8,130 matches
-
și să-i acorde Theodorei investitura de patriciană pentru a o putea invita la Curte. Theodora era frumoasă și rafinată, mignonă, cu ten alb, cu ochi frumoși și expresivi, fire pasională, cu privirea directă și impunătoare, după cum o descrie istoricul bizantin Procopius din Cezareea 490 / 507-?), consilier al generalului Belizarie, în Istoria secretă. Pe Justinian l-a cucerit cu inteligența ei, cu firea veselă, cu faptul că se făcea plăcută prin glume și farse. Surprindea prin îndrăzneală, lipsa de inhibiții și
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
527. Ea avea treizeci de ani, el, patruzeci și cinci. Theodora a luat în stăpânire gineceul, locul rezervat femeile unde se țeseau numeroase intrigi și comploturi, l-a reorganizat și l-a dominat cu autoritatea ei de suverană absolută. Suverana bizantină se ocupa insistent de frumusețea trupului, își prelungea somnul, făcea băi dese cu care se răsfăța, îi plăceau hainele somptuoase, bijuteriile prețioase, simțea instinctiv că frumusețea este și o garanție a puterii, avea un gust special pentru fast. Procopius, în
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
orfanii și infirmii. Evlavioasă, a întărit creștinismul, ca și Justinian, a ridicat mânăstiri, biserici și aziluri pentru bătrâni, pentru prostituate, a înființat spitale. Făcea daruri mari bisericilor și mânăstirilor. La inaugurarea Bisericii Sfânta Sofia refăcute, capodoperă a arhitecturii și picturii bizantine, au fost donate din partea împăratului 365 de domenii, s-a organizat un mare banchet în Sala celor nouăsprezece paturi. La inițiativa ei au fost răscumpărate 500 de prostituate de la proxeneți, au fost găzduite într-un așezământ al ispășirii, numit Metanoia
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
cu cel de Răsărit. De aceea generalul Belizarie (505-565) a fost trimis în fruntea armatei să recucerească Italia, să lupte cu goții. Ambițioasa și autoritara Theodora l-a susținut pe Justinian în politica de întărire și menținere a gloriei Imperiului Bizantin, în politica legislativă avansată, în întărirea creștinismului prin construirea Catedralei Sfintei Sofia și a multor altor biserici. Theodora și-a dorit toleranța religioasă. Împăratul susținea ideile Bisericii latine și dogma dublei naturi a lui Iisus divină și umană. Împărăteasa i-
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Parisului și misterele Bucureștiului, RL, 1993, 42; Andreea Deciu, Scenariul și regia, RL, 1993, 47; Simion, Mercuțio, 309-311; Spiridon, Cuprinderi, 137-141; Eugen Simion, Exhibiționist și sartrian, L, 1994, 6; Octavian Soviany, Onirici și optzeciști, CNT, 1994, 7; Florin Sicoie, „Criterii bizantine”, CNT, 1994, 7; Marta Petreu, Un ambasador al culturii române, APF, 1994, 1-2; Ion Pop, „Un român la Paris”, ST, 1994, 1-2; Nicolae Oprea, Modelul oniric legislativ, VR, 1994, 2; [Dumitru Țepeneag], VTRA, 1994, 9 (semnează Alexandru Vlad, Dora Deniforescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
București, 1970 (în colaborare cu G. Mihăilă și Florica Moisil); ed. tr. și introd. G. Mihăilă, pref. edit., București, 1996;P.P. Panaitescu, Contribuții la istoria culturii românești, îngr. și pref., București 1971 (în colaborare cu Silvia Panaitescu); Nicolae Iorga, Sinteza bizantină, pref. și tr. edit., București, 1972; D.S. Lihaciov, Prerenașterea rusă. Cultura Rusiei în vreme alui Rubliov și a lui Epifanie Preaînțeleptul, îngr. și pref., București, 1975 (tr. Corneliu Golopenția); Cronica lui Mihai Viteazul, îngr. și introd., București, 1981; Paisie Velicikovski
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290695_a_292024]
-
cu Siretul, sub numele de Valea Gerului. Numele pe care îl reproduce Herodot pentru Prut, desigur numele traco-dacic, este foarte apropiat de cel actual: Porata (Istorii, IV.48), în timp ce mai târziu, grecii l-au numit Pyretos. În timpul invaziei pecenegilor, istoricul bizantin Porfirogenetul (secolul X) îl consemnează sub numele deformat de Burat. Nistrul este descris de un geograf autohton, Demetrios din Callatis, în secolul III î.e.n., sub numele de Tyras, pe care îl purta și colonia milesiană de la gura sa (Cetatea Albă
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
scrierea apare abia după creștinare, astfel Încât, spre deosebire de alte popoare vechi din Europa, din perioada anterioară convertirii, de la slavi ne lipsesc mărturiile indigene, iar cunoștințele noastre despre religia acestor popoare se bazează doar pe informații scurte și Întâmplătoare provenite de la autori bizantini, latini, islamici și germani. Acest tip e izvoare predomină chiar și după convertirea la creștinism, așa Încât cele indigene, nu foarte Îndepărtate de epoca păgână, sunt alcătuite doar din Cronica Anuală și câteva fragmente din Cântecu lui Igor (ambele rusești). Materialele
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
