12,537 matches
-
și gradul de incertitudine privind coalițiile care se vor înfrunta, și rolul actorilor în cadrul acestor coaliții. Wilhelm al II-lea în 1914 și Hitler în 1939 au refuzat să creadă că Marea Britanie și, în ultimă instanță, SUA se vor alătura adversarilor lor, astfel că ambii au calculat greșit efectele intervenției americane. Este evident că aceste calcule greșite privind alianțele au însemnat pentru Germania diferența dintre victorie și înfrângere. Atunci când se înfruntă coaliții formate din națiuni cu puteri comparabile, este necesar ca
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
de influență a unuia dintre cei doi giganți a căror superioriate politică, economică și militară îi mențin în această sferă chiar și împotriva voinței lor. Astfel, nu întâmplător vorbim despre „sateliți” atunci când ne referim la aliații ezitanți și neputincioși ai adversarului. Astăzi, nici Statele Unite și nici Uniunea Sovietică nu au nevoie să fie tot timpul suspicioase, așa cum erau până și în timpul celui de-al doilea război mondial, de teamă că dezertarea unuia dintre aliații importanți va răsturna balanța puterii. S-a
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
folosite împotriva sa. S-a prezentat ca un campion al asupriților și exploataților în numele libertății și al egalității, iar apoi a apărat prin acțiunile sale statu-quoul colonialist și exploatator în numele anticomunismului. Nu este o noutate faptul că invocarea de către un adversar a argumentelor morale ale celeilalte părți în favoarea sa duce la dezarmare morală; această tactică a fost folosită strălucit de Hitler în criza cehoslovacă din 19386. Statele Unite - amenințate fizic și slăbite moral în urma asocierii sale cu statele-națiune tradiționale din Occident - se
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Astfel, o decizie luată sub presiunea armelor este unica judecată care contează, deoarece este singura care produce un învingător sau un învins; ea singură poate să modifice respectivele contexte ale oponenților, devenind stăpân pe situație, în timp ce celălalt se supune voinței adversarului 6. Războiul întregii populațiitc "Războiul întregii populații" Faptul că în noile vremuri de război masele de cetățeni se identifică în întregime cu războaiele în care sunt angajate statele lor e ilustrat în mod frapant prin două elemente - unul moral, iar
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
exemplu de strategie îl constituie conceptul „descurajării graduale”. Aceasta reprezintă o metodă de a purta un război nuclear care nu se extinde imediat într-un război complet. Una dintre părți face o mișcare - de exemplu, prin „eliminarea unui oraș” -, iar adversarul face o mișcare similară - aproape ca într-un joc de șah. Astfel, fiecare parte, într-un mod detașat, complet rațional, îi produce celeilalte o anumită pagubă. Această idee a dobândit o acceptare destul de largă din partea grupurilor consultative de experți, în cadrul
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
nuclear prin tragerea primului foc. Ele vor aștepta până ce oponentul va trage prima rachetă, declanșând astfel războiul nuclear; doar atunci, Statele Unite vor ataca ținte militare, reprezentate nu doar de rampele de lansare a rachetelor, ci și de rachetele propriu-zise ale adversarului. Prima lovitură va face însă inutilă distincția dintre rampele de lansare care conțin rachete și cele de unde rachetele au fost deja lansate. Să presupunem totuși în continuare că această distincție poate fi făcută și că aceste raporturi funcționează conform intențiilor
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
aceste raporturi funcționează conform intențiilor. Asta înseamnă, bineînțeles, să admitem că cel care a declanșat războiul nu și-a distrus toate rampele de lansare și că are un număr suficient de rachete disponibile pentru a distruge rampele de lansare ale adversarului care încă mai conțin rachete. Dacă acceptăm cele de mai sus și admitem faptul că forțele beligerante își distrug reciproc toate rachetele amplasate pe sol, ce au câștigat ele? Ele se află în poziția inițială, doar că acum trebuie să
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
de două treimi în sprijinul propriilor politici și încercarea lor de a reduce la minimum voturile în favoarea celuilalt, o acțiune pe care ambasadoarea administrației Reagan la Națiunile Unite, Jeane Kirkpatrick, a descris-o ca pe o ținere în șah a adversarului. Această continuă vânare a voturilor favorabile, sau măcar a abținerilor, a devenit una dintre preocupările principale ale marilor puteri din Adunarea Generală. În consecință, s-a dezvoltat o nouă procedură diplomatică, cu dublă importanță. Ea forțează marile puteri să ia
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
comportamentului statelor. Ele vor să-și mențină suveranitatea. A cincea susține că statele raționează strategic despre cum pot supraviețui în sistemul internațional. Ele raționează instrumental. Cu toate acestea, pot greși uneori, deoarece operează într-o lume a informației imperfecte, unde adversarii potențiali sunt stimulați să-și prezinte în mod eronat puterea sau slăbiciunea și să-și ascundă obiectivele reale. Nici una dintre aceste ipoteze nu garantează faptul că statele vor avea un comportament competitiv. În realitate, presupunerea fundamentală referitoare la motive este
