10,371 matches
-
de ctitor, îi arată aceluia cerul. Un obiect de cult deosebit este serafimul troiță pentru lumânări, cu sfeșnice dispuse jos și în părțile laterale, care este coborât cu ajutorul unei frânghii din cupola naosului deasupra ușilor împărătești. Naosul este despărțit de altar prin catapeteasmă sau iconostas. La biserica Sf. Cuvioasă Paraschiva este prevăzut din construcție un perete despărțitor, pe care sunt pictate toate scenele canonice. În partea de sus Răstignirea este încadarată de icoanele Maicii Domnului și Sfântului Ioan Botezătorul. În primul
Biserica de lemn din Poienile Izei () [Corola-website/Science/310273_a_311602]
-
până la 5 februarie 1949. În anul 1949 Episcopia Hușilor a fost desființată, teritoriul ei împărțit între Episcopia Romanului și Episcopia de Galați, iar episcopul Grigore Leu a fost pensionat. A murit la Huși, după câteva săptămâni. A fost înmormântat în spatele altarului Catedralei Episcopale din Huși.
Grigorie Leu () [Corola-website/Science/310310_a_311639]
-
realizarea grădinilor în stil baroc la Wimbledon. Printre alte lucruri, regina a poruncit realizarea unei foarte criticate capele private, care simplă în exterior, era foarte împodobită în interior cu frumoase relicvarii de aur și argint, statui, o mică grădină un altar decorat de Pieter Paul Rubens și un chivot articulat realizat de François Deussart. La izbucnirea conflictelor interne Henrietta, s-a implicat tot mai mult în politica țării. Când războiul civil bătea la uși, a încercat să găsească sprijin financiar pentru
Henrietta Maria a Franței () [Corola-website/Science/310284_a_311613]
-
regelui, pentru a semna un tratat de pace. Între timp, Parlamentul a votat distrugerea capelei sale private și arestarea călugărilor capucini care o îngrijeau. În martie Henry Marten și John Clotworthy cu trupele lor, au intrat în capelă, au distrus altarul de Rubens și numeroase statui și au dat foc picturilor religioase, cărților și veșmintelor. Călătorind spre sud, în timpul verii s-a reunit cu Carol la Kineton, lângă Edgehill înainte de a merge în capitala Oxford. În ciuda dificultăților călătoriei, Henrietta era bucuroasă
Henrietta Maria a Franței () [Corola-website/Science/310284_a_311613]
-
de turci în 1714). Acest stil, de influență barocă, are drept caracteristici coloanele sculptate în piatră și ornate cu motive florale și vegetale (floare de crin, frunză de stejar etc.). În general bisericile ortodoxe sunt formate din pronaos, naos și altar, iar stilul brâncovenesc adaugă acestora trei încăperi pe cea de a patra, sub forma unei camere deschise susținută de coloane, "pridvorul". Deosebit de impozant este portalul bisericii, care este sculptat, reprezentând la dreapta pe Moise cu Tablele Legii, și în partea
Mănăstirea Sinaia () [Corola-website/Science/309116_a_310445]
-
Acachie, biserica a fost supusă unei intervenții dictată de moda epocii (de inspirație rusească). Au fost adăugate trei turle masive, cu acoperiș în formă de „bulb de ceapă”, dispuse în linie, prin spargerea bolților naosului și pronaosului, precum și a semicalotei altarului. Deasupra gropniței a fost construită o turlă falsă din lemn, acoperită cu tencuială. În decembrie 1863, prin Legea secularizării averilor mănăstirești a domnitorului Alexandru Ioan Cuza (1859-1866), Mănăstirea Dobrovăț a fost scoasă de sub tutela Mănăstirii Zografu, iar călugării greci au
Mănăstirea Dobrovăț () [Corola-website/Science/309112_a_310441]
-
