8,109 matches
-
URSS (1944-1948). A fost redactor, apoi director la Editura Muzicală București, unde a inițiat (1976) și a realizat seria de volume "Izvoare ale muzicii românești." "Opereta - Ghid" (în colaborare cu Miltiade Păun). București, Edit. Muzicală, 1969 "Prolegomene bizantine I. Muzică bizantină în manuscrise și carte veche românească". București, Edit. Muzicală, 1985 "Muzica bizantină în evul mediu românesc. Schița unei eventuale istorii a acestei străvechi arte", București, Edit. Academiei Române, 1995 (în Memoriile Comisiei de Folclor. Tom VI) "Muzica bizantină în spațiul cultural
Titus Moisescu () [Corola-website/Science/335566_a_336895]
-
a inițiat (1976) și a realizat seria de volume "Izvoare ale muzicii românești." "Opereta - Ghid" (în colaborare cu Miltiade Păun). București, Edit. Muzicală, 1969 "Prolegomene bizantine I. Muzică bizantină în manuscrise și carte veche românească". București, Edit. Muzicală, 1985 "Muzica bizantină în evul mediu românesc. Schița unei eventuale istorii a acestei străvechi arte", București, Edit. Academiei Române, 1995 (în Memoriile Comisiei de Folclor. Tom VI) "Muzica bizantină în spațiul cultural românesc", București, Edit. Muzicală, 1996 "Catalogul creatiei muzicale a lui Evstatie Protopsaltul
Titus Moisescu () [Corola-website/Science/335566_a_336895]
-
bizantine I. Muzică bizantină în manuscrise și carte veche românească". București, Edit. Muzicală, 1985 "Muzica bizantină în evul mediu românesc. Schița unei eventuale istorii a acestei străvechi arte", București, Edit. Academiei Române, 1995 (în Memoriile Comisiei de Folclor. Tom VI) "Muzica bizantină în spațiul cultural românesc", București, Edit. Muzicală, 1996 "Catalogul creatiei muzicale a lui Evstatie Protopsaltul Putnei". [Melos]. Îngrijitor de ediție Alexandru Dimcea. București, 1997 "Monodia bizantină în gândirea unor muzicieni români". București, Edit. Muzicală, 1999 "Florilegiu sau crestomație de cântări
Titus Moisescu () [Corola-website/Science/335566_a_336895]
-
străvechi arte", București, Edit. Academiei Române, 1995 (în Memoriile Comisiei de Folclor. Tom VI) "Muzica bizantină în spațiul cultural românesc", București, Edit. Muzicală, 1996 "Catalogul creatiei muzicale a lui Evstatie Protopsaltul Putnei". [Melos]. Îngrijitor de ediție Alexandru Dimcea. București, 1997 "Monodia bizantină în gândirea unor muzicieni români". București, Edit. Muzicală, 1999 "Florilegiu sau crestomație de cântări religioase - compozitori români din sec. XV-XVIII," Edit. Muzicală"," 2002 Ediții "Timotei Popovici - Coruri". București, ESPLA, 1957 (ediția I); idem, București, Edit. Muzicală, 1970 (ediția a II
Titus Moisescu () [Corola-website/Science/335566_a_336895]
-
și Marin Ionescu) "Școala muzicală de la Putna: Ms. I-26/Iași - „Antologhion”", București, Edit. Muzicală, 1981 (în colecția „Izvoare ale muzicii românești”, VoI. IV - Documenta, în colaborare cu Gheorghe Ciobanu și Marin Ionescu) "Ioan D. Petrescu - Studii de paleografie muzicală bizantină". VoI. II. București, Edit. Muzicală, 1984 "George Breazul - Scrisori și documente", București, Edit. Muzicală, 1984 (VoI. I), 1991 (VoI. II), 1997 (Vol. III) "Anne E. Pennington - Muzica în Moldova medievală" / "Music in Medieval Moldavia". Cu un eseu de D. E. Conomos
Titus Moisescu () [Corola-website/Science/335566_a_336895]
-
614. Ruinele acestor prime biserici din secolul al IV-lea și al V-lea au fost descoperite în anul 1932 și la fața locului a fost ridicată o construcție temporară. În anii 1980-1982 a fost construită actuala biserică, în stil bizantin, mai mult sau mai puțin în perimetrul bisericilor antice. Constructorii au păstrat cu grijă distincția clară dintre ruinile edificiilor antice și clădirea modernă. Partea inferioară a zidurilor, din bazalt, aparține clădirii antice, în timp ce adaosurile moderne sunt din piatră de Ierusalim
