnant prin experiența poetică argheziană: "Tocmai când nu te aștepți/ vin bursucii// mai întâi plânge iarba încet/ se presimte o vagă ninsoare/ nimeni nu țipă/ nici măcar nu tresare/ apoi vine o liniște grea/ ca o noapte bătrână și rece/ peste care se zbate cerul/ proaspăt ucis// și deodată o spaimă nebună/ cade urlând în pământ dinspre lună/ vin ei/ lumină neagră/ trec prin acoperiș prin
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
manifestare la miracolele firii nu lipsesc, desigur, beția senzorială, uneori împărtășită ("și ne întrebam după iubire/ dacă totuși neantul/ nu începe cu sarea din ochiul tău/ cu bezna din vintrele mele"; "sănii cu ochi de beții") și mai ales țipătul ("țipă vraja-n ochiul greu/ Doamne-i țipăt ochiul meu"; Doamne țipă apa-n unde/ Ochiul țipăt mi-i niciunde"; "Bolnav sunt de experiențe vândute/ de poleiala cuvântului/ de țipătul în pustiu" etc.). Tot de sorginte blagiană este obsesia încorporării lumii
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și ne întrebam după iubire/ dacă totuși neantul/ nu începe cu sarea din ochiul tău/ cu bezna din vintrele mele"; "sănii cu ochi de beții") și mai ales țipătul ("țipă vraja-n ochiul greu/ Doamne-i țipăt ochiul meu"; Doamne țipă apa-n unde/ Ochiul țipăt mi-i niciunde"; "Bolnav sunt de experiențe vândute/ de poleiala cuvântului/ de țipătul în pustiu" etc.). Tot de sorginte blagiană este obsesia încorporării lumii prin cuvântul capabil să o transfigureze și să o modeleze. Ei
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
să o circumscrie altfel decât trunchiind-o, așadar agresând-o. Și mai direct este țipătul aruncat mulțimii care îi asaltează universul lăuntric tradus în cheie lirică: "Am tras cu creta un cerc și încă unul/ am scrijelit mii de cercuri/ țipându-le noli me tangere/ noli me tangere/ Ei atunci au scos chei franceze, clești,/ patente, răngi și alte delicate unelte ale muncii/ strângând cu voioșie cercurile/ în jurul meu/ Ca să-i îmbun/ m-am gândit că e bine să le dau
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
a celor de față, cântă cântece de lume și vorbește foarte puțin reverențios despre tărâmul de dincolo. La un moment dat, strigă uneia dintre fiice să îi aducă furca. După deces se petrec lucruri grotești: o femeie se sperie și țipă, alte două, cuprinse la rândul lor de spaimă, dau să fugă afară odată cu cea care țipase, se împiedică și cad toate trei, una peste alta, spărgând damigeana cu vin. Aparent, nici o gravitate, dar, de fapt, gravitatea există. Dincolo de situațiile stupide
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
dincolo. La un moment dat, strigă uneia dintre fiice să îi aducă furca. După deces se petrec lucruri grotești: o femeie se sperie și țipă, alte două, cuprinse la rândul lor de spaimă, dau să fugă afară odată cu cea care țipase, se împiedică și cad toate trei, una peste alta, spărgând damigeana cu vin. Aparent, nici o gravitate, dar, de fapt, gravitatea există. Dincolo de situațiile stupide, romanul conține un poem al morții, într-o formulă de mare elevație. Măria moare socratic. Membrele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
ajuta pe șeful tău să rămînă receptiv și va reduce șansele unei reacții defensive. Pentru a ilustra diferența pe care o poate induce modul în care abordezi problema, să examinăm exemplele următoare. Să presupunem ai un șef dintre cei care țipă și urlă. îți alegi un moment îîn care nu țipă și nu urlăț, intri în biroul lui și îi spui ce impact au acțiunile sale. Iată trei modalități diferite de a pune problema: Strategie proastă: „Ar fi bine să nu
[Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
șansele unei reacții defensive. Pentru a ilustra diferența pe care o poate induce modul în care abordezi problema, să examinăm exemplele următoare. Să presupunem ai un șef dintre cei care țipă și urlă. îți alegi un moment îîn care nu țipă și nu urlăț, intri în biroul lui și îi spui ce impact au acțiunile sale. Iată trei modalități diferite de a pune problema: Strategie proastă: „Ar fi bine să nu mai țipați, să nu mai urlați și să nu vă
[Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
urlă. îți alegi un moment îîn care nu țipă și nu urlăț, intri în biroul lui și îi spui ce impact au acțiunile sale. Iată trei modalități diferite de a pune problema: Strategie proastă: „Ar fi bine să nu mai țipați, să nu mai urlați și să nu vă mai comportați așa ca ieri”. Aceasta este o abordare directă, oarecum agresivă, și va atrage o reacție negativă din partea șefului. O strategie mai bună: „Știu că aveți standarde foarte ridicate și vreți
[Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
o abordare directă, oarecum agresivă, și va atrage o reacție negativă din partea șefului. O strategie mai bună: „Știu că aveți standarde foarte ridicate și vreți ca totul să meargă bine aici. Asta îmi doresc și eu. Dar dacă începeți să țipați așa ca ieri, devin foarte agitat și nu reușesc să mă mai concentrez cum ar trebui. S-ar putea să nu mai țipați? Aș lucra mai eficient”. Această abordare folosește structura bun-rău-bun, dar alegerea cuvintelor ar putea avea un efect
[Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
și vreți ca totul să meargă bine aici. Asta îmi doresc și eu. Dar dacă începeți să țipați așa ca ieri, devin foarte agitat și nu reușesc să mă mai concentrez cum ar trebui. S-ar putea să nu mai țipați? Aș lucra mai eficient”. Această abordare folosește structura bun-rău-bun, dar alegerea cuvintelor ar putea avea un efect negativ. Strategia cea mai bună: „Știu că aveți standarde foarte ridicate - cele mai ridicate, în cadrul acestei companii, cred - și chiar aș vrea să
[Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]