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
și vulnerabil și încearcă deci să-și asigure supraviețuirea. După cum spunea Kenneth Waltz, statele operează într-un sistem de „autoajutorare”. Acest accent nu exclude însă formarea alianțelor 16. Dar alianțele sunt doar temporare, de conveniență, partenerul de astăzi putând fi adversarul de mâine, iar inamicul actual putând deveni partener în viitor. Statele ce acționează într-o lume de autoajutorare trebuie să se comporte tot timpul în funcție de propriul interes, deoarece este bine să fii egoist într-un asemenea mediu. Acest lucru este
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
și liberalism (deși în modalități diferite) în urma acuzației că reflectă o abordare normativă a științelor sociale: o ideologie. Scopul acestei secțiuni este de a reabilita abordarea normativă în relațiile internaționale, de care încearcă să se distanțeze Moravcsik și Wendt. Ca adversari retorici ai realismului, Carr (1964) a folosit „utopismul”, iar Morgenthau (1946) „idealismul” și „omul de știință”. Deși termenii pe care-i folosesc Carr și Morgenthau par destul de diferiți, ei se referă de fapt la un anumit tip de idealism liberal
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Karl von - 1780-1831. General și teoretician militar prusac. Capodopera sa, Despre război, a avut o influență enormă asupra strategiei și tacticii militare și a teoriei războiului. Clémenceau, Georges - 1841-1929. Om politic francez, de două ori prim-ministru (1906-1909, 1917-1919). Principalul adversar al lui Woodrow Wilson la Conferința de Pace de la Paris (1919). Cobden, Richard - 1804-1865. Om de stat englez, lider în mișcarea liberală de reformă; preocupat în special de promovarea comerțului liber. Colaboraționist (quisling) - Trădător de patrie. Termenul provine de la Vidkun
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
părinți, întrucât, având un grad ridicat de heritabilitate, ne dă posibilitatea să selectăm, pentru activitatea sportivă, subiecți cu un nivel ridicat de inteligență, ceea ce este o condiție esențială, mai ales în anumite ramuri sportive precum jocurile, scrima, boxul, unde existența adversarului impune adoptarea rapidă a mișcărilor la acțiunile acestuia. b) întrucât mediul ambiant și îndeosebi cel social au o acțiune foarte mare asupra genotipului intelectual, putând duce la dezvoltarea intelectului până la limita superioară de adaptabilitate genetică, este foarte important ca, în cadrul
Argumente în promovarea instruirii tehnice timpurii la atletism : aruncări by Constantin Alexandrina Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/375_a_1252]
-
au reglementat raporturile dintre muncitori și superiori; de asemenea, au contribuit la ritualizarea conflictelor, fapt care, după cum se exprimă autorul, permite o minimă predictibilitate a conflictelor; • conflictul stabilește și menține un echilibru al puteriii, el fiind uneori singura posibilitate pentru adversari de a-și testa propriile forțe. Dintr-o perspectivă mai amplă, conflictul este interpretat de sociologi ca un mecanism de reechilibrare a forțelor în vederea menținerii și consolidării sistemelor sociale. Așadar două sunt ideile susținute de sociologia conflictului: 1. caracterul fundamental
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
muncitorii și patronii având interese opuse vor intra permanent în conflict. Trebuie precizat faptul că cele două situații descrise de Touzard sunt potențial conflictuale, ele transformându-se realmente în conflict atunci când scopul vizat implică necesitatea imperativă de a controla comportamentul adversarului pentru a-l neutraliza, a-i produce pagube, a-l elimina economic, psihologic și chiar fizic. De asemenea, saltul din domeniul potențialității în cel al realității are loc și atunci când una dintre părți încearcă s-o controleze total pe cealaltă
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
789-790). Toate acestea, arată Touzard în continuare, sunt aspectele structurale, instrumentale, strategice ale conflictului. În analiza situațiilor conflictuale nu trebuie să pierdem însă din vedere aspectele afective, emoționale, expresive care se referă la reprezentările, atitudinile, percepțiile, stereotipurile, sentimentele pe care adversarii le elaborează și le resimt unii față de alții. Între cele două categorii de aspecte ale conflictului există o foarte strânsă interacțiune: aspectele structurale contribuie la definirea situației conflictuale; aspectele afective sunt considerate a fi, în general, consecințe ale situațiilor de
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
ajungă la o înțelegere reciproc satisfăcătoare care maximizează rezultatele lor comune. În cel de al doilea caz, accentul se pune pe modalitatea în care cineva conduce conflictul sau poate negocia astfel încât să-și învingă sau cel puțin să-și depășească adversarul (Deutsch, 1998, p. 22). În afară de aspectele subliniate până acum, discuția cu privire la noțiunile de cooperare, competiție, conflict și a relațiilor dintre ele are și o altă semnificație. Ea ne-ar putea ajuta să descriem conflictul dintr-o perspectivă sistemică. O asemenea