și plan triconc în interior. Biserica este înconjurată la partea superioară a naosului și pronaosului de două rânduri de ocnițe suprapuse, două ocnițe din partea de sus corespunzând uneia din partea de jos. Absidele laterale sunt înscrise în grosimea zidului, iar absida altarului este semicirculară. Biserica are câte trei contraforturi pe laturile de nord și sud, spre apus deschizându-se portalul în arc frânt. În construcția sa se observă prezența mai multor elemente de stil gotic cum ar fi contraforturile, ancadramente de ferestre
Mănăstirea Dobrovăț () [Corola-website/Science/309112_a_310441]
-
pe vizitatori. Construită în stil moldovenesc, biserica lui Ștefan cel Mare se remarcă prin două trăsături definitorii: Interiorul bisericii este compartimentat în patru încăperi: pronaos (6,80 x 5,80 m), gropniță (5,80 x 4,00 m), naos și altar și nu are pridvor. Intrarea în pronaos se face printr-un portal din piatră, de factură gotică (în arc frânt), cu cinci retrageri succesive. Pronaosul are ferestre mai mari cu ancadramente în stil gotic. Încăperea mormintelor este separată de pronaos
Mănăstirea Dobrovăț () [Corola-website/Science/309112_a_310441]
-
pronaos și de naos prin pereți, trecerea făcându-se printr-un portal dreptunghiular de piatră, cu baghete încrustate. Ferestrele pronaosului și gropniței sunt de dimensiuni mai mici. Absidele laterale din naos sunt adâncite în grosimea zidurilor. Cele două nișe din altar: proscomidiarul și diaconiconul sunt scobite și ele în grosimea zidurilor. Pictura bisericii a fost terminată în anul 1531 și este aproape integral păstrată. Deasupra ușii din gropniță care dă spre naos există următoarea inscripție în limba slavonă: ""Binecredinciosul și iubitorul
Mănăstirea Dobrovăț () [Corola-website/Science/309112_a_310441]
-
nici un fel de fundație, iar fațadele erau lipsite de ornamentații. Noua construcție se sprijinea pe un soclu de piatră cioplită, având patru ferestre mari, iar fațadele au fost ornamentate. Interiorul său era compartimentat în trei încăperi: pronaos (gropniță), naos și altar. Pereții interiori au fost pictați în stil neoclasic, dar cu pigmenți de slabă calitate, ceea ce a dus la degradarea în timp a picturii. Se remarca portretul funerar al tânărului Pavel Movilă, pictat în veșmânt de ceremonie, încoronat și ținând o
Mănăstirea Dobrovăț () [Corola-website/Science/309112_a_310441]
-
odată cu rolul preluat de sfântă la nord de Alpi începând cu secolul al XV-lea ca ocrotitoare împotriva morții subite, lipsită de ultimele sacramente. Cu un potir este înfățișată Varvara de Hans Holbein cel Bătrân, pe interiorul aripii stânge a "Altarului Sfântului Sebastian" din 1516 (München, Alte Pinakothek) și de Lucas Cranach cel Bătrân. În pictura italiană atributul este preluat din arta nordului Europei, în decursul secolului al XV-lea. Ca patroană a muribunzilor, intervenind cu rugile ei pentru o moarte
Sfânta Barbara () [Corola-website/Science/309149_a_310478]
-
obiect cu două (diptic), trei (triptic) sau mai multe panouri (panele) pictate, puse laolaltă pentru a forma un grup sau o anumită scenă. Unul dintre subiectele des abordate îl reprezenta însuși donatorul (persoana care plătise și care donase piesa de altar bisericii), care era prezentat de către patronul sau patroana lui Sfintei Fecioare Maria. Pictarea unei icoane reprezenta o provocare pentru pictor și în același timp o oportunitate, deoarece îi punea la dispoziție un spațiu asupra căruia se vor focaliza atenția și
Pictura medievală () [Corola-website/Science/309165_a_310494]
-
simțite în alte locuri ale Europei. Doi mari maeștri ai sfârșitului de secol XIII, Cimabue și Duccio, sunt recunoscuți drept fondatori ai realismului vizual în pictură, curent care a reprezentat principala tendință a artei europene până târziu, în secolul XX. Altarele pictate de cei doi care s-au păstrat și care au devenit faimoase, o reprezintă pe Madonna (Sfânta Fecioară Maria) alături de Pruncul Sfânt. Cimabue și Duccio au fost repede depășiți de un artist care era cu doar câțiva ani mai
