28,520 matches
-
din ei arăta, la un moment dat, fotografii... pe telefonul său și se amuza copios cu ceilalți... Dădea explicații pline de vulgarități... Curiozitatea m-a împins să privesc și eu, să înțeleg de ce râd... Nu pozele erau de râs, ci amănuntele despre... persoanele din poze. Tainicele cărări ale iubirii Numai femei... Printre multele imagini am descoperit-o pe ea..., pe doamna mea!... Băiatul acela tocmai se lăuda că este „proaspăta lui iubită...”, că este „cea mai tare femeie pe care a
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
și am jignit-o. Ea a negat. S-a jurat că nu s-a lipit de ea bărbat nicicând..., că a fost numai cu mine... Am spus că vin la ea imediat... să-mi dea ori să-i dau eu amănunte... Eram furios. A zis că pot veni... Urma să o sun la intrarea în București, să-mi explice cum ajung la ea... Apă, vă rog! După ce a băut puțină apă, Iustin s-a mai odihnit câteva minute în liniște. Eugen
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
acasă, pentru că nimeni nu putea prevedea că o nouă cădere ar fi total exclusă. Așa încât pacientului nu-i rămăsese decât să se conformeze și să accepte... Își recăpătase memoria aproape în totalitate. Mai existau unele momente ori zile, întâmplări ori amănunte, pe care încă nu le actualizase. Despre aceste aspecte discuta numai cu doctorul Tomescu și cu doctorul Cezar Nistorescu, cel care lucrase intens cu el în timpul spitalizării. În fiecare zi își propunea să facă un alt exercițiu de memorie ori
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
șoferului să parcurgă distanța în timp record, potrivit laudelor sale... ... La Spitalul de Oftalmologie nu au fost probleme de niciun fel la sosirea lor. Erau așteptați. Era cât se poate de clar că cineva se ocupase foarte atent de toate amănuntele. Formalitățile de internare au durat extrem de puțin, iar Eugen și Iuliana au avut acces în interior. Primiseră și halate cu ecusoane. Iuliana era uimită și nu înțelegea că se poate ceea ce vedea. Nu a pus întrebări. Dorea să înțeleagă singură
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
să o aducă pe Dănuța lor cea scumpă și... tot așa, cu program stabilit pe ore și minute, până la culcare era în alertă permanentă și obositoare. Nu se plângea de nimic. Știa de existența lui Iustin. Laura îi relatase în amănunt toată istoria. Lucreția, ca o mamă iubitoare, responsabilă și cu dreaptă judecată, a sfătuit-o de atunci și a susținut-o să păstreze copilul. A convins-o că avortul este un păcat greu și pruncul, având deja viață în pântecele
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
A rămas câteva clipe nemișcat, privind țintă chipul Laurei. Marian Malciu Când s-a convins că este ea, ar fi dorit să o privească până la sfârșitul lumii. Avea părul pieptănat așa cum îi rămăsese lui ultima imagine în memorie și acest amănunt l-a bucurat enorm de mult. Nu-i putea distinge culoarea ochilor, dar, așa cum gândea el privind-o, mai avea importanță în acele momente? - Mulțumesc, doamna doctor! lăsă el să curgă aceste cuvinte odată cu pasul ce o despărțea de ea
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
ceva, scuzându-se pentru rolul interpretat atât de bine, de altfel. Iuliana asculta, dar nu auzea nimic. I se făcuse dor de Eugen și dorea să plece cât mai repede. Dorea să-i povestească și lui și mamei Luiza, în amănunt, toate acele întâmplări pe care le trăise la București, dar, mai ales, voia să-i lase pe cei trei să-și trăiască în intimitate acel minunat dar... DARUL IUBIRII.
