8,340 matches
-
vine de la numele populației arimine/getice ce s-a stabilit pe aceste meleaguri în vremuri pe care încă nu le putem pune pe răbojul timpului cu precizie, cuvîntul înseamnînd ceata de în-geri, sau neamul zămislit din îngeri(polei: îngeri, ființe cerești din basmele românești + stina: stână, locul unde se adună oile și ciobanii). Are această realitate istorică vreo legătură cu născocirea ivriților privind originea uriașilor, îi întreb pe ei așa, poate le mai iese din cap vreo vedenie să ne lumineze
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
răcire puternică a climei timp de peste 10 ani afectînd grav viața oamenilor. Amintirea acestui dezastru climatic, este păstrată în mitologia mioritică prin următoarea zicere. Sfintul Mihail în mitologia noastră populară, purta pe umeri soarele și luna iar printre alte îndatoriri cerești, trebuia să o țină în botniță pe Mamarca, mama dra-cilor. Aceasta prin răsuflarea ei, aducea cele mai cumplite geruri, transformînd pă-mîntul într-un sloi de gheață și distrugînd viața sfîntă a oamenilor. Păstrarea acestei realități într-o fărîmă de mit
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
stînca abruptă și scăpărătoare de foc a Lemnosului, făuri furtunoasă armă, aproape cu un molift mistic din Samos, doi cabiri, fii ai lui Hefaistos, avînd numele de familiei al mumei lor, pe care Cabiro din Tracia îi născu mai înainte, cerescului făurar, adică pe Al-con și Eurymedon, măiestru în fierărie”. În insula Lemnos, cabirii erau socotiți ca fiii lui Hefaistos și a zeiței Cabiro, și purtau epitetul de purtători de clește, adică meșteri făurari. Strabon în Geografia, spune despre cabiri următoarele
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
lîngă Ocean, iar oamenilor de pe acele meleaguri li s-a spus atlanți. Atlas și-a dat numele său și celui mai înalt munte din țara sa. Se mai spune despre el că ar fi cunoscut cu dea- mănuntul legile mișcărilor cerești, împărtășind oamenilor și teoria formei sferice; de aici vine legenda că Atlas duce pe umerii săi pămîntul. Și, în această formă în-chipuită, în care mitologia ne înfățișează reprezentarea globului ceresc, Atlas avea mai mulți fii, dintre care unul, Hesperos, se
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
el că ar fi cunoscut cu dea- mănuntul legile mișcărilor cerești, împărtășind oamenilor și teoria formei sferice; de aici vine legenda că Atlas duce pe umerii săi pămîntul. Și, în această formă în-chipuită, în care mitologia ne înfățișează reprezentarea globului ceresc, Atlas avea mai mulți fii, dintre care unul, Hesperos, se deosebea prin evlavia lui, prin sîmță-mîntul de dreptate față de supuși și prin acela al omeniei. Cîndva Hesperos - ur-cîndu-se pe vîrful muntelui Atlas, ca să observe astrele - ar fi fost răpit de
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
Pe tăblițele de plumb cuvîntul tor înseamnă staulul vitelor, iar în româna veche cuvîntul toriște înseamnă gunoiul din staul, dar și locul de odihnă pentru vite și oi la amiază și noaptea sau ținut locuit. În mitraism/creștinismul arimin, Tatăl Ceresc, în actul creației veșnice a morții și renașterii este personificat prin taurul ceresc ce se supune legii morții pentru a crea viață eternă pe pământ prin Mama Pămîntească. Teozofia este identică cu cea din cultul filistenilor prin simbolurile lor religioase
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
cuvîntul toriște înseamnă gunoiul din staul, dar și locul de odihnă pentru vite și oi la amiază și noaptea sau ținut locuit. În mitraism/creștinismul arimin, Tatăl Ceresc, în actul creației veșnice a morții și renașterii este personificat prin taurul ceresc ce se supune legii morții pentru a crea viață eternă pe pământ prin Mama Pămîntească. Teozofia este identică cu cea din cultul filistenilor prin simbolurile lor religioase, El și Așera. Cînd ivriții au pus la cale mozaismul, au luat și
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
un miel lîngă el) pe foarte multe tăblițe de plumb. Sacrali- tatea mesajului rezultă din steluțele cu șase raze care însoțesc imaginea sau care sînt imprimate pe marginea plăcuței și a bentiței purtată pe frunte ca semn al conducerii supreme cerești. În ținutul Apeninilor, în vehea Umbrie exista orașul Ariminum ca amintire pe-renă a fondatorilor urbei iar Jupiter, divinitatea supremă a panteonului roman purta în vechea religiei a populației locale epitetul de armunos sau armunis. Astăzi, vechiul oraș italic se numește
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
a ajuns la pace între neastîm- păratul Orolo și restul lumii. Și înaintînd prin negura timpului, tăblița 22 îl scoate din uitare pe Dromixto(Dromichete) care era conducătorul cetății Sirmio și făcea instrucție cu armata gloatei cînd deodată un corp ceresc s-a năpustit asupra lor lovindu-i pe jumătate. Spaima a fost mare dar Dromichete i-a convins că este bine să se roage toți și să se liniștească. ,,Sfîntul Zabelio a judecat și a dat armatei populare a cetății
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
Eu Otis împreună cu preoții am mers la ei și le-am strigat: liniște! Cercetată și păstrată de boero Bisto credinciosul în sfînta cruce și conducătorul geților. Sfîntul toiag al geților care merge și bate în sfîntele porți ferecate ale judecății cerești!” Ce să mai spun, vremuri crîncene și lume aspră dar cu simțul dreptății și mustind de evlavie pentru religia crucii! Că nu-l aveau la rînză pe falnicul get mulți nobili, ne-o spune tăblița 42 unde conducătorul ne povestește
