12,966 matches
-
mesei, reprezintă, prin excelență, o perioadă de coeziune care încununează riturile de trecere."46 Funcția socială este și mai pregnantă în cazul sărbătorilor, care nu țin nici de riturile de trecere și nici de ciclurile calendaristice, precum banchetele, fie ele antice sau moderne, ospețele și mesele festive, unde, după spusele lui Paul Claudel (poet, dramaturg și eseist francez), "toți comesenii devenim egali, iar cupa care circulă pe la toți, ne umple de indulgență, înțelegere și compasiune." Vinul este prezent în zilele noastre
Istoria vinului by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER () [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
care a trecut, iar tradiția serbării lui să dăinuie mereu."53 III. Sărbătorile culesului viilor și carnavalurile viticole Dionisiile, Bacanalele, Lupercaliile, Saturnaliile, aceste sărbători simbol al reînnoirii dar totodată și prilej al răsturnării perceptelor morale curente, care invadau străzile orașelor antice cu freamătul sarabandelor nebunești și obscene, reprezentau deja încălcări legale și periodice ale ordinii stabilite. Carnavalul este, de asemeni, o "încălcare controlată a ordinii", la care se adaugă un ritual cu măști și personaje deghizate care subliniază caracterul său imoral
Istoria vinului by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER () [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
perioada migrațiilor și Evul Mediu timpuriu (secolele IV XIII), Ioan Marian Țiplic Drumul româniei spre independență, Frederick Kellogg Electoratul din România în anii democrației parlamentare, Sorin Radu Epopeea vinului. De la Noe la anul 2000, Daniel Combes Germania. O istorie de la antici la moderni, Gheorghe Bichiceanu India și Occidentul, Demetrio Marin Intelectualii în Europa secolului al XIX-lea, Christophe Charle Istoria balcanilor, (vol. 1, 2), Barbara Jelavich Istoria cărții, Albert Labarre Istoria civilizației britanice (vol. 1 5), Adrian Nicolescu Istoria culturală, Roger
Istoria vinului by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER () [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
gesturilor, a mișcărilor expresive mimico-pantomimice. În timp ce cuvântul constituie o expresie limitată În limba În care se pronunță, gestul cuprinde posibilități de comunicare Într-o gamă mult mai diversificată. Acesta a figurat ca limbaj autonom În diverse spectacole rituale din Grecia Antică. El a apărut și mai apare frecvent cu limbaj plastic În drama tradițională chineză unde mai este folosit și În teatru și pentru transmiterea replicilor. De asemenea, el este și azi un mijloc fundamental de comunicare expresivă În spectacolele tradiționale
Expresie corporală, dans şi euritmie by Tatiana Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/92301_a_91694]
-
zodiacului și cele șapte planete și constelații, care se roteau În jurul soarelui. Ceremoniile În Egipt se făceau și În cinstea „Boului Apis”, zeul mult apreciat lor. În egală măsură, dansurile astronomice, erau cunoscute În India și China Veche. La indienii antici dansul Însemna geometria ideală a formei, dinamism, Îngemânarea artelor. Shiva, simbolul mitologiei hinduse, considerat sursa oricărei activități și Prințul suprem al dansului, dansa fără Încetare, simbolizând forța creatoare a naturii. Cele 108 stiluri inventate de Shiva s- au transmis până la
Expresie corporală, dans şi euritmie by Tatiana Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/92301_a_91694]
-
religioase, care erau adevărate balete ambulatorii: corul dansa, preoții erau corifeii. Aici dansul nu avea o linie caracteristică, ci era Împrumutată de la diverse popoare. Recitările ritmice ale psalmilor corespundeau acțiunii dramatice ale dansului, care prin analogie ne amintește de tragedia antică. În Evul Mediu, ca revers al constrângerilor anterioare ale dansului religios, dansul se desprinde de biserică, are caracterul alegoriei decorative și Îmbracă forma carnavalurilor ca fiind emanația sentimentelor de bucurie și a balurilor, fie ale suveranilor sau baluri particulare. În
Expresie corporală, dans şi euritmie by Tatiana Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/92301_a_91694]
-
ființei noastre ceea ce deservește total expresivitatea artistică, de aceea este necesar să se angreneze. Se știe că de-a lungul timpului gestul a fost apreciat ca un limbaj cu certă autonomie artistică, așa cum era și În spectacolele rituale din Grecia Antică, În drama tradițională chineză, indiană sub forma mimodramelor, de altfel ca și În zilele noastre. În afara simbolurilor realizate fie prin formații, exemplu de un simbol „Masa Tăcerii”, formație de cerc strâns, executanții cu fața la centru pe genunchi așezat, trunchiul aplecat Înainte
Expresie corporală, dans şi euritmie by Tatiana Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/92301_a_91694]
-
au cuprins întreaga paletă a întreprinderii raționale, plecând de la principii diferite, uneori diametral opuse ca viziune asupra lumii, până la a crea sisteme filosofice mai mult sau mai puțin practice și utilizabile în organizarea socială. Cei doi titani ai gândirii filosofice antice, Platon și Aristotel, (discipoli ai lui Socrate) prin scrierile lor Republica și respectiv Politika, au marcat decisiv gândirea filosofică de-a lungul istoriei umanității prin promovarea a două idei de bază: a colectivismului statal - în cazul lui Platon și a
