9,447 matches
-
și astfel am scăpat de un mare pericol, de deshidratare. A doua zi, toți copiii au fost luați în evidență la un punct al Crucii Roșii de unde am primit în fiecare zi o cană cu lapte și niște pastile foarte amare. Pentru a ne scoate pe noi copiii din condițiile acelea mizerabile de viață, fără un adăpost, fără cele mai elementare posibilități de igienă, fără perspectiva de a continua școala, părinții au găsit un mijloc de a ne răpi din “colonia
POVESTEA VIEŢII MELE DE REFUGIAT. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Vasile Flueraru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1682]
-
pentru că au părăsit comunitatea, înhăitîndu-se cu albii și renunțînd la radicalismul lor (mai puțin plăcut este atacul lui homofobic împotriva managerului lor evreu, arătînd că "Easy E a devenit poponar" și că fosta sa trupă "se f... fără vaselină"). Atacurile amare și violente ale lui Ice Cube îndreptate împotriva fostei sale trupe și a negrilor vînduți indică ruptura adîncă din sînul comunității rap și diferențele extreme dintre trupe. Într-adevăr, se face distincție între raperi și aceia care cîntă rock, soul
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
libertate și democrație existaseră cu mult timp înainte, dar mai mult ca simboluri sau "utopii", așa cum le numise Thomas Morus, gânditor englez din secolul al XVI-lea. Aceste utopii păreau pe cale de a deveni realitate, nu în Europa, din cauza gustului amar lăsat de Revoluția Franceză și a înfrângerii revoluțiilor din 1848, ci în America, unde mulți indivizi și-au putut aplica ideile "progresiste" și unde, în general, sistemul politic a devenit "democratic" o dată cu venirea la președinție a lui Jackson în anii
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
iluzia că a fost și concretul că nu mai e. * * * Unii au venit pe aripile speranțelor aduși cu salvarea și au plecat definitiv pe un cearșaf alb pe aripi de îngeri veniți din neant! Între speranțe și îngeri doar pastile amare, frumos colorate; injecții dureroase făcute cu bun simț ori plătite cu bani...; perfuzii și transfuzii după caz, picurând viață în venele cheltuitoare de energie fluidă întru trăire! Dintre aceștia facem parte...și cine știe... Bunul Dumnezeu să ne aibă în
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
rămânea; căci este în natura societăților libere de a discuta și de a se împărți, cât trăiesc ele sub forma lor liberală. Fie ca aci să vă aduceți cu toți aminte numai de ceea ce ne unește, să depărtăm astăzi cuvintele amari și resimțimintele cari nu ar fi la locul lor, nici la momentul lor. Însă să nu pierdeți din vedere că, dacă entuziasmul dă coroanele, numai concordia, numai dreptatea, numai înțelepciunea le întărește pe fruntea celor ce le poartă. (Aplauze.) Sunteți
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
noi, ci cei care vor veni după noi; judecata lor nepărtinitoare va cumpăni binele și răul. "Gheorghe Tătărăscu era tot așa de puțin pregătit ca și restul oamenilor noștri politici să se măsoare cu viclenia asiatică a comuniștilor sovietici. Ce amară meditație va fi făcut în celula rece în cei șase ani de tragică sihăstrie. Și-a decis conștient sfîrșitul." " În piesa de teatru Cînd vine viforul, eroul își alege singur sfîrșitul: trebuia să rămînă pe poziție un soldat care să
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
spirituale. 100 De mai bine de un sfert de veac de cînd mă aflu printre străini, am putut vedea cît de puțin cunoscută este țara noastră, cît de necunoscute sînt suferințele românilor, care durează și nu mai încetează de atît amar de vreme. Țară bătută de toate furtunile istoriei! În fața acestei tragedii românești, am socotit că ceva trebuia făcut de cineva și am scris: Roumanie, terre d'infortune, istoria adevărată a Românilor, nu falsificată, așa cum nu se mai poate scrie astăzi
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
Ne vedem zilnic. E un poet foarte bun. Chiar i-am citit, cu Adrian, niște texte și ne-a încîntat! Am o corespondență interesantă cu incomodul Gh. Grigurcu, un solidar cu noi! Dar dincolo de toate acestea, augustul e bleg și amar, aberant: a murit dragul de Virgil Mazilescu! Cum să mă obișnuiesc cu o asemenea porcărie??! Petre Stoica îmi zisese că Virgil a înnebunit și că nu se mai poate vorbi cu el! Dar de ce moartea?! Am petrecut destule zile și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