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
acestei povești, să o facă eventual cît mai cinematografică posibil. Nu neg de altfel că a reușit să creeze cîteva imagini pregnante. Totul mi se pare însă atît de previzibil. Cu atît mai mult cu cît domnul M privilegiază detaliile, amănuntele. Descrie de fapt cu lux de amănunte stupoarea lui X cînd rămîne singur în oraș, lașitatea lui în fața acestei singurătăți... Sunt curios să văd în ce direcție va evolua această poveste și chiar am făcut un pariu cu Domnișoara Ri
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
mai cinematografică posibil. Nu neg de altfel că a reușit să creeze cîteva imagini pregnante. Totul mi se pare însă atît de previzibil. Cu atît mai mult cu cît domnul M privilegiază detaliile, amănuntele. Descrie de fapt cu lux de amănunte stupoarea lui X cînd rămîne singur în oraș, lașitatea lui în fața acestei singurătăți... Sunt curios să văd în ce direcție va evolua această poveste și chiar am făcut un pariu cu Domnișoara Ri. Eu suțin că acest tip de poveste
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
grădiniță sau la școală. Descrierea unei astfel de zile, și mai ales modul în care îi creionam pe colegii, pe educatorii și pe profesorii mei, provocau o adevărată jubilație în sufletul mamei. aveam eu un dar special de a povesti amănunte susceptibile să provoace extaz și hilaritate, emoție și veselie ? Cu siguranță. Dovadă că mama rîdea sistematic, uneori cu lacrimi, uneori punîndu-și mîna la piept și spunînd „vai, nu mă mai pot opri”. rîsul mamei era în general contagios, dacă în
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
fratelui său care face serviciul militar. Și prietenului său din copilărie, Guy, care lucrează pentru o societate în africa. să scrie scrisori ca și pînă nu demult, de mînă, cît mai îngrijite. să fie cald cu ei, să le povestească amănunte despre viața sa, despre ce mai e nou... să nu uite să sune, din cînd în cînd, la prieteni. să nu uite cînd este aniversarea fiecăruia și să-i trimită fiecăruia cîte o felicitare de ziua sa. să citească în
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
de potențialul său exploziv. subiectul poate fi descris într-o frază : unui important personaj, despre care nu vom ști în niciun moment dacă este șef de stat sau patronul unei mari companii, i se prezintă cu lux (strivitor, copleșitor) de amănunte programul unei vizite pe care urmează să o facă. Prin acumulare, detaliile devin ucigătoare. De fapt precizia și minuțiozitatea celor care îi pregătesc vizita ucid orice urmă de libertate și creează impresia că atît șeful (suprem ?) cît si subalternii lui
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
veche mașină de scris Corona, cu geamul veșnic deschis prin care uneori îi intrau porumbei în încăpere... Da, domnul Busbib își dezvoltase cu timpul capacitatea de memorizare și probabil datorită acestui fapt acum era capabil să enumere cu lux de amănunte, precum și cu demonstrații cifrate, lista principalelor probleme ale lumii. renunțînd să-și mai aprindă o țigară (al doilea marlboro al zilei) întrucît și tabagismul era o problemă gravă și mondială, domnul Busbib continuă redactarea listei. oPtsPreZeCe : războiul din orientul apropiat
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
de tot felul de nimicuri, de perne de catifea cu broderii aplicate, de păpuși de stofă, de rochii și jupoane zvârlite în grabă și că nu se zărea nici umbră de plapumă ori de întocmire pentru dormit. Otilia uitase acest amănunt. Felix se întinse puțin pe pat spre a-și odihni emoțiile neînțelese pe care le încercase de câteva ore. Un cocoș se auzi foarte pe aproape bătând din aripi și cântând. Lui Felix i se păru că aerul din casă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
un ospiciu, îi punea mâna pe umăr când treceau în vizitele demonstrative, îl privea personal în ochi când explica un caz interesant. Felix, plin de mândrie și de ambiție, ceru într-o întrevedere permisiunea de a studia unele probleme de amănunt clinic și obținu nu numai aprobarea cordială și o temă de încredere, ci și inițiativa de a se folosi liber de biblioteca profesorului. Biblioteca se afla în sala de așteptare a profesorului și într-o odaie alăturată, încît Felix venea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Aglaei, care pretindea că fratele ei trebuia să stea acolo, sub privegherea ei, iar nu printre străini. Stănică, dimpotrivă, în gândul lui blestema îndîrjirea soacră-sei, fiindcă își făcuse repede planul ca în lipsa de acasă a bătrânului să scotocească cu de-amănuntul toate odăile. În sfârșit, Stratulat ridică din umeri, recomandă liniște în camera bolnavului și unele revulsive, și plecă spre trăsură. Pascalopol își luă ziua bună de la bătrân și de la Otilia, căreia îi strânse mâna cu afecțiune, profund, fără a scoate