Biserica Înmulțirii pâinilor și a peștilor () [Corola-website/Science/335609_a_336938]
-
altarului. Se pare că această biserică a fost distrusă de un cutremur de pământ în anul 419. Ea a fost reclădită, apoi mărită în mare măsură pe la anul 480, din inițiativa patriarhului Martyrios al Ierusalimului (478-486), făcând loc unei bazilici bizantine cu trei nave și cu orientarea schimbată. O parte din piatra sfântă a fost transferată la începutul absidei noii biserici, iar de o parte și de alta au fost construite camere servind drept - diakonikon - care servesc, intre altele drept vestiare
Biserica Înmulțirii pâinilor și a peștilor () [Corola-website/Science/335609_a_336938]
-
motiv mărimea edificiilor și cea a viețuitoarelor este identică, fără a ține seama de adâncime și perspectivă. Temele mozaicurilor sunt inspirate de descrierile Nilului și ale festivităților legate de Nil, care erau populare în arta romană și în arta primitivă bizantină din Levant în acea vreme. Alături de biserică a fost construită și o mănăstire. Ele au fost distruse de Sasanizi în anul 614. Terenul locului a fost achiziționat în anul 1888 de către Misiunea catolică germană din Palestina ("Deutsche Katholische Palaestinamission") care
Biserica Înmulțirii pâinilor și a peștilor () [Corola-website/Science/335609_a_336938]
-
locul este gerat de arhidioceza Köln și administrat de călugări benedictini germani, ca filiala a Abației Adormirii de pe Muntele Sion din Ierusalim. Excavațiile din 1932 sub conducerea arheologilor germani, părintele E. Mader, și Alfons Maria Schneider, au dezvelit vestigiile bazilicii bizantine (cu ziduri de bazalt negru) și dușumeaua cu mozaice din secolele al IV-lea - al V-lea. Cele din anul 1936 au scos la iveală ruinele micii biserici care i-a precedat în secolul al IV-lea, adeverind descrierea Egheriei
Biserica Înmulțirii pâinilor și a peștilor () [Corola-website/Science/335609_a_336938]
-
micii biserici care i-a precedat în secolul al IV-lea, adeverind descrierea Egheriei. Pentru a proteja excavațiile și mozaicurile a fost construită o biserică temporară. În anii 1980- 1982 a fost zidită Biserica actuală după planuri respectând aspectul bazilicii bizantine originale. Ea fost construită de arhitecți care se instalaseră la Köln:Anton Goergen și Fritz Baumann. Constructorii au menajat cu grijă distincția dintre vestigiile bisericii antice si structurile noii biserici - partea inferioara a zidurilor, făcută din bazalt aparține vechiului edificiu
Biserica Înmulțirii pâinilor și a peștilor () [Corola-website/Science/335609_a_336938]
-
Ierusalim. Mozaicurile originale din secolul al V-lea sunt din pietre colorate, în timp ce mozaicurile in negru-alb au fost adăugate in secolul al XX-lea. Interiorul lăcașului este relativ gol în comparație cu bisericile catolice obișnuite. Tavanul este din lemn, ca în epoca bizantină, și este luminat de două rânduri de ferestre ale claristoriului. Acest etaj se sprijină pe un rând de coloane albe cu capiteluri corintice, legate prin arcuri. Pavimentul este acoperit de mozaicuri.În partea stângă se afla geamuri de sticlă prin
Biserica Înmulțirii pâinilor și a peștilor () [Corola-website/Science/335609_a_336938]
-
că a donat pentru zidirea prime biserici. În partea din față a bisericii a fost reconstituit atrium - pridvorul ei. El este pătrat și înconjurat de o colonadă pe toate cele patru laturi. Colonada adiacentă intrării în biserică servea în epoca bizantină drept pronaos (nartex). În centrul pridvorului se afla o curte neacoperită, având în centru un răzor înconjurat cu piatră în care a fost plantat un măslin. Lângă răzor se găsește un bazin cu pești, alimentat de o făntână sub formă
Biserica Înmulțirii pâinilor și a peștilor () [Corola-website/Science/335609_a_336938]
-