5. Divinitățile minore Ne putem referi aici la așa-zisul „Canon al lui Vladimir”, adică lista idolilor pe care principele Vladimir i-a Înălțat la Kiev Înainte de convertirea sa la creștinism, convertire devenită inevitabilă În vederea căsătoriei sale cu o prințesă bizantină, În 988. În afară de Perunúxe "Perunu^" și Da¹bogúxe " Daz^i^bogu^", despre care am vorbit deja, pe lista respectivă mai apar următoarele divinități: 1) Chúrsúxe "Chu^rsu^": probabil o divinitate solară provenită din lumea iraniană; cf. În avestică, hvare-khșa¶t½, În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sfântului părintelui nostru Paisie cel Mare. Operă de maturitate, scrierea este inspirată de viețile sfinților, în care - cum spune S. - „se găsesc atâtea posibilități de poezie cât de pietate”. Aparținând artei, ca și religiei, autorul a voit-o „un răspuns bizantin la Divina comedie”. Preia ceva din epopeea dantescă - împărțirea în cânturi (în număr de 31), utilizarea terținei (fiecare cânt are douăsprezece triple terține), cizelarea cu grijă maximă a versurilor (perfectă stăpânire a meșteșugului arătând în special rimele) -, dar îi opune
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289924_a_291253]
-
cel care a încercat mai mult ca oricine să ofere României argumente istorice solide pe lîngă dreptul evident la autodeterminare. În timpul marilor migrații, aproape o duzină de hoarde barbare au năvălit în zona aceasta. Românii aveau legături și cu grecii bizantini, dar și-au păstrat totuși o mare parte a caracterului lor latin. Apoi, ungurii s-au deplasat spre cetățile românești din munții Transilvaniei: Românii i-au suportat și au supraviețuit. Prin secolele al XIII-lea și al XIV-lea, valurile
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
românești: Valahia (Țara Românească) și Moldova (care includea Basarabia și Bucovina). Românii s-au creștinat printre primii. Datorită poziției lor geografice, au adoptat creștinismul prin intermediul Bizanțului, devenind singurii latini care nu sînt de rit romano-catolic. După căderea Constantinopolelui, mulți greci bizantini s-au refugiat în principatele române, care, ajungînd la o înțelegere cu turcii, și-au păstrat într-o oarecare măsură independența. Principatele române au luptat împotriva turcilor, dar, dîndu-și seama de diferența de forțe, Valahia și apoi Moldova au acceptat
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
politică a Moldovei. Din partea mamei sale, ramura Zulniei Arghiropol, Iorga se trage din Fanar. Bunicul mamei sale, Cristoforovici (sau Ioan) Arghiropol, era dragoman la Iași pentru autoritățile rusești. Ascendența Arghiropolilor cuprinde nobili și poate chiar și membri ai familiei regale bizantine. Ei au contractat căsătorii mixte cu români și românce și au devenit pînă într-atît de românizați, încît unul dintre ei a luat-o cumva pe căi greșite, devenind argat bun la toate într-un sat din Moldova 5. Dar ceilalți
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
de Hunedoara Transilvano". Au urmat cercetări rodnice în arhivele de la Florența și Genova despre avanposturile genoveze de la Marea Neagră și din Crimeea. Iorga a început deci să reconstituie bucată cu bucată istoria uitată a românilor, ca și cum ar fi reconstituit un mozaic bizantin. Așa cum spunea el: "Cu aceste comori, care nu așteptau decît să fie elaborate pentru a constitui o bază mai extinsă în stabilirea istoriei poporului meu, m-am întors în vara lui 1894 în România, după ani de studii asidue"81
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
creadă că îndrăznea să se împrietenească cu tînărul Bogdan, fără să-și dea seama de "pericolele la care se expunea asociindu-se cu un om care-și exprima deschis părerea despre oameni și lucruri"89. Este clar că bătrînii vulpoi bizantini ai facultății trebuie să se fi simțit amenințați de sinceritatea profesorului Bogdan. Celălat prieten tînăr de la facultate al lui Iorga era D. Onciul de la Cernăuți. Acesta poseda un simț austriac al metodei filologice stricte. Trioul Iorga-Bogdan-Onciul aducea cu el tinerețe
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
1905) este prima lui încercare de a trata istoria într-o manieră mai largă. Sate și mînăstiri din România (București, 1905), încearcă să demonstreze evoluția organică a României și continuitatea ei teritorială printr-un studiu consacrat satelor și mînăstirilor. Imperiul Bizantin (Londra, 1907) este rezultatul faptului că faima sa de bizantinolog ajunsese în Anglia. Brown, un binecunoscut bizantinolog și autor al lucrării Republica Veneția, îl recomandase pe Iorga pentru scrierea acestei cărți publicate în englezește. Istoria literaturii românești în veacul al
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Wechselbeiziehungen wahrend des Mittelalters (Berlin, 1909) Iorga, în calitatea sa de medievist consacrat, punea în discuție dilema latinului răsăritean (nominal de credință ortodoxă și cu rădăcini grecești). Lucrarea este obiectivă, complexă și plină de informații asupra controversei medievale dintre Răsăritul bizantin și Occidentul latin, cu multe comentarii instructive asupra aspectelor contemporane ale problemei. Carol XII, Petru cel Mare și țările noastre (București, 1910) discută consecințele nefaste ale ajungerii lui Petru cel mare la fluviul Nistru în urmărirea lui Carol XII și