Pictura medievală () [Corola-website/Science/309165_a_310494]
-
cum ar fi „Sfântul Ieronim” (1618), „Prinderea lui Iisus” (1620), „Samson și Dalila” (1620, temă asupra căreia va reveni în 1628), „Sylen beat” (1620). Timp de patru ani, între 1627 și 1631, rămâne în Antwerpen, unde realizează câteva picturi de altar, precum și portretele infantei Isabela a Spaniei și al Mariei de Medici. În anul 1632, van Dyck se află pentru a doua oară la Londra, unde își pune talentul în slujba regelui Carol I Stuart, care îl va numi "„Prim-pictor
Antoon van Dyck () [Corola-website/Science/309169_a_310498]
-
fier, nici ferestre de sticlă, nici clopot, acestea fiind în vechime prea scumpe și de aceea înlocuite cu lemn. La toate acestea se pot adăuga arhitectura armonioasă și deosebit de sculpturală a construcției, pictura murală bine păstrată pe iconostas și în altar și nu mai puțin colecția de icoane vechi. "Sfânta beserecă cea bătrână în Susani" face parte din seria de lucrări al meșterului de biserici Gozdă, semnat pe portalul de la Budești Josani în 1643. Lui i se poate atribui și biserica
Biserica de lemn din Sârbi Susani () [Corola-website/Science/309176_a_310505]
-
de lemnul mesei moșilor de sub streașina de nord, care a fost datat din 1764. De asemenea, mai multe danii de carte și icoane au fost făcute în aceași perioadă subliniind efortul ctitoricesc al obștei de a înoi spațiul de cult. Altarul a fost pictat în 1800, conform inscripției de pe dosul peretelui iconostasului: ""Acest oltariu din mâna de Nicolai Famochevici, Anu lui Dumnezou 18 sute, luna mai 1 zeale"". Înaintea pictării a fost închis ochiul de fereastră cu oblon dinspre răsărit și
Biserica de lemn din Sârbi Susani () [Corola-website/Science/309176_a_310505]
-
este principala încăpere, subliniată de cerul înalt al bisericii (bolta). De remarcat că înălțimea navei este egală cu lărgimea ei, o proporție remarcată și la alte biserici din prima jumătate a secolului al XVII-lea în Maramureș. Înspre răsărit, spre altar, sunt numai două uși iar în fața iconostasului există o solee ce marchează trecerea dinspre profan spre sacru. Altarul este decroșat și încheiat cu cinci laturi exterioare scurte. El are 3,72 m lățime și 3,1 m adâncime și protejează
Biserica de lemn din Sârbi Susani () [Corola-website/Science/309176_a_310505]
-
lărgimea ei, o proporție remarcată și la alte biserici din prima jumătate a secolului al XVII-lea în Maramureș. Înspre răsărit, spre altar, sunt numai două uși iar în fața iconostasului există o solee ce marchează trecerea dinspre profan spre sacru. Altarul este decroșat și încheiat cu cinci laturi exterioare scurte. El are 3,72 m lățime și 3,1 m adâncime și protejează în mijlocul lui prestolul de lemn. Acesta a fost sculptat în formă de potir, o formă specifică celor mai
Biserica de lemn din Sârbi Susani () [Corola-website/Science/309176_a_310505]
-
prinsă în lemnul peretelui cu cuie de fierar, singurele de acest fel observate în părțile originale. Fereastra tăiată în partea opusă a navei a fost probabil asemănătoare. Tot o fereastră cu oblon, astăzi înfundată din interior, se vede în axul altarului. Celelalte ferestre din altar au fost tăiate ulterior. Sub acoperișul actual, ridicat în 1921, a fost păstrat și vechiul acoperiș. Acesta din urmă prezintă câteva particularități remarcabile. În primul rând cornii (căpriorii) se descarcă pe o cunună (cosoroabă) intermediară. De sub
Biserica de lemn din Sârbi Susani () [Corola-website/Science/309176_a_310505]
-
