10,418 matches
-
soție, care l-a convins să părăsească iubita lui Divizie Narco, dar care acum se teme de riscurile pe care le implică munca lui la Detașamentul de Supraveghere al LAPD? Ți-am oferit subiecte de reflecție, iubite cititorule - și un blînd apel pentru dreptate, fie și cu Întîrziere. Căutarea dreptății pentru Sid Hudgens continuă. Dragă cititorule, nu uita, de la noi ai auzit-o pentru prima oară, neoficial, În secret și foarte... pe șestache. 1956 Revista Hush-Hush, octombrie 1956, număr special dedicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Dieterling. Eu am să-l Întreb pe Ray despre el și am să-ți relatez totul. E suficient? Ed se uită la machetă. Efectul era hipnotic: L.A. crescuse imens, iar Exley Construction Îl Înconjura. MÎinile tatălui său - de data asta blînd. — Fiule, ai ajuns foarte departe și meriți respectul meu fără rezerve. Ai Încasat mult pentru Inez și pentru oamenii aceia pe care i-ai omorît și cred că Înduri totul cu bărbăție. Dar deocamdată aș dori să te gîndești la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Își reținu orgasmul numărînd pistruii lui Lynn. Amîndoi consumară actul Încet, compensînd graba cu care se rostogoliseră de pe canapea. Lynn avea vînătăi. Ed știa că Bud White i le făcuse. Pentru cît de tensionată era acuplarea lor, se purtau foarte blînd. Lunga Îmbrățișare de după o simțiră ca pe un fel de recompensă pentru minciunile lor. După ce au Început să vorbească, nu s-au mai oprit. Ed se Întrebă cine va rosti mai Întîi „Bud White“. Lynn a rostit prima cuvintele. Bud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
dacă nu pricepea un lucru: după Dudley și Dublu, urma Preston E. Era simplu: Dick Stens n-ar fi acceptat altă variantă. Bud privea printr-o crăpătură din ușa băii. Poponarii stătea unul lîngă altul. Domnul Băiat Bun era foarte blînd. Da, au cumpărat droguri de la Fleur-de-Lis. Da, Îl cunoșteau pe Pierce Patchett, „sociabil vorbind“. Da, Pierce trăgea heroină pe nas, am auzit chiar zvonuri că vindea reviste pornografice, dar nu ne-am amestecat niciodată În așa ceva. Tratament cu mănuși: poponauții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
De n-aș ști Elena Marin Alexe De n-aș ști că mâna-Ți blândă Mă cuprinde și mă ține Aș simți o grea osândă Cuibărindu-se în mine Și în gânduri întristarea Loc și-ar căuta degrabă Iute-ar fugări cântarea Uscând verdele de iarbă Aș rămâne-nsingurată Căutând prin lacrimi cerul Inima-mi abandonată
De n-a? ?ti by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83306_a_84631]
-
un ocean pe care, niciodată încă, nu-l străbătuse, spre a veni să o întoarcă dincolo de câmpul acela, pasărea magelan, iar în mâna ei cu degete prelungi, ușor întinsă înainte, ținea oglinda cu chenar de argint în care se privea, blând și nedumerit, licornul. ...și doar licornul stătea lângă ea, povestind, povestind mereu, dar nu cum știai tu sau eu sau stăpânii pietrelor pe care le ducem cu noi sau oricine altcineva, ci cu totul altfel, după vedeniile din oglinda cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
în sfere și apoi în linii subțiri și lungi, iar în mâna ei ușor întinsă înainte, oglinda cu ramă de argint topit în chip de crengi înflorite de măceș și păsări și frunze de laur în ghirlande, unde se privea, blând și nedumerit, licornul. Și povestea câte și mai câte, întâmplările, născocirile care curgeau pe acolo pe unde se răsfrângea, limpede și albă, înfățișarea licornului... dar, oricum, nimeni nu putea pătrunde aici, Doamnă, și nici nu poți pleca înapoi spre ape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
stropii de roșu sângeriu iradiind și absorbind privirea și înghițind-o și părând să tremure în aerul mișcător în care pluteau sclipitoare fire de praf și funigei, ca și cum - se gândea - în spatele lor, al panourilor, s-ar fi aflat vreun Rumpelstilzchen blând și neiertător și numai memorie. Cu două săptămâni în urmă înțelesese că încercarea cu personajul important eșuase și n-ar avea rost să mai creadă în ea. S-a speriat în prima clipă. Pe urmă l-a cuprins bucuria, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
