8,377 matches
-
persuasiune, manipulare și seducție, pe care cititorul obișnuit să caute în special argumente, îl omite. "Miezul" tare al discursului nu se obține prin intermediul unei încercări interpretative sau psihanalitice, ci prin recursul la ritual și metaforă ce presupune deplasarea ușoară a aparențelor și crearea unui lanț continuu de aparențe ale aparențelor. Seducția operează în interiorul unui discurs prin intermediul aproximării, ambivalenței, al vrăjii, împlinindu-se în cadrul ceremonialului sau al ritualurilor care rupeau legătura cu realitatea, impunând o logică nouă și un tip de ordine
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
obișnuit să caute în special argumente, îl omite. "Miezul" tare al discursului nu se obține prin intermediul unei încercări interpretative sau psihanalitice, ci prin recursul la ritual și metaforă ce presupune deplasarea ușoară a aparențelor și crearea unui lanț continuu de aparențe ale aparențelor. Seducția operează în interiorul unui discurs prin intermediul aproximării, ambivalenței, al vrăjii, împlinindu-se în cadrul ceremonialului sau al ritualurilor care rupeau legătura cu realitatea, impunând o logică nouă și un tip de ordine care fascina. Metafora în sine este elementul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
caute în special argumente, îl omite. "Miezul" tare al discursului nu se obține prin intermediul unei încercări interpretative sau psihanalitice, ci prin recursul la ritual și metaforă ce presupune deplasarea ușoară a aparențelor și crearea unui lanț continuu de aparențe ale aparențelor. Seducția operează în interiorul unui discurs prin intermediul aproximării, ambivalenței, al vrăjii, împlinindu-se în cadrul ceremonialului sau al ritualurilor care rupeau legătura cu realitatea, impunând o logică nouă și un tip de ordine care fascina. Metafora în sine este elementul dominant al
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
identități favorabile celui sedus. După acest autor, seducătorul, ca și vânzătorul, manipulează relația cu interlocutorul prin intermediul unei adevărate arte de adaptare la caracteristicile acestuia din urmă, artă care trebuie să rămână de ordinul implicitului și al inobservabilului. Bazându-se pe aparențe și pe strategia de a le conferi iluzia realității, logica seducției, în viziunea lui Michel Meyer, vizează diminuarea distanțelor, fiind, de fapt, o logică a terțului inclus, spre deosebire de "logica de prădător", care este aceea a terțului exclus. Lionel Bellenger discută
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Bellenger discută despre "persuasiunea-seducție" ce poate fi regăsită atât în relațiile interpersonale, cât și în comunicarea de masă, publicitate sau politică, remarcând că imperativul său este acela de a surprinde interlocutorul, oferindu-i o altă imagine, deturnând realitatea prin manipularea aparențelor. O analiză extrem de interesantă care reunește teoria actelor de limbaj și seducția este aceea oferită de Shoshana Felman în Le scandal du corps parlant. Don Juan avec Austin ou la séduction en deux langues. Autoarea pleacă de la ideea că există
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
discursivă și nici nu poate fi sinonimă minciunii, pentru că seducția implică metamorfoza răului în bine, a falsului în adevăr, transgresând opozițiile clare. Mai mult decât atât, "seducția este mai falsă decât falsul pentru că se folosește de semne, care sunt niște aparențe, pentru a le face să-și piardă sensul ea abuzează de semne și de oameni"549. Dacă și în această accepțiune seducția pare a se încadra printre conotațiile minciunii din planul cultural sau estetic, totuși există cel puțin o diferență
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
în care se găsește "toposul esteticului"552. În zona esteticului, susține Parret, logica seducerii se impune atât seducătorului, cât și celui sedus, astfel încât ideea "strategiei" devine superfluă − logica seducției se prezintă atât ca derealizare, cât și ca desubiectivizare, instituind terenul aparențelor și al simulacrului. Astfel, una dintre ipotezele lui Jean Baudrillard pare a fi demonstrată dacă seducătorul este nimeni, iar seducția desubiectivizează, înseamnă că acesta nu deține decât rolul secund, provocarea aparținând, de fapt, obiectului sedus: "Subiectul nu poate decât să
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
și performanță discursivă Pentru Jean Baudrillard, discursul poartă întotdeauna cu sine dorința de a produce sens, pe când limbajul și scriitura nu sunt decât forme aluzive ce transportă sensul într-un joc al seducției. În interiorul scriiturii, seducția operează prin aproximare, ambivalență, aparența sensului, astfel încât ea nu poate fi asociată decât domeniului esteticii. În general, seducția este înțeleasă într-o relație strânsă cu mythos-ul și narativitatea, în timp ce ea se opune constant logos-ului și argumentului. Chiar și numai prin caracteristicile sintetice prezentate se
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
