8,697 matches
-
și de mult n-au mai dormit băieții atît de bine, În ciuda pericolului iminent, unii cică de un an. Au adormit și secretarele, deși sînt despărțite de noi de un zid izolator de plumb. Doar ȚÎra a tresărit ușor la auzul cuvîntului logogenici (Victor Mașek). Țicudean a sărit ca ars, dar fără să se trezească, la Academia a fost și va fi Întotdeauna alături de poporul român (acad. Mihai Drăgănescu), iar Radu Călin Cristea a rîs În somn, ca un copil, cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
nu-i deloc atît de simplu. Și, În sfîrșit, scena cea mai frapantă: minunea pe care-o face sora Falconer În marele cort, În fața spectatorilor. Totul este atît de bine construit, atît de expresiv-expresionist, Încît atunci cînd surdul Își redobîndește auzul te Încearcă o emoție profundă, pe care-ai crezut-o pierdută de vreo douăzeci de ani, emoție asemănătoare frisonului provocat În clipa În care Marcellino căruia, după ce descoperă În podul mînăstirii statuia de lemn a lui Iisus, i se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
dobitocii pe care, nu s-a aflat din ce motiv, Dumnezeu Îi iubește la fel de mult, dacă nu și mai și. Desigur, Brooks protejează foarte bine miracolul săvîrșit de sora Sharon: prin mulțime se șoptește, de pildă, că surdul Își pierduse auzul În urma unei emoții foarte puternice. Asta Înseamnă, potrivit unei minime informații medicale, că nu numai teoretic și l-ar putea redobîndi printr-o altă emoție, asemănătoare ca intensitate primei. Iar sora Falconer nu ar fi avut altceva de făcut decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ai scăpat, dar chiar un simbol al vremii În care ne zbatem fără rost. Noroc cu William Hurt, care rămîne cu dresoarea de cîini. Dar Edward nu mai latră cînd i se năzare, ai cumplita impresie că ți-ai pierdut auzul și-atunci apare Jean Simmons din celălalt film și ți-l redă integral ca să poți asculta cvartetul nr. 7 În fa major, op. 59, nr. 1, al lui Beethoven. Care nu-i trecut pe generic, În schimb e trecută Madonna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ORL ce i-au fost făcute periodic În istorie de alte popoare necăjite dar necinstite, mai avansate medical, În sfîrșit, sînt simple presupuneri, păcat Însă că nu se suflă-o vorbă despre celelalte simțuri, cum ar fi al văzului sau auzului, care nu numai că nu-s ascuțite, ci au ajuns adevărate ruine, din cauza altor popoare. Rămînem astfel doar cu impresia că românii miros ascuțit. Dimineața pune pe prima pagină o magnifică ilustrație cu domnul Iliescu la urna sub care scrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
iar visele nu s-au lăsat așteptate, purtăndu-mă în multe locuri, dar m-am oprit în fața bisericii Sfântul Nicolae Domnesc... Încercam din răsputeri să-mi aduc aminte pe când a fost zidită... Un glas parcă îmi șoptea ceva... Mi-am încordat auzul și l-am auzit pe Misail Călugărul, care îmi spunea: “Într-acea vreme odihnind Ștefan vodă la Vaslui, i-au venit olăcari de sârg de la Soroca, cum Lobodă și Nalivaico hatmanii căzăcești au intrat în țară și pradă. Deci Ștefan
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
ea auzite, i se adresau cu cuvinte omenești. La început, copila nu prea a înțeles despre ce putea fi vorba. Avea impresia că are închipuiri, că i se năzare. Dar nu, nu era doar o părere. Vocile îi sunau în auz, le auzea, ei îi vorbeau. îi adresau încurajări și sfaturi, pe care ea nu le prea pricepea pe moment. Dar, neștiind ce să facă, le asculta în tăcere, fără să reacționeze în vreun fel. Avea doar treisprezece ani. Era neajutorată
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
Ioana a fost condamnată la închisoare pe viață, având drept hrană pâine uscată și apă. La plecarea din Saint Ouen, Ioana a spus: „Ei bine, oameni ai Bisericii, duceți-mă în închisoarea voastră, nu mă lăsați în mâinile englezilor”. La auzul acestei cereri, monseniorul de Beauvais ÎPierre Cauchonă răspunse: „Duceți-o acolo de unde ați luat-o”. Și a fost dusă la castelul din care plecase. Aceste vorbe ale lui Pierre Cauchon constituie adevărata condamnare a Ioanei, fapt dovedit de cele ce
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