permanentă la Hebron a unui paznic evreu al Peșterii patriarhilor. În oraș s-a stabilit în vremea aceea Tamim al-Dari, sahaba (companion) al profetului Mohamed. Odată cu începutul dominației califatului arab (rashidian) în Hebron în anul 638, musulmanii au transformat biserica bizantină de pe mormântul lui Avraam, în moschee. Orașul a devenit o importantă stație de caravană pe drumul spre Egipt precum și un caravanserai pentru pelerinii care în fiecare an porneau din Damasc la drumul spre Mecca. S-a dezvoltat și comerțul cu
Hebron () [Corola-website/Science/335702_a_337031]
-
stâlp înalt din piața din interiorul Porții Damascului a fost punctul de plecare pentru măsurarea distanțelor către alte orașe, așa cum este indicat în mozaicul Harta de la Madaba. Acest stâlp s-ar fi prăbușit sau ar fi fost demolat în timpul ocupației bizantine. În secolul al XX-lea piața din exteriorul Porții Jaffa a îndeplinit același scop. În timpul mandatului britanic asupra Palestinei, o bornă aflată în afara porții a servit ca punct zero pentru măsurarea distanțelor față de Ierusalim. Astăzi nu există nici o astfel de
Poarta Jaffa () [Corola-website/Science/335758_a_337087]
-
deschis credința în învierea finală. Într-o zonă mai îndepărtată a fost înmormântat papa Corneliu, al cărui mormânt conține încă inscripția originală în care i se dă titlul de martir și, pe laturile sale, picturi splendide cu chipuri în stil bizantin din secolele al VII-lea și al VIII-lea, reprezentându-i pe papii Sixt II și Corneliu și pe episcopii africani Ciprian și Ottatus. Într-un cubiculum din apropiere sunt unele dintre cele mormintele cele mai vechi, de după anul 175
Catacomba Sfântului Calixt () [Corola-website/Science/335817_a_337146]
-
V-VII, aici vor sosi triburi slave din nord și la contactul cu autohtonii, se vor amesteca cu aceștia, formând poporul croat. Condusă de prinți croați, duci din anul 852, Dalmația, cuprizând și teritoriul Panoniei, după o perioadă de stăpânire bizantină și carolingiană, a devenit un puternic regat independent în anul 924. Din 1102 croații au devenit vasali ai regelui Ungariei. În secolul al XV-lea regatul ungar a avut mult de suferit din cauza expansiunii otomane, turcii cucerind Bosnia și Herțegovina
Istoria Croației () [Corola-website/Science/335836_a_337165]
-
vasali ai regelui Ungariei. În secolul al XV-lea regatul ungar a avut mult de suferit din cauza expansiunii otomane, turcii cucerind Bosnia și Herțegovina. În aceeași perioadă, teritoriul Dalmației este în cea mai mare parte stăpânit de venețieni. Dubrovnik, oraș-stat bizantin și venețian la începuturi, spre deosebire de celelate orașe-stat din Dalmația și-a obținut independența, fiind cunoscut drept Republica Dubrovnik. Rezultatul Bătăliei de la Mohács din 1526 a determinat parlamentul croat să-și ofere țara Habsburgilor. Datorită acestora, până în secolul al XVIII-lea
Istoria Croației () [Corola-website/Science/335836_a_337165]
-
și în același timp controversat, a fost realizat nu departe de podul Scalzi: podul Calatrava. Clădirile de pe malurile Canal Grande au fost construite în diverse stiluri arhitectonice, în funcție de perioada în care au fost ridicate. Astfel, sunt clădiri construite în stil bizantin (secolele XII-XIII) cu arce alungite și "loggii" de dimensiuni mari sau în stilul gotic-venețian (secolul XV) cu fațade din ipsos colorate strălucitor, cu arce ascuțite și coloane înguste, precum "Ca d’Oro" (Casa Aurului). Casele și construcțiile din secolul al
Canal Grande () [Corola-website/Science/332533_a_333862]
-
religioase până în anul 1937, anul în care s-a finalizat construcția noii catedrale. Planurile lăcașului de cult au fost proiectate de arhitectul Victor Smigelschi (fratele pictorului Octavian Smigelschi) iar lucrarea i-a fost încredințată lui G.P. Liteanu. Edificiul respectă planimetria bizantină îmbinând-o cu elemente specifice arhitecturii românești, păstrând structura spațiului ecleziastic în nartex, pronaos, naos și altar. Întreaga clădire este dominată de o cupolă centrală pe pandative cu un diamteru de 14 metri și o înălțime la vârful crucii de