o deplasare a polilor. Orice discurs trebuie să aibă întotdeauna drept axiomă coerența, iar seducția aduce înăuntrul lui dezordinea [...] În sens mult mai larg, seducția este o sfidare care dejoacă toate puterile, în măsura în care introduce indeterminarea, hazardul, aleatorul, ludicul. Seducția reabilitează aparența"554. Această relație dintre seducție și manipularea aparențelor a fost sesizată și de Lionel Bellenger, care notează că "pentru Jean Baudrillard, seducția înlătură realitatea și manipulează aparențele. Ea nu este o energie, ea ține de ordinul semnelor și al ritualurilor
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
aibă întotdeauna drept axiomă coerența, iar seducția aduce înăuntrul lui dezordinea [...] În sens mult mai larg, seducția este o sfidare care dejoacă toate puterile, în măsura în care introduce indeterminarea, hazardul, aleatorul, ludicul. Seducția reabilitează aparența"554. Această relație dintre seducție și manipularea aparențelor a fost sesizată și de Lionel Bellenger, care notează că "pentru Jean Baudrillard, seducția înlătură realitatea și manipulează aparențele. Ea nu este o energie, ea ține de ordinul semnelor și al ritualurilor și de utilizarea lor malefică. A seduce înseamnă
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
sfidare care dejoacă toate puterile, în măsura în care introduce indeterminarea, hazardul, aleatorul, ludicul. Seducția reabilitează aparența"554. Această relație dintre seducție și manipularea aparențelor a fost sesizată și de Lionel Bellenger, care notează că "pentru Jean Baudrillard, seducția înlătură realitatea și manipulează aparențele. Ea nu este o energie, ea ține de ordinul semnelor și al ritualurilor și de utilizarea lor malefică. A seduce înseamnă a ști să te joci cu universul simbolic, când puterea în sens tradițional reprezintă matricea realului"555. În perspectiva
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
autoreflexivitatea limbajului, faptul că limbajul a devenit un domeniu autonom care se referă la sine, conduce la ideea că orice text conține în sine însuși posibilitatea autoabsorbției sale și a tuturor sensurilor posibile pentru a se livra unui joc al aparențelor pure, deci al seducției. Această fascinație declarată de transformare a limbajului în ritual este, de fapt, dorința de convertire a acestuia în seducție, căci "aceasta este seducția, până la urmă, posibilitatea de a te juca cu semnele, nu cu un sens
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
cu virusul postmodern. Pe de altă parte, deschiderile oferite de această paradigmă au oferit mai multă libertate de exprimare, iar efectele sociale au fost puse sub semnul democratizării și egalității (a se vedea, de pildă, discursul de tip feminist). Dincolo de aparența jocurilor verbale (care este o obiecție ce nu a fost adresată doar filosofilor postmoderni), postmodernismul a ridicat un număr semnificativ de întrebări și a pus sub semnul îndoielii și criticii radicale multe dintre presupozițiile unor moduri de gândire și de
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
p. 86: "Cred, Arist, că te-am făcut să-ți dai seama îndeajuns că orice expresie a unei idei abstracte nu poate fi decât o alegorie. Datorită unei soarte ciudate, acei metafizicieni care-și închipuie că pot scăpa de lumea aparențelor sunt constrânși să trăiască perpetuu în alegorie. Poeți triști, ei sărăcesc fabulele antice de culoarea lor, nefiind decât niște simpli culegători de fabule. Ei fac mitologie albă". Pentru Derrida, mitologia albă păstrează ideea că metaforele au plecat de la o serie
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
termenii următori: A spune că filosofii visează la existența unei singure metafore adevărate e echivalent cu a spune că ei visează să desființeze nu numai distincția dintre literal și metaforic, ci și distincția dintre limbajul erorii și limbajul adevărului, limbajul aparenței și limbajul realității adică, limbajul adversarilor lor și propriul lor limbaj. Aceasta poate părea o definiție îngustă a "visului fundamental al filosofiei", însă ea aduce în centrul discuției o speranță mai veche: speranța într-un limbaj cu privire la care nu se
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
siguranță evlaviei, iar acolo diavolul va găsi cu dificultate o ocazie pentru a te ispiti. De asemenea, se poate întâmpla ca cei care ascultă o liturghie prea lungă să ajungă să formuleze unele critici răutăcioase, gândind că preotul, care în aparență pare a fi cufundat în evlavie, face acest lucru din plăcerea de a ieși în evidență, sau se poate întâmpla ca aceștia să fie cuprinși de plictiseală, etc.». 2. Fratele Ioan, însoțitorul fratelui Leon, care la rândul său fusese însoțitorul
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Așteptare reia, stilistic, toate datele și premisele anunțate anterior în Nu ucideți femeile. Scrisă tot la persoana întâi, mai mult, eroina purtând același nume - Raluca -, această carte se dovedește mult mai ambițioasă, încercând sondarea unui psihic incert care, deși păstrează aparențele normalității, este gata oricând să o încalce. Raluca, posedând o incredibilă disponibilitate de a trăi în imaginar, refuză realitatea sau, în orice caz, îi respinge orice imixtiune în forul său interior. Drama se declanșează în momentul când realitatea evidentă se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286507_a_287836]
