8,378 matches
-
da, demult înseamnă înainte de revoluție. Erau copii, totul părea bun pe atunci, așa puțin cât era. O tul bură îndemnul neașteptat și, pentru a nu părea nepoliticoasă, făcu loc și amandinei pe tavă. Apoi căută o masă liberă și își aranjă farfuriile cu gândul la privirea bolnavului. La urma urmei, de ce să-i spunem bolnav ? De ce boală suferea ? Să-i spunem, de aici înainte, pacient, o să-i propună lui Panteli mon. El va spune : „Dacă a te sinucide n-ar veni
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
trecut pe la anestezist. Cum îl cheamă ? — N-aș vrea să vorbim despre lucrurile astea. Mai bine dă-mi poșeta, să vedem cum te mai simți... — Poșeta mea ? Ghicești în farduri ? Să știi că nu prea folosesc, adică acum m-am aranjat puțin... — Nu vreau fardurile. Vreau să ne uităm în carnetul tău de însemnări. Să dăm la ultimele pagini. Deschise coperțile. — Asta e de azi ? se aplecă Iacob deasupra paginii, ca să poată desluși pe întuneric. Cosmina încuviință. El se aplecă, frunțile
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
că medicina începe tocmai în momentul în care are puterea să trântească filosofiei ușa în nas. Pantelimon se întoarse, zâmbind : Bine, pe Freud poți să-l lași să se uite pe fereastră. — Cu Efrem trebuie să te grăbești, spuse Cosmina, aranjând pătura cu mâinile bolnavului deasupra. O să plece în Anglia. A găsit acolo de lucru. — Mare scofală... Ce diferență e între un englez mort și un mort de-al nostru ? Poate că pentru radiologi o fi vreo diferență, răspunse Cosmina, privind
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
deschise. El făcu semn de câteva ori, până când Melania, întorcând paginile, se opri, apăsând pe cotorul cărții, ca să rămână deschisă în locul nimerit. Își văzu apoi de treburi, spălă farfuriile în ligheanul cu apă fiartă de pe plită, le clăti și le aranjă în dulap. La urmă se așeză să tricoteze. Era liniște, focul amorțea, îmboldind aburii ridicați din lighean să îmblânzească aerul uscat. Melania fredona încetișor, rostogolind, din când în când, ghemul, ca să-l deșire. Iar el citea și, pentru ca lectura să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ce-ar folosi ? Nu avem aceleași amintiri. Cu toate astea, în șirul de mașini îmbulzite după ploaie, priveau spre același loc. Acum, acolo era o tonetă în care un bărbat, după ce se încredințase că cerul se limpezește, începuse să-și aranjeze nimicurile de vânzare. Atunci Rada, căzând în genunchi și cu mâinile strânse peste pântece, fusese mai ales surprinsă. Cum să se poată întâmpla una ca asta, voia să-i oprească și să le explice, dar n-avea cum. Și nici
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
vânzătorii de amintiri și proroci, pictorul își așeza într-un colț șevaletul, tuburile de vopsea și pensulele. Oamenii îi pozau neclintiți, cu capul ușor într-o parte sau cu privirile țintă înainte, după cum credeau că le șade mai bine. Își aranjau părul cu câteva gesturi repezi, femeile își reîntregeau conturul ochilor sau al buzelor, miopii își scoteau ochelarii, chelioșii își acopereau țeasta cu pălăria de pai pusă ștrengărește. Portretul trebuia să fie mai îngăduitor decât imaginea din oglindă. Numai că, primindu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
întoarse spre cârciumar : Ne-ai zis vreodată cum o cheamă ? Coropciuc zâmbi și, cum le scotea la iveală pe rând, lămuri o nouă taină. — De la aură. Așa-i, băiete ? — De-asta are și darul cititului, adăugă Maca. Coropciuc terminase de aranjat paharele. Își turnă un deget de bere și-și șterse mustățile cu degetele făcute crăcană. — Fetița asta a noastră, spuse, nu are darul cititului, din contră, are boala cititului. Adică îi place să citească, încuviință Maca. Cum e când dormi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Fata venea, dansând parcă. Își aruncă, din mers, rujul și oglinjoara în poșetă, se opri în dreptul lor, zâmbind, și își trecu, într-un gest cochet, o șuviță după ureche. — O să lipsesc vreo două ore, spuse. Mă întorc la timp să aranjez vitrina pentru mâine. — Magdalena ? întrebă Tili, străduindu-se să înțeleagă. Ea se întoarse și zâmbi iarăși. Își puse mâna într-a lui, dar nu ca să plece împreună, ci ca un fel de rămas-bun. — Îmi place foarte mult Magdalena, spuse. Sună
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