Catedrala Greco-Catolică „Sf. Arhangheli Mihail și Gavril” din Satu Mare () [Corola-website/Science/332561_a_333890]
-
este un monument istoric aflat pe teritoriul municipiului Brăila. Biserica are planul în formă de navă cu altar semirotund. Stilul arhitectonic se caracterizează prin amestecul de elemente bizantine și gotice. Dimensiunile interioare maxime sunt 37x20m și 10,50m înălțime. Pictura este executată în cea mai mare parte de Petre Alexandrescu după modelele Renașterii italiene și restaurată în două rânduri, în 1898-1900 și 1928-1932. Biserica Sf. Nicolae este amplasată
Biserica „Sf. Nicolae” din Brăila () [Corola-website/Science/332668_a_333997]
-
m și 7 până la 10 m, atingând nivelul actual al mării. Până în prezent, ultimele cercetări au determinat în peninsulă: acropola orașului antic, agora, cartierul atelierelor, necropola elenistică deasupra căreia se află zidul nou al epocii romane și necropolele romane și bizantine, numeroase străzi, canalizări, temple și locuințe; toate la un loc fac să se cunoască orientarea antică a orașului: NE-SV. Ansamblul este format din următoarele monumente: În substrucție s-au descoperit până acum 11 bolți dintre care trei sunt în
Orașul antic Tomis () [Corola-website/Science/332676_a_334005]
-
compoziției picturii religioase și a iconografiei ortodoxe. În peisajele sale se găsesc cu predilecție motive aflate în natura în cadrul căreia a trăit (dealuri, coline, câmpii, arbori, etc.). Aceste peisaje ale sale sunt animate de un întreg regn animalier. Canoanele picturii bizantine se umanizează în cromatica și liniile miniaturilor sale policrome, unde se impun o gamă a semitonurilor în care albastrul abia perceptibil se asociază armonios cu verdele pal, olivul și roșul stins. În unele miniaturi se regăsesc efecte plastice de mare
Procopie (Picu) Pătruț () [Corola-website/Science/332864_a_334193]
-
portocaliu, galben stins, ocru-brun. Alăturarea tonurilor clare și luminoase face ca strălucirea culorilor să devină evidentă. Fondul negru sugerează ideea nopții și o gamă de culori deschise și foarte calde redau luminozitatea. Liniile curbe ondulate păstrează vagi reminiscențe ale artei bizantine. În scenele biblice care se petrec în orașe se regăsesc însă influențe baroce. Chipurile lui Picu ies în evidență atât prin tehnica lor, cât și printr-o imaginație extrem de bogată, printr-un mare dar de compoziție, printr-o armonie deosebită
Procopie (Picu) Pătruț () [Corola-website/Science/332864_a_334193]
-
Suda sau Suidas (în greacă: Σοῦδα sau Σουίδα ) este un lexicon sau o enciclopedie din secolul al X-lea, scrisă în limba greacă bizantină, referitoare la lumea antică din jurul Mării Mediterane. Acesta conține de intrări, extrase din mai multe izvoare antice, acum pierdute, în ordine alfabetică, și relevante pentru mai multe discipline: geografie, istorie, literatură, filosofie, știință, gramatică, și obiceiuri. Este o lucrare de
Suda (enciclopedie) () [Corola-website/Science/332928_a_334257]
-
știință, gramatică, și obiceiuri. Este o lucrare de referință, îndeosebi pentru citate, foarte adesea utilizată în lucrările privitoare la Antichitate. Numele lucrării, data redactării sale, identitatea autorului / autorilor au pus probleme delicate cercetătorilor. Stelian Brezeanu a scris că prima mențiune bizantină a românilor nord-dunăreni sub etnonimul de daci a apărut în Lexiconul Suidas. Lexiconul conține un pasaj: „dacii, care acum se numesc pecenegi” ce se referă la realitățile etno-politice nord-dunărene. "Suda" este în același timp un dicționar care explică formele gramaticale
Suda (enciclopedie) () [Corola-website/Science/332928_a_334257]