foarte gustoasă. Când Maria venea la noi, îi plăcea să ne jucăm în șură. Ne urcam în podul grajdului pe fân și ne dădeam drumul alunecând pe arie. Repetam aceasta până ne săturam. Apoi o serveam cu dulceață de cireșe amare sau de nuci verzi și iar ieșeam la joacă. Ne cățăram prin nucii cei bătrâni și strigam cât ne ținea gura: Cine e ca noi? Cine e ca noi? Mi-a părut tare rău când am plecat din sat, la
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
a spus că e vorba de un deochi. S-a dus acasă, a adus un struț de busuioc, un castron cu agheasmă și stropindu-mă, a început a mă descânta: Fugi deochi, dintre ochi, Că te ajunge, te roșește Și amar te pedepsește Sabia de foc cerească, Pronia Dumnezeiască, Să te duci, să piei Cum pier negurile, Când bat vânturile, Cum piere roua de soare, Cum piere spuma de mare". Văzând că nu-mi revin, că sunt încă amețită, mama a
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
săculețe de pânză, de hârtie sau în cutii de carton. (Uneori uscăm mărarul și întreg, tot în hârtie și-l atârnam în cămară). Mie îmi plăcea în mod deosebit să particip la pregătirea gemurilor. Foarte bun era cel de cireșe amare. Eu scoteam sâmburii din cireșe și-mi făceam degetele și buzele vinetealbătrui (de atâta gustare). Așezam într-o cratiță înaltă un rând de zahăr și un rând de cireșe, până terminam fructele. Lăsam așa de seara până dimineața (să facă
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
de plecare. Unde? Încotro? Era o liniște înfricoșătoare, o tăcere de sfârșit de lume. Venea Apocalipsa? Nu mă lăsa, Doamne, Dumnezeul meu, nu Te depărta de la mine; ia aminte spre ajutorul meu, Doamne al mântuirii mele. (Psalm 37) La atâta amar de lume te așteptai să fie o vânzoleală de nedescris: larmă multă și strigăte disperate, îndelungi, sfâșietoare. Nu! În această muțenie generală doar ochii "vorbeau" cu o intensitate de laser și cu o precizie de chirurg oftalmolog. Cuvântul rostit de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Întoarce-te degrabă, că mi-e tot mai greu fără tine, iar copiii întreabă mereu unde ești și de ce nu vii acasă... Dragul meu Vasilică, dragul meu soț, noapte bună, noapte bună! N-a mai putut rezista: șuvoaie de lacrimi amare îi inundau ochii și se prelingeau, fierbinți, pe obrajii care nu mai erau tineri și începuseră să aibă crestături, riduri și șănțulețe, reflectând pregnant uzura fizică intensă, violentă și prematură a unei femei încolțite de necazurile și nevoile cotidiene. ...Of
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
din prima tinerețe până acum, este Ion Pop. A.B.Vă rog să citiți un poem. Un poem vechi, la care țin din ce în ce mai mult: Îți aduci aminte plaja" din volumul "Octombrie, Noiembrie, Decembrie". "Îți aduci aminte plaja Acoperită cu cioburi amare Pe care Nu puteam merge desculți? Felul în care Te uitai la mare Și spuneai că m-asculți? Îți amintești Pescărușii isterici Rotindu-se-n dangătul Clopotelor unor nevăzute biserici Cu hramuri de pești, Felul în care Te îndepărtai alergând
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
construit-o "oameni săraci, dar cinstiți", foștii comuniști și urmașii lor. Sunt oarecum întristat de ce se întâmplă la noi. Și nu vorbesc neapărat de mine. Mă gândesc, de pildă, la cei peste trei milioane de români care au luat drumul amar al bejeniei. Ne iluzionăm că nu mai avem exil, ci "diasporă". E doar un fel de a ne fura pălăria. Nu e doar vina liderilor politici, ce s-au întrecut, vreme de 25 de ani, în corupție, în demagogie și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
redacția și administrația revistei le adresa mulțumiri într-o notă specială. * „La 4 februarie 1945 a adormit în Domnul... mult veneratul și iubitul senior, părintele profesor onorariu dr. Vasile Tarnovschi. Departe de căminul cald al bătrâneților sale, în dureroasă și amară pribegie, a închis ochii în București senin și împăcat cu sine, ca unul care și-a împlinit cu prisosință datoria vieții sale pământești.” - scrie pr. dr. Vl.Prelipcean în Candela, anul LVI, 1946. S-a născut la 16 decembrie 1859
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
2 din 1942 dezvăluie că expediindu-i poezia, Marian mărturisește că fragmentul... din poem „se potrivește mult la situația mea actuală”. Cum fragmentul versurilor se termina astfel: „Miamintesc ce-a fost odată și mă năpădește jalea, Vărs pe-ascuns lacrimi amare și aștept să scap din „Valea Plângerii”, care altă dată răsuna a voioșie, Iar azi a ajuns săraca: mută, tristă și pustie” Iar el deceda în noiembrie 1942, poezia numai încrezătoare în ceea ce avea să urmeze, nu putea fi... Pe
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