să las să intre în palat pe cineva care arată ca un cerșetor. — Păi, îmi puteți acorda permisiunea de a întreba dacă sunt calificată să intru? Dacă pot obține un „da“ de la dumneavoastră, voi găsi o modalitate de a-mi aranja înfățișarea. — Crezi că m-aș mai fi deranjat dacă n-aș considera că te califici? Ei bine, zice mama un pic ușurată, va trebui să-i spunem unchiului tău doar că Sticlă trebuie să aștepte până când împăratul te vede. — Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
cu ei în manuscrisele budiste și în frescele templelor. Sunt considerați simbolul lui Buddha și sunt rari. Aici, asemenea copaci, bătrâni de sute de ani, sunt peste tot. Frunzele lor coboară până la pământ ca niște draperii verzi. În grădină sunt aranjate pietre mari, frumoase, formând un model plăcut ochiului. Când îmi ridic privirea, între chiparoși văd ascunse pavilioane magnifice. După multe cotituri, îmi pierd simțul orientării. Am trecut cu siguranță de vreo douăzeci de pavilioane înainte ca, în cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
un set de instrucțiuni cu privire la ritualul și eticheta Curții. Răbdător, nu trece în revistă toate detaliile. Kuei Hsiang va sta în locul tatălui meu. Lui Rong i se va dărui o rochie pentru ceremonie. Mama primește zece mii de tael-i pentru a aranja casa. Rămâne cu gura căscată când vede cum banii sunt aduși în cameră încărcați în cufere. I se face dintr-odată teamă de un posibil jaf. Îi cere lui Kuei Hsiang să țină ferestrele și ușa încuiate tot timpul. Căpetenia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
înseamnă „primăvară“. Ele sunt Chun-cheng, Răsărit de Primăvară; Chun-hsia, Apus de Primăvară; Chun-yueh, Lună de Primăvară; Chun-meng, Vis de Primăvară. Toate sunt plăcute la înfățișare și curate. Răspund prompt chemărilor mele și nu afișează nici o caracteristică anume. Părul lor este aranjat la fel. În vreme ce eunucii poartă cozi, doamnele au cocuri strânse la ceafă. În prezența mea, își țin mâinile pe lângă trup și ochii ațintiți în pământ. Aștept atât de mult așezată la imensa masă, înconjurată de eunuci și de doamne de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
vorba de căcare, doamnă, șoptește An-te-hai de parcă ar avea gura plină de mâncare. — Dar despre ce e vorba atunci? E vorba despre grație, doamnă. — Grație? Cum poate cineva să se cace grațios? Să mi se machieze fața, să mi se aranjeze părul și să mi se pună rochia pe mine, iar apoi să-mi fie strânsă în jurul pieptului, doar pentru a fi dată jos după-amiaza devine nu doar plictisitor, ci și obositor. Eunucii și doamnele de onoare poartă tăvi și mărșăluiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
singură. Dar nu am dreptul să schimb regulile. Încep să înțeleg că viața imperială nu e nimic altceva decât o sumă de detalii elaborate. Cea mai mare problemă a mea e răbdarea. An-te-hai îmi ține companie cât timp mi se aranjează părul. Mă amuză cu povestioare și glume. Stă în spatele meu, în vreme ce eu stau cu fața la oglindă. Cel care îmi face părul mi-l netezește mai întâi cu apă parfumată, aApoi, îl dă cu ulei din extract de floarea-soarelui de munte. După ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Marea Scenă Changyi a Sunetului Magnific nu e nici împăratul Hsien Feng, nici oaspeții săi, nici fabuloasele decoruri de operă și actorii în costume, ci diadema de pe capul lui Nuharoo, care e făcută din perle, coral și pene de pescăruș aranjate sub forma caracterului shou, simbolul longevității. Sunt nevoilă să privesc în altă parte pentru a reuși să îmi păstrez zâmbetul pe chip. Sunt condusă printr-o poartă bine păzită și printr-un hol, apoi intru în teatrul în aer liber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
totul merge bine cu Majestatea Sa, veți fi chemată în a paisprezecea zi după următoarea lună plină. Ne revedem atunci, doamnă. Face un pas înapoi, după care se îndreaptă spre ușă. — Așteaptă! Nu am încredere în el: cum poate fi aranjată atât de ușor o întâlnire la o anumită dată cu împăratul Hsien Feng? Shim, te rog să ai răbdare și să-mi răspunzi la întrebări. Dacă Majestatea Sa va vrea să vadă alte doamne în ziua aceea? Cum poți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
cea mai apropiată de perete și mă învelesc cu cearșafuri calde. În tot acest timp, chipurile lor rămân lipsite de orice expresie. Când îmi ating trupul cu mâinile lor, mă simt ca și cum aș fi o pernă oarecare. După ce totul e aranjat, ei lasă în jos draperiile și se retrag. În cameră se așterne o liniște de mormânt. Mirosul bețișoarelor parfumate devine din ce în ce mai puternic. Analizez încăperea prin draperie. E plină cu lucrări de caligrafie și picturi. Cel mai mare tablou înfățișează un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