agățat pe peretele opus, luminându-l treptat, apoi făcându-l brusc să strălucească, și simțea ceva neclar și primejdios. Ca și cum ar fi așteptat un răspuns sau ar fi întrezărit ceva ca o speranță, și-a întors ochii de la acel Rumpelstilzchen blând, neiertător și numai memorie și privea pe fereastra largă răsăritul de soare și acoperișurile caselor mici dezvelindu-se din aburii zdrențuiți ai dimineții... Partea a treia Primul cerîc) Erau singuri în toată acea pustietate și aerul adia cu o răcoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
dintr-o cameră în altă, abulici, dar preluaseră prietenii toată treaba. Andrei Vlădescu m-a luat cu el și atunci i-am văzut și eu pe toți despre care îmi vorbise, colegi și prieteni. Era o zi cu un soare blând de primăvară, dar după lunile reci și lungi ni se părea foarte cald. O lumină ciudată îmbrăca arborii, casele, străzile. A fost o ceremonie simplă, nici nu mă așteptam la altceva, cineva a spus câteva vorbe, n-aș zice că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
din când în când câte o privire spre celelalte fețe din jurul mesei: Dorothy își înfundă gura cu mâncare; logodnicul ei cu față de oaie stă morocănos lângă ea; ochii calculați, de șobolan ai lui Mark au aceeași privire vigilentă și neliniștită; blânda și nedumerita Mildred îi spune o anecdotă sfielnică lui Thomas, care ascultă cu indiferența glacială a unui bancher aflat pe punctul de a retrage un împrumut unui mărunt om de afaceri. Și, desigur, mai e acolo și Tabitha, care stă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
masă coapsele, domolindu-și durerea. Lângă ea, cu capul lăsat greu pe umărul ei, Mortimer a adormit deja. Îi luase aproape patruzeci de minute să atingă momentul culminant. Îi lua din ce în ce mai mult timp; și deși era în general un amant blând și atent, pentru Rebecca aceste partide-maraton începeau să devină un calvar. O durea spatele și avea gura uscată, dar nu întindea mâna după paharul cu apă de pe noptieră ca să nu-l deranjeze pe soțul ei. El începu să mormăie ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
bărbat bizar, îmbrăcat cu un costum care nu-i stătea bine. Deci ai de toate, spuse Alan mândru. Știri, divertisment, comedii, documentare și spectacol clasic în egală măsură. Nici o țară din lume nu-ți poate oferi așa ceva. Cu glasul lui blând și melodios și cu coama lui de păr cărunt, începea să semene, se gândea Hilary, cu cel mai oribil tip de preot de țară. — Și totul este în mâinile unor oameni ca tine. Tineri talentați a căror misiune va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
în jos și văzu o furgonetă pentru mutări parcată lângă scară și conținutul biroului lui stivuit pe pavajul scăldat în soare: cărțile lui, scaunul rotitor, plantele, rechizitele și tablourile. Hilary zâmbi. — Noi ne-am gândit că este modalitatea cea mai blândă de a-ți spune. Chestiile astea trebuie rezolvate rapid. Alan reuși să spună: — Noi? — Ai să-mi spui ceva despre acest post înainte să pleci? Neprimind nici un răspuns, Hilary își deschise servieta și spuse: Poftim, CV-ul tău; am notat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
de ploaie și frunză căzătoare Pe fiul lui Matthew îl plâng amar, Ucis cu cruzime de hunul barbar. În continuare vom lupta și nu vom ceda, Umbrită va fi însă bucuria, de vom câștiga! Noi îi spuneam unchiul God cel blând, Dar acum el zace sub pământ Acolo, bucuria victoriei n-o va simți Doar margarete din el vor răsări. Când Pater a urcat să-mi ureze noapte bună, i-am spus că nu cred că aș suporta să mă duc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
a lovit la cap doar. Michael își revenea încet și se pomeni privind-o pe salvatoarea lui, o femeie foarte atrăgătoare și cu o înfățișare inteligentă, de vreo treizeci și ceva de ani, cu păr blond lung și un zâmbet blând: și imediat făcu ochii mari, uluit.Clipi de trei, patru ori. O cunoștea pe această femeie. La început a crezut că e Shirley Eaton. Apoi clipi din nou, o amintire și mai fugară ieși la suprafață. Avea legătură cu Joan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
s-a ridicat să mă salute. Părul blond, vopsit cu mare artă, era prins Într-un coc foarte șic, pieptănat În mod voit ca la Întâmplare, dar extrem de ordonat și, cu toate că nu zâmbea, nu te intimida În mod deosebit. Părea blândă și cumva minusculă, așa cum stătea acolo, În spatele acelui birou negru cu aspect amenințător și, deși nu m-a invitat să iau loc, m-am simțit destul de În largul meu Încât să mă așez pe unul dintre incomodele scaune negre din fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