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
multitudine de strategii de soluționare a conflictelor. Un singur exemplu poate fi sugestiv. În conflicte cu sumă zero se caută de către una din părți acumularea, mobilizarea și utilizarea variatelor resurse de putere, care să fie mai eficiente decât cele ale adversarului. Dacă cest fapt nu este posibil, mai ales în stadiul inițial al conflictului, una din părți va căuta să transforme arena de conflict într-o asemenea manieră încât puterea ei efectivă să fie mai mare decât a adversarului. De exemplu
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
cele ale adversarului. Dacă cest fapt nu este posibil, mai ales în stadiul inițial al conflictului, una din părți va căuta să transforme arena de conflict într-o asemenea manieră încât puterea ei efectivă să fie mai mare decât a adversarului. De exemplu, arată Deutsch, dacă un huligan te provoacă la luptă pentru că nu vrei să îi împrumuți bani și e mai puternic decât tine, poți face astfel încât să schimbi conflictul dintr-o confruntare fizică în una psihică, implicând poliția sau
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
și alți salariați din alte ateliere; se speră în intervenția non-greviștilor nemulțumiți care i-ar putea presa pe greviști să cedeze); sancționarea, pensionarea și alte sancțiuni individuale (sunt mai dificil de luat deoarece au un dublu efect: în loc de a intimida adversarul, ele creează solidaritatea cu victimele, îi determină și pe non-greviști să intre în grevă); închiderea completă a organizației (ca o soluție ultimă; este rar întâlnită); recurgerea la tribunal (mai ales când se recurge la mijloace și acțiuni ilegale); deschiderea negocierilor
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
16.4 − Modelul cu 2 axe: cinci situații tipice care reprezintă stiluri, strategii sau intenții de a trata conflictul Stilul evitant se caracterizează printr-o foarte scăzută capacitate de impunere a propriilor interese corelată cu slaba capacitate de cooperare cu adversarul. Presupune comportamente de neimplicare, expectativă, neutralitate, de ignorare a neînțelegerilor, a problemelor; conține în subsidiar credința că s-ar putea ajunge la rezolvarea conflictelor de la sine sau că în acest fel s-ar depăși situațiile frustrante și tensionale. Când se
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
manifestate de un grup împotriva altuia (zădărnicirea realizării sarcinilor de către celălalt grup, agresivitatea afișată violent, lupte interne între reprezentanții diferitelor grupuri și departamente). Uneori se recurge și la utilizarea diverselor forme perverse, ca, de exemplu, agresivitatea pasivă, adică frustrarea obiectivelor adversarului prin a nu face nimic, mai ales când activitatea unui department depinde de activitatea altuia. În acest stadiu apar efecte extrem de neplăcute: perturbarea totală a comunicării, dispariția coordonării dintre manageri, scăderea gravă a eficacității. Stadiul 5: rezolvarea conflictului. La un
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
contencioase (ceea ce în trecut s-a dovedit a fi eficient la un moment dat își pierde din forță, fie pentru că a fost prea frecvent folosit și nu mai este luat în seamă, fie pentru că sunt atât de bine cunoscute de adversar încât pot fi cu ușurință anticipate, și, deci, contracarate); epuizarea resurselor necesare continuării conflictului (printre acestea se numeră energia fizică și/sau psihologică; banii necesari continuării costurilor financiare; timpul); diminuarea suportului social (din partea susținătorilor); aproximarea creșterii costurilor dacă s-ar
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
acordă negocierii un caracter extrem de dinamic (în timp). Modelul tinde spre formalizarea procesului de negociere, postulând necesitatea cunoașterii perfecte de către părți a utilităților. Or, exact acesta este și punctul lui nevralgic, deoarece negocierea se caracterizează prin ambiguitatea strategiilor și preferințelor adversarilor. Modelul dimensional al negocierii. A fost fundamentat de Walton și McKersie (1965) și, dintr-un anumit punct de vedere, este relativ asemănător cu cel anterior. Propunându-și să descrie conflictul într-o manieră exhaustivă (atât structural, cât și funcțional-dinamic) și
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
conflict fundamental pentru părți și pe care părțile au interesul de a le rezolva împreună); 3) dimensiunea structurării atitudinilor (stabilirea relațiilor particulare între părți); 4) dimensiunea negocierii interne a fiecărei părți (confruntarea dintre rolurile negociatorilor, care sunt contradictorii, și rolurile adversarilor). Nu este greu să recunoaștem în aceste dimensiuni diferite tipuri de jocuri (cu sumă nulă sau fixă când unul câștigă altul pierde, în cazul primei dimensiuni; cu sumă nenulă sau variabilă când nici unul nu câștigă în paguba altcuiva, dar ambii
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]