astfel de fluiere din trestie, pe care le legam de păsările mele și, de asemenea, de zmee. În funcție de grosimea lor, trestiile produceau sunete diferite. Odată, un sătean bătrân a legat două duzini de fluiere de un zmeu mare: le-a aranjat în așa fel încât să reproducă ritmul unui cântec popular cunoscut. Mă scol, merg în grădină și sunt întâmpinată de păuni. An-te-hai e ocupat cu hrănirea papagalului Confucius. Pasărea își încearcă noua replică, pe care tocmai a învățat-o: „Felicitări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
credinței strămoșilor noștri, ritualul va asigura locul lui Tung Chih în univers. În noaptea de dinaintea evenimentului, palatul îmi este decorat de către eunuci, care înfășoară căpriorii și streșinile cu țesături vopsite în roșu și verde. Până la ora 9 dimineața totul este aranjat. În fața porților și pe holuri sunt agățate lampioane roșii în formă de dovleac. Sunt foarte bucuroasă, căci mama, sora mea Rong și fratele meu Kuei Siang au primit permisiunea de a-mi fi alături. E prima lor vizită de când am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
se amestece prin mulțime și îl aud cum râde. Îmi dau seama că vinul de orez și-a făcut efectul. Rong e mult mai frumoasă, însă mai slabă decât ultima dată când am văzut-o. — Viitorul lui Rong nu e aranjat încă, și asta mă îngrijorează, îmi zice mama cu un oftat. Ea nu a fost la fel de norocoasă ca tine. Nu a primit nici măcar o singură cerere în căsătorie ca lumea, și are peste douăzeci de ani. — E un bărbat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
de umilința mea. În fiecare zi înainte de ivirea zorilor mă îmbrăcam și mergeam într-un palanchin la Sala Dezvoltării Spirituale. Începeam imediat să sortez documentele oficiale în mai multe cutii. De obicei, împăratul Hsien Feng încă dormea în camera alăturată. Aranjam cutiile în ordinea importanței. Când răsărea soarele și împăratul venea la mine, eram pregătită să îl informez. El se consulta cu sine însuși și își cântărea deciziile. Uneori purta o discuție cu mine, după care eu trebuia să redactez edictele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
fie adus fiul. Mi-l pun în poală și îl țin strâns în brațe. Pentru el, asta nu e decât o altă plimbare. În timp ce palanchinul se leagănă, adoarme liniștit. Îmi trec degetele prin părul lui moale și negru și îi aranjez coada. Îmi doresc să-l pot învăța pe Tung Chih să fie puternic. Vreau să știe că pacea nu trebuie luată niciodată ca pe ceva de la sine înțeles. El e dezmierdat de servitoare, obișnuit să vadă lângă patul său femei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Răsărit, cea ale cărei cuvinte fac legea în casă, așa că mă văd nevoită să bat în retragere. Eunucul-șef Shim îl întreabă pe Majestatea Sa dacă dorește să încerce cerneala înainte de a scrie. Hsien Feng dă aprobator din cap. Îi aranjez hârtia de orez. În clipa în care vârful pensulei atinge hârtia, mâna lui Hsien Feng tremură violent. Tremurul începe cu degetele, apoi se întinde la braț, la umăr și la întregul corp. Transpirația îi trece prin robă, iar ochii i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
pe moarte. Nu există nici măcar o fărâmă de compasiune în trupul lui micuț. Îl plesnesc pe Tung Chih. Timp de o săptămână, în loc să-l las cu Nuharoo, îmi petrec timpul cu el, observându-l. Descopăr cauza relei sale purtări. Eu aranjasem ca Tung Chih să ia lecții de călărie cu Yung Lu, însă Nuharoo a găsit pretexte pentru ca acesta să lipsească. În loc să exerseze cu cai adevărați, Tung Chih călărește pe eunuci. Mai mult de treizeci de eunuci trebuie să meargă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
și a vrut să se dezvolte. Nu numai că am încurajat-o, dar i-am oferit și ocazii. Prințesa Jung s-a transformat într-o adevărată frumusețe când a împlinit cincisprezece ani. Unul dintre miniștrii mei a sugerat să îi aranjez o căsătorie cu un șef de trib tibetan - „așa cum intenționa tatăl ei, împăratul Hsien Feng“, mi-a reamintit ministrul. Am refuzat propunerea. Deși doamna Yun și cu mine nu fuseserăm niciodată prietene, am vrut să îi fac dreptate. Ea vorbise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]