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
plus puterea judecătorească este aceea care menține echilibrul și restabilește echitatea între membrii societății prin rezolvarea litigiilor absolut inerente conviețuirii sociale. Raporturile dintre aceste structuri au constituit de-a lungul istoriei o permanentă sursă de frământări, începând încă de la democrațiile antice extinzându-se până la democrațiile moderne ale zilelor noastre. Instinctul de proprietate practic nu depășește cadrul individual sau familial și nu se manifestă în nici un fel atunci când este vorba de proprietatea comună (de jure a tuturor și de facto a nimănu
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
variante au căpătat unele aspecte iraționale, de neconceput astăzi, deși izolat se mai întâlnesc, așa cum ar fi: servitudinea femeii - considerată altădată doar gospodină, sau bun propriu pentru muncă sau plăcere, infanticidulpe alocuri consacrat prin ritualuri sacre, sclavia - pe care filosofii antici o considerau ca o stare naturală; canibalismul - practicat pentru prizonierii de război, sau pentru cei uciși în război; - tirania - generată de sacralitatea regilor și împăraților care în virtutea acestui principiu aveau drept de viață și de moarte asupra supușilor. Deși societățile
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
o considerau ca o stare naturală; canibalismul - practicat pentru prizonierii de război, sau pentru cei uciși în război; - tirania - generată de sacralitatea regilor și împăraților care în virtutea acestui principiu aveau drept de viață și de moarte asupra supușilor. Deși societățile antice erau mai aproape de natură prin gradul redus de dezvoltare și civilizație, totuși viciile dominau viața socială și raporturile dintre oameni. Aceste aspecte erau vizibile chiar în civilizațiile cele mai avansate ale antichității cum era cea egipteană, chaldeo- asiriană și mai
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
dreptul celui mai tare, sclavia era considerată o stare naturală, suveranii aveau drept de viață și de moarte asupra supușilor, iar jafurile și măcelurile în caz de război erau îngrozitoare, încât pe drept cuvânt, concluzia lui Paulescu potrivit căreia civilizațiile antice erau dominate de vicii sunt confirmate istoric. Modalități de abordare istorică a viciilor Problema viciilor a fost abordată de-a lungul timpului de filosofi, psihologi, sociologi, fiecare încercând o explicație. De pildă Ribot (107) confundă patima cu pasiunea pentru ceva
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
ca modalități de combatere a natalității. Cu toate aceste minusuri și făcând abstracție de ele, gândirea lui Aristotel poate fi considerată ca cea mai progresistă, pentru că se bazează pe ceea ce natura umană are înscris în esența sa biologică. Alți filosofi antici: Epicur, Zenon, Socrate și școlile lor, se ocupă mai puțin de societate și mai mult de individ. În loc de a lupta împotriva viciilor propun soluții pentru combaterea instinctelor, fără rezultat însă datorită necunoașterii însemnătății acestora în viața individului. Ceea ce a însemnat
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
care te insultă, avarul care te înșală, orgoliosul care te desconsideră” recunoaște Paulescu, ceea ce înseamnă că nu rareori iubirea aproapelui în sens biblic devine imposibilă. În aceste situații își face loc mai degrabă ura și răzbunarea, ceea ce-i face pe antici să considere că între oameni există o stare de război continuu, iar pe Darwin să considere această stare ca luptă pentru existență și supraviețuire în procesul selecției naturale. Și aici Iisus găsește rezolvarea potrivită plecând de la faptul că atât la
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
divinitate, pentru că Dumnezeu creatorul n-a putut să-și lase făptura nedesăvârșită. Constată totuși, cu amărăciune, că înțelepciunea omenească nu a reușit de-a lungul istoriei să ofere soluții, ci mai degrabă a condus la experiențe dureroase. Astfel titanii gândirii antice (Platon și Aristotel) nu au putut depăși limitele națiilor din care făceau parte, iar Hobbes proclama că starea naturală a omenirii este bellum omnium contra omnes. Darwin, la rândul lui, consacră funesta formulă a luptei pentru supraviețuire „strugle for life
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
indiscretă cameră de filmat, este definitoriu pentru alt aspect impus la Woodstock: conviețuirea liberă, fără constrângeri sociale. E o manifestare a Dragostei libere, a bătrânului și veșnic tânărului nesătul Eros? Mircea Eliade făcea niște asocieri între hippies și unele filosofii antice, nu mai insist. Se știe ce a însemnat morala creștină în reprimarea instinctului fundamental cu care este dotată ființa umană. Eliberarea de blestemul păcatului originar, reușită de tinerii anilor ’60, produce o pagină excepțională: scena scăldatului în apa albastră a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