-
nu-și dovedise până atunci prin nimic fragilitatea. Meritul scriitoarei este acela de a sintetiza, în doar câteva pagini, existența unui personaj, cu toate dramele, nostalgiile și ratările lui, de a releva tragedia unui destin, mascată, de cele mai multe ori, sub aparențe calme, deseori chiar fericite, într-un cuvânt de a smulge vălul pentru a ajunge la fața nevăzută, ascunsă a adevărului. Într-un stil sobru, concis, lipsit de orice sentimentalism, prozatoarea investighează fibrele cele mai intime ale sufletului omenesc, scoțând la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286507_a_287836]
-
a ajunge la fața nevăzută, ascunsă a adevărului. Într-un stil sobru, concis, lipsit de orice sentimentalism, prozatoarea investighează fibrele cele mai intime ale sufletului omenesc, scoțând la iveală toate lașitățile, toate abdicările, toate ororile refulate, altfel perfect camuflate sub aparența unor ființe liliale, echilibrate, fericite. În concepția sa nu există așadar „îngeri”, ci doar „îngeri maculați”, și maculați nu neapărat de faptele comise, ci, mai ales, de gândurile nerostite ( Cine n-a furat mere din grădina copilăriei?) sau de visele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286507_a_287836]
-
fără interferența elementelor constitutive. Această auto-similaritate a sistemului arterial oferă transportul rapid și eficient al sângelui printr-un sistem complex, distribuit spațial. Ramificațiile sistemului arterial sunt de natură fractală, vasele și sângele conținut ocupând 5% din volumul corpului (structură de aparență complexă autosimilară și lacunară, de lungime indefinită în interiorul unui volum finit ceea ce oferă o mare suprafață de schimb în interiorul unui volum limitat)4,23. La nivelul fiecărei bifurcații diametrul vaselor fiice este mai mic decât diametrul vaselor parentale, dar suma
Factorul de risc geometric în arteriopatiile obliterante aterosclerotice by Antoniu Octavian Petriş () [Corola-publishinghouse/Science/1161_a_2068]
-
iterațiilor este finit - ex. coroana unui arbore, arborele arterial). Structura ocupă pentru un volum finit un spațiu maxim fără interferența elementelor constitutive. Ramificațiile sistemului arterial sunt de natură fractală, vasele și sângele conținut ocupând 5% din volumul corpului (structură de aparență complexă autosimilară și lacunară, de lungime indefinită în interiorul unui volum finit ceea ce oferă o mare suprafață de schimb în interiorul unui volum limitat). Auto-similaritatea fractală implică o relație de scalare, adică valoarea unei anumite caracteristici depinde de rezoluția utilizată pentru a
Factorul de risc geometric în arteriopatiile obliterante aterosclerotice by Antoniu Octavian Petriş () [Corola-publishinghouse/Science/1161_a_2068]
-
mi-a spus: „Că bine-a mai dormit!”. Problema nu era Însă ședința. Conform celor spuse de cei de la National Sleep Foundation, dacă nu poți sta concentrat la o ședință plicticoasă sau monotonă este problema ta. Mama avea dreptate În aparență, această Capcană ar putea fi asociată mai degrabă cu cicălelile mamei, cum ar fi „uită-te În stânga și-n dreapta Înainte să treci strada”, „mănâncă-ți legumele din farfurie” sau „așteaptă o oră după masă Înainte să mergi să Înoți
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
o bază trainică de principii și obiective. 2. Declarați-vă capacitățile cât mai cinstit cu putință. Serviciile exemplare pentru clienți nu promit nici mai mult, nici mai puțin decât pot oferi. 3. Tratați fiecare tranzacție În mod egal, indiferent de aparențe sau de valoare. Nu onorați comanda mai mult decât pe client. Unii clienți mici se dezvoltă și devin mai loiali. 4. Fiți permanent la dispoziția clienților și asociaților dumneavoastră. Dacă nu vă aflați acolo unde este nevoie de dumneavoastră, veți
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
Înconjurat de câteva persoane care să nu mai contenească cu Întrebările.” L-am Întrebat dacă avea impresia că oamenii care stăteau la rând aveau aceeași senzație. „De ce să nu aibă?”, a fost răspunsul său. „Doar interacționează cu șeful lor.” În aparență, ați tinde să credeți că acest om era cam egoist. În realitate, era un om foarte plăcut și Își Închipuia că acțiunile sale sunt cât se poate de normale. După cum mi-a mărturisit mai târziu, se considera un fel de
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
exil mai puțin aspre. Ar fi fost cu totul lipsit de logică pe lângă faptul că ar fi fost și ilegal, să fie pedepsit mai dur un complice al inculpatului. În condamnarea dată de Augustus, trebuie să fi fost măcar o aparență de justiție. Ceea ce se poate admite, e adevărat, este că Augustus, date fiind antecedentele lui Ovidiu, trebuie să-i fi aplicat pedeapsa maximă. Dar erau numai antecedente morale sau și politice? Din repetata distincție ovidiana potrivit căreia a sa error
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]