gândesc câteva clipe la faptul că un individ total străin - fie el și coleg de serviciu - Îmi prezentase o evaluare nesolicitată, dar absolut onestă privind vestimentația și corpul meu, dar nu am reușit. Mi-au plăcut ochii lui verzi și blânzi care păreau să râdă, nu să critice, dar Încă mai mult mi-a plăcut faptul că trecusem examenul. Deci, acesta era Nigel - un nume de sine stătător, ca Madonna sau Prince - autoritate supremă În domeniul modei, pe care o recunoșteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
adăugat eu, cu o infuzie de curaj dată de grabă: aveam la dispoziție exact o oră ca să devin superbă pentru cea mai stresantă seară din cariera mea, iar caraghiosul ăsta nu făcea parte din planul meu de acțiune. — Faaaatăăă! Șezi blândă, a zis el și a inhalat din nou din țigară. Se pare că prietena ta nu vrea să plec... — Ar vrea să pleci dacă AR FI, DIN ÎNTÎMPLARE, TREAZĂ, NENOROCITULE! am urlat eu, oripilată de ideea că Lily făcuse - fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
vin aici ca să se uite la mine. Părul ei castaniu era curat și drept, dar pieptănat fără un stil anume, iar pantofii maro fără toc nu erau câtuși de puțin În ton cu moda. Dar ochii albaștri erau strălucitori și blânzi și mi‑am dat seama instantaneu că aveam să o plac. — Tu trebuie să fii Ilana, am zis eu și am simțit că, În situația dată, mă aflam Într‑o oarecare situație de superioritate și că ea se aștepta ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
despre artrita domnului Mundy. Reușea să facă asta, Înclinîndu-și puțin capul pe spate și privind cu maximă intensitate, dar nu la domnul Mundy, ci la un tablou pe care-l atîrnase deasupra șemineului, și care reprezenta o femeie cu ochi blînzi, Îmbrăcată Într-o rochie victoriană cu guler Înalt, despre care Duncan aflase că este fondatoarea Științei Creștine, doamna Mary Baker Eddy. Pe rama neagră cineva scrisese, nu foarte Îndemînatic, cu vopsea emailată - poate chiar domnul Leonard - o cugetare, care suna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ajunse Împreună cu domnul Mundy În aleea din fața casei, chiar Începu să rîdă, iar domnul Mundy se contamină și Începu și el să rîdă. Era un fel de reacție nervoasă față de cameră, de nemișcarea de acolo și de bariera de cuvinte blînde. Privirile li se Întîlniră În timp ce ieșeau din umbra casei strîmbe și se Îndreptară spre Lavender Hill rîzÎnd ca doi copii. — Nu vreau o femeie frivolă, zicea bărbatul. Mi-a ajuns ultima prietenă, și nu-mi pasă s-o spun. — Întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
fața pînă ce ea făcu ce o rugase și deschise ochii din nou. Dar, de data asta Îi căscă, făcînd-o pe toanta. — Nu așa, zise el. Atunci ea Îl privi normal. Așa-i mai bine. Fața lui avea o expresie blîndă. Ai ochi frumoși. SÎnt superbi. Prima oară ți-am remarcat ochii. — Credeam că te-au atras picioarele. — Și picioarele. Îi susținu privirea, apoi aruncă firul de iarbă, se aplecă și o sărută. O făcu Încet, depărtîndu-i buzele cu ale lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
și-și Îndreptă spatele. — În regulă, zise el, În momentul În care se urni. Acum ar trebui să vă terminați masa. Haide. O luă Încet prin sală, șchiopătînd ușor, din cauza șoldului. Giggs și Hammod rîdeau zgomotos. — E-o hahaleră al naibii de blîndă! zise Hammond, cînd domnul Mundy nu mai putea să-l audă. O bomboană de om, nu-i așa? Vă zic eu, probabil că nu-i În toate mințile să stea În Închisoare - cîți ani a zis? Treizeci și șapte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
prin el. Bucătăria era una de modă veche, victoriană, cu blaturi lungi de lemn și chiuvetă ciobită din piatră. La fereastră erau bare metalice, la fel ca la celălalte, și Între acestea se Încolăcea iedera. Era o lumină verzuie, foarte blîndă. — Ți-o imaginezi pe bucătăreasă și pe servitoare umblînd prin cămară, zise Helen Învîrtindu-se prin jur. — Da, așa-i. Și pe polițistul de zonă, strecurîndu-se la mijlocul rondului să bea o ceașcă de ceai. Fără să-i urmeze cineva, zise Julia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]