Nicolae Ceaușescu. Autoritatea „oracolului din Dămăroaia” era salvată... Se poate prezice viitorul?tc "Se poate prezice viitorul?" Din cele mai vechi timpuri, gânditorii s-au avântat în speculații cu privire la viitorul lumii și al societății omenești. Funcția „oracolului” străbate întreaga istorie antică și, într-un anumit sens, Republica lui Platon poate fi considerată un model de „societate post-cetate”, bazată pe o organizare mai bună a dominației elitei aristocratice și o delimitare mai exactă a castelor și a rolului filozofilor în societate. De
Profeții despre trecut și despre viitor by Silviu Brucan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2139_a_3464]
-
un concert gratuit. Zbor în trecut Cea mai interesantă expoziție de fotografii din programul „Sibiu 2007“ a fost la Muzeul de Istorie. Expoziția de fotografii aeriene Zbor în trecut, realizată de Georg Gerster, reunea 251 de fotografii ale unor situri antice, realizate din avion, de la vestigiile din Stonehenge, Anglia, până la Turnul Babel sau Marele Zid Chinezesc. 74 de fotografii erau dedicate patrimoniului cultural românesc - de la bisericile Moldovei, la cetățile Sibiului. Septembrie Festivalul Teatrelor Europene, bonus de toamnă Festivalul Internațional de Teatru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
globale, vom putea gîndi la privilegii ale unei contemporaneități convenabile cu noi înșine. Tot cam pe atunci, în secret sau sfidător, nostalgici, fanatici, snobi se vor întoarce la vechile erezii ale cărții. Radu TĂTĂRUCĂ INTRODUCERE Acest obiect pe care Orientul antic îl păstra sub formă de tăblițe de argilă, grecii și romanii îl desfășurau sub ochii lor, Evul Mediu îl atașa de bănci, strămoșii noștri îl luau în mînă și pe care în prezent putem să-l punem în buzunar, cartea
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
istorie. Pentru a defini cartea, trebuie să recurgem la trei noțiuni a căror îmbinare este necesară: suportul scrierii, difuzarea și păstrarea textului, ușurința în mînuire. Cartea este mai întîi suportul scrierii; astfel, tăblițele de argilă sumeriene, papirusurile egiptene, sulurile Romei antice, manuscrisele medievale, textele noastre tipărite și microfilmele pot fi considerate cărți în ciuda marii varietăți de suporturi și forme. Ideea de carte este asociată și celei de editare, adică voinței de difuzare a unui text și dorinței de păstrare a acestuia
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
vase ostraca; să mai amintim și frunzele de palmier care, uscate și frecate cu ulei, au fost folosite de secole, mai ales de indieni, sau materiale, dure ca ardezia, cărămizile, fildeșul, osul, metalele diverse etc. Dar principalele suporturi ale cărții antice erau papirusul și pergamentul. Papirusul este o plantă care crește pe malurile Nilului și în mlaștinile deltei sale. Se extrăgea măduva tulpinilor sub formă de benzi care se așezau unele lîngă altele în straturi perpendiculare; se înmuia totul, se presa
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
papirusul în realizarea cărților. Prețul pergamentului rămînea ridicat din cauza relativei rarități a materiei prime, dar și datorită costului mîinii de lucru și timpului pe care îl cerea pregătirea sa. CARTEA ÎN ANTICHITATEA GRECO-LATINĂ I. Condițiile generale Pentru a înțelege cartea antică, trebuie să ne eliberăm de concepțiile moderne asupra editării. Fiecare carte era atunci o entitate, deoarece nu exista o metodă pentru a compune după voie exemplare numeroase și identice. Se punea problema transmiterii textelor care prezentau variante ce diferențiau copiile
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
problema transmiterii textelor care prezentau variante ce diferențiau copiile diverse ale unei opere. Aceste variante puteau să rezulte din erorile scribilor sau din corecturile pe care le aducea autorul între mai multe cópii. Sulul de papirus, formă tradițională a cărții antice, se numea volumen în latină. Între secolele al II-lea și al IV-lea e.n. el a fost înlocuit progresiv de codex, făcut din foi inserate și pliate pentru a forma caiete legate între ele. Din acea perioadă, cartea și-
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
în scrierile sale; și lucrările lui Porphyrios au fost distruse. II. Cartea în Grecia clasică Informațiile despre carte în Grecia clasică sînt rare și fragmentare. Dacă acceptăm că în epoca homerică exista deja cartea, vom observa volumina reprezentate pe vasele antice din secolele al VI-lea și al V-lea. În perioadele clasică și elenistică nu ar putea fi vorba despre comerț de carte în sensul actual al termenului; totuși, din mai multe texte din secolele al V-lea și al
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
Timgad), în Grecia, unde biblioteca fondată de Hadrian la Atena era celebră. Importanța acestor biblioteci dovedește sărăcia moștenirii noastre clasice, textele pe care le-am păstrat fiind puțin relevante pentru activitatea literară în Antichitatea greco-romană. Nici un manuscris al unui autor antic nu ne-a parvenit; secole, uneori mai mult de un mileniu, despart cea mai veche copie păstrată de data alcătuirii textului, iar autorii vechi ne sînt cunoscuți prin copiile copiilor. Ceea ce s-a păstrat nu reprezintă decît o mică proporție
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]