drum, tata a dăltuit o cruce mare, Și palmele aspre i-au sângerat adânc și greu. Purta sub pleoape ude și-amorțite, destrămare. Plângea. Își întoarse ochii să nu-l văd și eu. I se împietrise în colțul gurii deznădejdi amare, Iar obrajii i se scăldau în ape tulburi de curcubeu. În poarta de la drum - tata a dăltuit o cruce mare Și palmele aspre iau sângerat adânc și greu Dus pe gânduri am stat lângă el privind mereu: De ce faci, tată
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Vezi Addendum II, scrisoarea lui Dumézil către Wikander, 2 februarie 1953. Wikander candidase la această catedră și cu un an în urmă. La 2 martie 1952, Dumézil îi scria lui Eliade, dând astfel un difuz contur explicativ unuia dintre episoadele amare ale eșecurilor biografiei academice a lui Wikander - cearta prelungită și marcantă cu Widengren, colegul său de generație și disciplină: „Am primit de la Widengren o scrisoare crudă, inumană, în care îl înmormântează cu vioiciune pe prietenul dvs. Wikander, care a încetat
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
surprinși să constatăm schimbările ce s-au produs în felul nostru de a gîndi, cîte dintre certitudinile noastre au fost sfărîmate de timp; entuziasmele de odinioară ne fac să zîmbim cu oarecare melancolie, regretînd, poate, înțelepciunea sceptică strînsă în urma atîtor amare experiențe. Ne schimbă anii nu numai fizicește, ci și sufletește; adesea modificările produse în spiritul nostru sînt mai substanțiale decît cele produse în fizicul nostru". El se considera un scriitor politic, mai ales prin atitudinile și linia politică promovată. A
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
redus la dimensiunile unui "curtean în mînă c-o lalea", pentru constantul lui oportunism, pentru opacitățile sale critice, dar nu mai puțin ideologice; toate punctate cu obiectivitate și strict documentate. O anchetă din "Contemporanul" (1976) asupra filosofiei românești prilejuiește o amară și întristătoare concluzie, valorificarea tradițiilor gîndirii filosofice românești este o iluzie, și marele vinovat este sistemul "ce a răpit filosofiei ceea ce o fundamentează: libertatea, dragostea de înțelepciune, deschiderea pluralistă, confruntarea ideilor". Marxismul rudimentar din România a metamorfozat filosofia într-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Lovinescu nu trec în revistă doar cărțile autohtone cu trimitere la ororile comunismului, ci și pe cele străine, în special, cele apărute în spațiul francofon. Comentînd Le Lys et la cendre (Crinul și cenușa) a lui Bernard-Henri Lévy, va comenta amar: "Moda nouă e menită, conștient sau nu, să ferească pe intelectualii ce-și cedaseră pana Kremlinului, de remușcări și puneri în discuție. Decesul comunismului e desigur înregistrat cum să faci altfel? I se recunosc unele "erori". Cu condiția să nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Eminescu etc. În 1990 mai erau circa patru sute de foști deținuți politici în județul Botoșani. Pe mulți Revoluția i-a găsit... sub pămînt. "Dar cei cu adevărat mai buni dintre noi au murit în anchete și în închisori!" va remarca amar Balanovici. Pe lîngă victime, au existat și luptători în contra comunismului, eroi. Ei sînt definiți, în același dicționar, Șăineanu, drept persoane care se disting prin vitejie și prin curaj în război sau în alte împrejurări grele. Și putem spune că în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
cîteva din cumplitele capete de acuzare la adresa "lotului mistic" al lui Noica?!!), este amenințat că va fi confruntat cu șeful lotului. Era încă boboc în ale anchetelor poliției politice, își făcea vise că se va revedea cu Dinu Noica. Iluzii, amare iluzii, totul va fi diabolic, după un scenariu pe care nici Kafka nu l-ar fi imaginat. Anchetatorul dă ordin să vină șeful lotului, după îndelungă așteptare, silențios, este introdus Dinu Nc. Steinhardt are poruncă fermă să nu deschidă gura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
este introdus Dinu Nc. Steinhardt are poruncă fermă să nu deschidă gura. Este numai ochi. Îl îngrozește înfățișarea fizică și ținuta filosofului. Vorbește cu supușenie, prompt, atent ca unul supus unui lung și dureros dresaj. Așa vom ajunge cu toții, constată amar viitorul monah. Nu neagă nimic, nu contestă, îl nominalizează, alături de alții și pe Steinhardt: "Examenul e scurt și candidatul a răspuns repede și bine. Candidatul se și înclină de cîteva ori. Ochelarii negri dau candidatului un aer de milog obsechios
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]