cu cuie de fierar, singurele de acest fel observate în părțile originale. Fereastra tăiată în partea opusă a navei a fost probabil asemănătoare. Tot o fereastră cu oblon, astăzi înfundată din interior, se vede în axul altarului. Celelalte ferestre din altar au fost tăiate ulterior. Sub acoperișul actual, ridicat în 1921, a fost păstrat și vechiul acoperiș. Acesta din urmă prezintă câteva particularități remarcabile. În primul rând cornii (căpriorii) se descarcă pe o cunună (cosoroabă) intermediară. De sub cunună pleacă mai departe
Biserica de lemn din Sârbi Susani () [Corola-website/Science/309176_a_310505]
-
altă cunună. Acoperișul vechi și-a pierdut în anul 2000 învelitoarea de șindrilă horjită, păstrată în 1921 și 1970 pentru valoarea ei muzeală, precum și poala prelungită peste masa moșilor, spre miazănoapte, probabil la fel de veche ca și biserica. Acoperișul vechi al altarului s-a păstrat până în anul 2000 când, din neștiință, a fost înlăturat, de o echipă de "restauratori profesioniști", pe banii publici ai Ministerului Culturii! Acesta păstra învelitoarea veche de șindrile horjite cu o desfășurare a apelor ce urmărea forma poligonală
Biserica de lemn din Sârbi Susani () [Corola-website/Science/309176_a_310505]
-
a păstrat până în anul 2000 când, din neștiință, a fost înlăturat, de o echipă de "restauratori profesioniști", pe banii publici ai Ministerului Culturii! Acesta păstra învelitoarea veche de șindrile horjite cu o desfășurare a apelor ce urmărea forma poligonală a altarului, într-un mod neîntâlnit altundeva în partea de sud a Maramureșului. Turnul bisericii nu este ridicat odată cu biserica, fiind adăugat ulterior, cel mai probabil în a doua jumătate a secolului 17, când turnul se generalizează în arhitectura sacrală din Maramureș
Biserica de lemn din Sârbi Susani () [Corola-website/Science/309176_a_310505]
-
stejar, legate cu cheotori netede în dinte ascuns. Pereții sunt ridicați drepți cu bârne fasonate din secure și bardă, apoi rigidizați cu cuie de lemn. Între bârne sunt făcute scobituri „cuptytye” pentru etanșeizarea pereților. O mare parte a cheotorilor de la altar sunt prinse în roșteie de fier pentru a evita deschiderea lor. Cauza acestor probleme sunt alunecările de teren și nu este de natură tehnică. Din contră, execuția este de o deosebită calitate, indicând participarea unor meșteri de biserici specializați. Biserica
Biserica de lemn din Sârbi Susani () [Corola-website/Science/309176_a_310505]
-
a înlăturat tencuiala. Biserica a fost dotată cu strane noi, replici realizate de meșterii restauratori ai instituției muzeale sucevene și au fost aduse câteva icoane vechi de factură populară, pictate pe lemn și cărțile religioase de trebuință. Pictura murală din altar a fost și ea restaurată, iar Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților a înzestrat lăcașul cu odoarele și obiectele de cult necesare. Biserica a fost resfințită pe amplasamentul actual la 12 aprilie 2009 (în Duminica Floriilor), de ÎPS Arhiepiscop Pimen Zainea al
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
în Duminica Floriilor), de ÎPS Arhiepiscop Pimen Zainea al Sucevei și Rădăuților, cu acest prilej obiectivul fiind inclus în circuitul de vizitare a muzeului în aer liber. Biserica are un plan treflat clasic, având divizarea clasică în pronaos, naos și altar. Ea este construită din bârne de brad, cioplite în patru fețe și îmbinate la colțuri în tehnica „coadă de rândunică”. Construcția prezintă bogate ornamente geometrice și stilizări zoomorfe. Catapeteasma originală datează din anul 1811, fiind restaurată de specialiștii din cadrul Laboratorului
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]