auzeau cu claritate doar cuvântul „Liuba”. A stat așa vreo cinci zile...” Ce-i cu tine, băiete?” l-a întrebat într-una din zile colonelul. „In loc să te bucuri că pleci acasă, tu te perpelești ca un îndrăgostit?”. La auzul acestor cuvinte, nenea Jănel o făcut ochii mari, întrebându-se: „De unde știe colonelul că eu și cu Liuba ne avem dragi?”... N-o spus nimic, însă. S-o ridicat în picioare și o plecat capul ca vita la tăiere...Până la
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Altfel...In rest știți povestea. Grozav bărbat!...N-am mai auzit de altul care să rămână cu gândul și cu inima la o fată, așa ca nenea Jănel, și să fugă din închisoare ca el - a aprecit Vasile Hliboceanu. La auzul acestor cuvinte, Pâcu și-a bombat pieptul și a luat o atitudine mândră, de parcă nenea Jănel ar fi fost cel puțin frate cu dânsul. După această poză, s-a uitat pe masă, căutând oala cu vin. Oala ședea nepăsătoare în fața
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
a exprimat dorința Ion Cotman. Dacă stau și mă gândesc bine, aș avea eu ceva potrivit... Atunci dă-i drumul! l-a îndemnat Pâcu. S-o luăm pe scurtătură, dar mai adă udătură, bade Costache - a versificat Vasile Hliboceanu. La auzul acestor cuvinte, cei din jurul mesei au devenit mai vioi parcă...Vasile Hliboceanu i-a cuprins dintr-o privire și a pornit a vorbi: La mine în sat, oamenii îs cuminți și trăiesc în frica lui Dumnezeu. S-o întâmplat, însă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
toate mințile? Vrei să ajungi de râsul satului?” „Nu-i chip să n-o iau, tată...” „Cum nu-i chip, Toadere? Cum?!” „Apoi n-am ce face, tată. Cum să nu iau fata omului, dacă am lăsat-o grea?!” La auzul acestor vorbe spuse cu tâlc de Hliboceanu, cărăușii au pornit să râdă cu hohote... Stați! Stați! Socoteala nu s-o încheiat aici - i-a liniștit Hliboceanu. Cum? Nu s-o mântuit aici? Da’ ce o mai fost? a întrebat Gheorghe
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Mitruță aștepta hotărârea lui Aizic cu inima cât un purice. „Să nu te puie dracul să nu-l primești, jupâne, că îți sucesc gâtul!” își zicea în sinea lui. Dacă spui dumneata, moș Dumitre, atunci nu duc nici o grijă. La auzul răspunsului lui Aizic, Mitruță era gata să chiuie, dar s-a mulțumit să-și ducă mâna la inimă, pentru a-i potoli detunăturile... Când totul a fost gata, jupân Aizic le-a făcut plata, neuitând să le strecoare câțiva crăițari
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Păcat că nu sunt în stare să preia ce e bun de la noi! Ei se laudă că fac „inginerie genetică”, dar eu nu știu la ce e bună, ingineria asta, dacă nu-și pot ascuți cu ea vederea.. Sau măcar auzul. Altceva: sunt un motan foarte tânăr dar să știți că m-am îndrăgostit. De cine? Ei, de cine?! Nu te îndrăgostești de cineva. Ai în tine dragoste multă și simți nevoia s-o dai în dar. Dacă găsești pe cineva
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
floare, fiecare culoare. Exact așa cum fac eu acum. Dacă vă plac nu numai florile ci și miresmele, mirosiți și iarba de acasă și ciorba de pe masă și pâinea caldă. Aveți nevoie de miros, cum aveți nevoie de văz și de auz. Cu văzul și auzul știu că faceți exerciții cât e ziua de mare, vreți să vedeți tot, să auziți tot, de ce nu ați face exerciții și cu mirosul?! Dar fiți atenți, am descoperit că am o problemă. Stau și eu
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
așa cum fac eu acum. Dacă vă plac nu numai florile ci și miresmele, mirosiți și iarba de acasă și ciorba de pe masă și pâinea caldă. Aveți nevoie de miros, cum aveți nevoie de văz și de auz. Cu văzul și auzul știu că faceți exerciții cât e ziua de mare, vreți să vedeți tot, să auziți tot, de ce nu ați face exerciții și cu mirosul?! Dar fiți atenți, am descoperit că am o problemă. Stau și eu acum cam strâmb, cum
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
loc! - N-auzi, este cutremur! îi strigă Ioan, ieșind precipitat pe ușă. Imediat se prăbuși soba mare, cu patru coloane din teracotă, dar studentul se întinsese la loc pe pat. A doua zi povestea, oarecum amuzat: - Eu reacționez doar la auzul cuvântului magic “alarmă“. Nu-mi este frică de cutremure, nu mă tem de apă... însă recunosc, aseară m-am purtat ca un dement. Mă speriase groaznic căderea sobei, dar din fericire acela a fost punctul de maxim al cutremurului, nu