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
lapte "dacă rămâne de la alții". Felix dădu el bani Marinei, îndemnînd-o să nu spună nimic despre asta Otiliei, fiindcă era sigur că atunci fata nu s-ar mai fi atins de nimic. Aglae, pe de o parte, cerceta cu de-amănuntul fiecare odaie, intrând până și-n camera Otiliei și a lui Felix, Stănică, pe de alta, scotocea peste tot și ciocănea, în căutare de trape misterioase, păzindu-se chiar de Olimpia, fiindcă, atunci când aceasta intră după el în salon, se
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
doarmă. A doua zi dimineața, văzând că bătrânul trăiește destul de liniștit, în patul lui, Aglae găsi că era obositor să străjuiască toată casa. Lăsând pe Aurica în odaie, luă pe Titi, pe Olimpia și pe Stănică și cercetă cu de-amănuntul toate odăile. G. Călinescu - Decât să vină cineva să fure, mai bine să le ducem dincolo lucrurile mai de preț. Și începu scotocirea. Cărară scaunele, tablourile, oglinzile - prin față, ca să nu simtă bătrînul! Olimpia și Stănică luaulucruri mărunte și le
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Tălpile iadului cele mai crăcite nevenindu-le bine să se decidă dacă să-i ia sau nu în serios îndrăzneala. Nerepezindu-se încă. Unii, mai pățiți, plecîndu-și întîi către noi melcul urechii. Au reverificat grijulii ritmurile, recalculând totul. Nelăsând nici un amănunt la întîmplare... Și, deodată, când s-au dumirit că acele invocații, ce li se păruseră că le aud, erau adevărate, sala în care ne aflam s-a pornit să țopăie ca un armăsar, să se zvârcolească ca o reptilă și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
imploră să le scărpinăm fofoloancele Oricare zic? - Nu-i momentul să servești, la "Mărul de Aur", o ciorbiță de burtă? căută străinul să se descotorosească, elegant, de celălalt musafir, devenit prea expansiv. - Care este scopul vizitei dumneavoastră? Care ar fi amănuntul nefast care a perturbat dispoziția dumneavoastră sufletească? - Doar o țâră să mai șed. Pielea de sub burtă dă în clocot. Să nu-mi iasă vorbe că nu le-am rezolvat pe cele două franțuzoaice. - Dezagrementul ce mi s-a petrecut în
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
rîzîndu-mi în cap, către ei: "Băieți, asta este!" Apoi i-am trimis după tine, cu strigăte și șuturi în fund. Mai trase un fum. Apoi încă unul. - Da! Seară de seară, puțoii se întorceau să le furnizez cîte-o brumă de amănunt despre felul în care arăți. Le furnizam. Îmi raportau și ei. Despre vreo gâgâlice că-i blondă, despre alta c-a fost într-o vrajă c-o nuga și-acum, de la vreo indigestie, zăcea într-un spital, cu toți zulufii
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
patului. Dormind cu fața în sus, răsturnată peste jumătatea de jos a trupului lui. Pufăind și horcăind, ca o chiuvetă care se golește. Trăgând, în nări, mirosul de balegă emanat de la subțiorile babei, Țaca trecu prin spaima că fermecătoarea putrezise. Amănuntul că și horcăia, așa putrezită, nu i se păru decât unul din obișnuitele și dezgustătoarele trucuri ale nenorocitelor de muieri. O scutură pe cordoaică, cu labele lui mari, de pe șolduri. Și, când se ridică de pe canapeaua desfăcută și ea direct
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
un fel de artist? Femeia lui, a hotărât el că trebuie să se dovedească, în plus, și cea mai splendidă femeie din lume. Bine. De hotărât, a hotărât. N-are gusturi rele. E o hotărâre înțeleaptă. Mai rămâne un singur amănunt. Unde s-o întîlnească? Din care loc de pe pământ s-ar procura un asemenea miraculos exemplar? Începe să privească după femei, dar nu așa, direct, față în față. Se uită la ele de departe, când nu sânt atente, abia atunci când
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
drept o expresie suficient de urâtă. Taximetrul zbura, ca un flecușteț de clăbuc, prin peretele căptușit cu mușchi și licheni al canalizării, când, reamintindu-și sâcâitor de formația sa de profesor universitar, strigoiul îi îmbîcsi cu un nou potop de amănunte. - E de domeniu absolut notoriu că New Catholic Encyclopedia (ediția din 1967, tomul XIII, paginile 449-450) consacră totuși că, în Vechiul Testament, nu se fac nici un fel de distincții între corp și ebraicul nefeș, tradus în românește, în general, de majoritatea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de rost, haleau tot. În scurtă vreme, îl solicitau la aniversările și petrecerile familiale până și părinții, foștii profesori, persoane străine, cărora doar li se povestiseră despre el, devenise o autoritate. I se dusese buhul. Ăla netunsul, cu muzica și amănuntele acela ciudate, Pink Floyd. Era de-ajuns să apară-ntr-o cameră, să așeze un disc pe platan, să mimeze toate fazele esențiale ale unui concert adevărat, occidental, că toată lumea din încăpere înmărmurea, privindu-l cum face. După aceea se
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]