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Dar Iorga s-a dus totuși și își amintea mai tîrziu de atmosfera încărcată a Congresului și de presentimentele tuturor participanților 238. A susținut două comunicări, una despre Bazele necesare ale noii istorii a Evului Mediu, iar cealaltă despre Supraviețuitorii bizantini din țările Române. În octombrie 1913, Iorga a plecat la Belgrad ca să-i prezinte regelui Petru I al Serbiei un clopot care îi aparținuse lui Karagheorghe Petrović. L-a felicitat pe rege pentru dobîndirea Macedoniei, dar acesta i-a răspuns
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Bosnia și Herțegovina?"239 În 1914, Iorga a fost unul dintre fondatorii Institutului de Studii Sud-Est Europene; în 1915 a editat "Revista istorică" pentru acest institut. Iorga era convins că, dat fiind că Balcanii au evoluat sub stăpînire macedoneană, romană, bizantină și otomană, popoarele din zonă au ajuns să aibă instituții administrative, politice, sociale și religioase similare. Nu se poate deci înțelege istoria nici unei națiuni din Europa de sud-est dacă este privită izolat față de istoria regiunii luată ca un tot. Spre deosebire de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
În primul deceniu al perioadei interbelice, Iorga a organizat mai multe congrese internaționale și a participat la cîteva altele. Fiind un bizantinolog de renume, și-a împlinit acum un vechi vis: convocarea la București a Primului Congres Internațional de Studii Bizantine, în aprilie 1924. A fondat o revistă, "Byzantion", care a devenit o sursă de informații asupra istoriei Bizanțului. Mulți bizantinologi renumiți au devenit colaboratori ai acestei reviste. După congres, Iorga a organizat un tur al României pentru participanți. Al doilea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
fondat o revistă, "Byzantion", care a devenit o sursă de informații asupra istoriei Bizanțului. Mulți bizantinologi renumiți au devenit colaboratori ai acestei reviste. După congres, Iorga a organizat un tur al României pentru participanți. Al doilea Congres Internațional de Studii Bizantine a avut loc la Belgrad, în primăvara anului 1927. După congres, Iorga i-a invitat pe mulți dintre participanții străini în România și, firește, la Văleni. Congresele Internaționale de Istorie și-au reluat activitatea în aprilie 1929, la Bruxelles, cu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
nu mai puțin de șapte volume despre Mihai Viteazul, șapte despre Tudor Vladimirescu, "Apărătorul săracilor", două despre Kogălniceanu și cîte unul despre Cuza-Vodă, Constantin Brîncoveanu și Constantin Cantemir. Iorga a pus o întrebare interesantă: a existat oare un Ev Mediu bizantin? (Y a-t-il eu un moyen age Byzantin?, București, 1927). Plus o serie de conferințe și dezbateri: Există oare o istorie a Transilvaniei?"224. Sarcina majoră pe care și-a asumat-o Iorga în această perioadă a fost să scrie o
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
de la București nu era întotdeauna demnă de încredere. Dar am văzut care erau opiniile părinților lui. Pe lîngă înșelăciune și lăcomie de bani, Carol era lasciv, foarte îngîmfat și lipsit de loialitate. Toate aceste calități au înflorit luxuriant în atmosfera bizantină a intrigilor de palat. Poate că cea mai bună explicație a acestui fenomen este că regele Carol era bolnav. Argetoianu își amintea că, pe vremea cînd era ministru de interne, era la curent cu escapadele lui Carol într-un mic
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
alte publicații, bătîndu-și joc de educația maghiară a lui Maniu; pentru el, acesta era un grof ungur (nemes) din Bădăcin (județul Sălaj), un ardelean, un puritan și ofițer chezaro-crăiesc; făcea comentarii asupra așa-zisului dispreț al lui Maniu pentru "Regatul Bizantin". Îi amintea lui Maniu că acesta nu călătorise niciodată în lume decît ca ofițer chezaro-crăiesc și că se retrăsese la Alba Iulia așa cum Mahomed se retrăsese la Medina. Se referea sarcastic și la "nasul vulgar și roșu din cauza vinului" al
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
îndeaproape asupra lui. În afară de Regele Carol II și de A. C. Cuza, Constantin Argetoianu a fost cel mai nefast asociat al lui Iorga. Conflictele și reconcilierile lui cu acesta reflectă regretabila labilitate a personalității lui Iorga. Cultura României era de sorginte bizantină, ca și cultura ei politică 42. Este vorba despre celebrul politicianism pe care Iorga îl numea disprețuitor Suprafanar caracterizat de treceri febrile dintr-o tabără în alta și eterne "realinieri", însoțite de intrigi și complicități rareori motivate de idealuri, ci
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]