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
tocmit treizeci și două de mii de cară și pe împăratul din Maaca împreună cu poporul lui, care au venit și au tăbărît înaintea Medebei. Fiii lui Amon s-au strîns din cetățile lor, și au mers la luptă. 8. La auzul acestei vești, David a trimis împotriva lor pe Ioab și toată oștirea de oameni viteji. 9. Fiii lui Amon au ieșit, și s-au înșirat în linie de bătaie la intrarea cetății; împărații care veniseră au tăbărît deosebit pe cîmp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85037_a_85824]
-
După un timp, care Liei i s-a părut fără capăt, a sunat telefonul. ― Da, frumoaso. Spune. ― Am găsit-o și i-am spus să meargă la poartă. ― Nu știu cum să-ți mulțumesc, Îngerașule. ― Îți spun eu... ― Cum? ― Plimbă mâța. La auzul acestui sfat s-a Întors spre Lia și i s-a adresat cu glas arțăgos: ― Așteaptă, că Îți vine fata! ― Mulțumesc pentru... amabilitate - a răspuns Lia, gândind: “Uite ce Înseamnă să ajungă pleava la putere! Te tratează ca pe o
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Spunând acestea, a luat-o pe Lia de braț și, În timp ce se Îndreptau spre ușă, i-a mai aruncat portarului, peste umăr: ― Despre comportamentul dumitale voi avea grijă să afle și domnul director... Cât părea de sigur pe sine, la auzul acestor cuvinte, portarul s-a schimbat la față... Se Înserase deja și continua să ningă. Cu lumină pe chip și zâmbet cald, Despina privea la Lia, bântuită de tristețe Încă. ― Nu mai fi supărată, mami. Operația a decurs normal și
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
e aici! Nu știu dacă vei avea tăria să suporți șocul, când vei auzi numele chirurgului care a fost “mâna a doua”. Lia a intrat În joc fără să vrea și devenise curiozitatea Întruchipată: ochii măriți, privirea intensă, iscoditoare, și auzul ca o coardă Întinsă la maximum... Întrebarea Îi flutura pe buze: “cine a fost <mâna a douaă, tati?” ― Și, cum spuneam, “mâna a doua” - n-o să-ți vină să crezi, dar n-ai să ai Încotro - “mâna a doua” a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ei. Doar Nicu s-a ridicat de pe pernă, Întinzând mâinile, cu zâmbet larg pe chip, către arătarea din ușă.... ― În sfârșit, l-am găsit pe iubitul meu prieten cu suflet mare - a declamat noul venit. ― Petrică! Bine ai venit.. La auzul acestui nume, Despina s-a luminat la față. “Iată-l pe misteriosul Petrică. Da! Este o figură de basm.” După ce s-au Îmbrățișat, Nicu a ținut să-și prezinte musafirul: ― Dragilor! El este Petrică Staniște - cercetașul. Am fost colegi de
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
și alți bolnavi, fiindcă astăzi spitalul e de gardă pe oraș ― Hai mo! Hai afarî. SÎ nu-l supărăm pi domnu’ doctoru’, cî tari-i bun la suflit șî ne-a agiuta șî di data aiasta... Cu aceste vorbe În auz, Gruia s-a Îndreptat spre clinică. Primul drum l-a făcut la rezerva lui Nicu. ― Să trăiți, domnule profesor. ― Bună dimineața. Ce s-a Întâmplat, dragă doctore Gruia, pentru că ai un aer de urgență pe chip de mai mare dragul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Medicul care te-a operat Îți va spune când poți pleca acasă. Să-l Întrebăm pe domnul doctor Gruia - aici lângă mine - ce părere are. ― Ci păreri aveț’, domnu’ doctoru’, cî tari bun la suflit ești, mânca-ț-aș!? La auzul acestor vorbe, profesorul a râs ușor, Întorcând privirea Întrebătoare către Gruia... “Ei? Ce zici?” ― Mai trebuie să stai, fiindcă operația n-a fost una ușoară și nu se vindecă așa repede. ― Apăi, mi-i dor di cii di acasî. ― Mai
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
trebuie să stai, fiindcă operația n-a fost una ușoară și nu se vindecă așa repede. ― Apăi, mi-i dor di cii di acasî. ― Mai rabdă puțin și ai să-i vezi... ― Mulțămăsc, domnu’ doctoru. Mulțămăsc. Mânca-ț aș! La auzul noii rafale de “mulțămăsc” și “mânca ț-aș”, profesorul făcea mari eforturi pentru a și stăpâni râsul. ― Să mergem - i s-a adresat profesorul lui Gruia. Când au ieșit din salon, profesorul a grăbit pasul, pentru a ajunge cât mai
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]