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
și, postum, Călărețul orb (1975). Poetul este parte a viziunilor sale, iar contemplația tinde către o participare onirică la existența eternă. Umanitatea pare dizolvată în desfășurarea cosmică, în virtutea consubstanțialității universale. Totul devine semn sau manifestare a simbiozei dintre terestru și ceresc, prin lumină și fantezie. Imaginile construiesc mici alegorii ale unei mistuitoare nevoi de depășire a condiției individuale, într-o tentativă grațioasă, senină de a transcende existența concretă spre una eternă, luminoasă. Primul volum în proză, Cordun (1942), este o încercare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286051_a_287380]
-
liceul la Sibiu și își ia licența în drept la București. Debutează în 1933 la revista „Abecedar”, colaborând apoi la „Gând românesc”, „Universul literar”, „Vremea”, „Pagini literare”, „Curentul literar”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Dacia rediviva”, „Sentinela” ș.a. Volumul de versuri Febre cerești apare în 1941. Redactor la „Dacia”, funcționar de stat, B. va lucra după război în redacția Editurii Scânteia. O carte retrospectivă, apărută în 1970 și menținând titlul din 1941, adăuga versuri noi, unele risipite între timp prin mai multe periodice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285570_a_286899]
-
la „Dacia”, funcționar de stat, B. va lucra după război în redacția Editurii Scânteia. O carte retrospectivă, apărută în 1970 și menținând titlul din 1941, adăuga versuri noi, unele risipite între timp prin mai multe periodice literare. Lirica din Febre cerești, volum întâmpinat cu elogii de unii critici, l-a situat pe B. între talentele generației sale. Dacă sensibilitatea poetului este mai degrabă aceea a unui simbolist, între mijloace pot fi detectate semne ce țin de romantism, dar și de tehnicile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285570_a_286899]
-
sensibilitatea poetului este mai degrabă aceea a unui simbolist, între mijloace pot fi detectate semne ce țin de romantism, dar și de tehnicile moderne. Starea caracteristică acestei lirici derivă din suferință și deznădejde, poetul, prins între Pan și „albastre ispite, cerești capcane”, traducând cu fervoare conștiința vremelniciei. Prinț nostalgic, înconjurat de „albe vedenii”, navigator spre o insulă himerică, ieșind din timp („vom da timpului cătușele înapoi”), el pare sortit să locuiască și să răsfrângă o lume fantomatică, transparentă, îndepărtată. Viața se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285570_a_286899]
-
coloristică suprapusă glacialității de fond se simte, parcă, ceva din arta icoanei pe sticlă, stilizarea, rigoarea formală fiind o formă de a filtra emoția. În anii din urmă, lirica lui B. se devitalizează; supraviețuiesc numai virtuozitatea, reveria pictorică. SCRIERI: Febre cerești, București, 1941; Febre cerești, pref. Aurel Dragoș Munteanu, București, 1970. Repere bibliografice: Pompiliu Constantinescu, Ion Bălan, „Febre cerești”, VRA, 1941, 607; Octav Șuluțiu, Ion Bălan, „Febre cerești”, G, 1941, 9; Perpessicius, Opere, IX, 364-367; Aurel Dragoș Munteanu, Un poet de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285570_a_286899]
-
fond se simte, parcă, ceva din arta icoanei pe sticlă, stilizarea, rigoarea formală fiind o formă de a filtra emoția. În anii din urmă, lirica lui B. se devitalizează; supraviețuiesc numai virtuozitatea, reveria pictorică. SCRIERI: Febre cerești, București, 1941; Febre cerești, pref. Aurel Dragoș Munteanu, București, 1970. Repere bibliografice: Pompiliu Constantinescu, Ion Bălan, „Febre cerești”, VRA, 1941, 607; Octav Șuluțiu, Ion Bălan, „Febre cerești”, G, 1941, 9; Perpessicius, Opere, IX, 364-367; Aurel Dragoș Munteanu, Un poet de tranziție, R, 1969, 6
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285570_a_286899]
-
o formă de a filtra emoția. În anii din urmă, lirica lui B. se devitalizează; supraviețuiesc numai virtuozitatea, reveria pictorică. SCRIERI: Febre cerești, București, 1941; Febre cerești, pref. Aurel Dragoș Munteanu, București, 1970. Repere bibliografice: Pompiliu Constantinescu, Ion Bălan, „Febre cerești”, VRA, 1941, 607; Octav Șuluțiu, Ion Bălan, „Febre cerești”, G, 1941, 9; Perpessicius, Opere, IX, 364-367; Aurel Dragoș Munteanu, Un poet de tranziție, R, 1969, 6; Dicț. scriit. rom., I, 219. G.D.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285570_a_286899]
-
urmă, lirica lui B. se devitalizează; supraviețuiesc numai virtuozitatea, reveria pictorică. SCRIERI: Febre cerești, București, 1941; Febre cerești, pref. Aurel Dragoș Munteanu, București, 1970. Repere bibliografice: Pompiliu Constantinescu, Ion Bălan, „Febre cerești”, VRA, 1941, 607; Octav Șuluțiu, Ion Bălan, „Febre cerești”, G, 1941, 9; Perpessicius, Opere, IX, 364-367; Aurel Dragoș Munteanu, Un poet de tranziție, R, 1969, 6; Dicț. scriit. rom., I, 219. G.D.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285570_a_286899]
-
1689-1690, versurile „la stemă” ajung să constituie cea mai reprezentativă compunere originală a mitropolitului, superioară poemului cronologic). Darurile de merinde divină iscă în pustiu ospețe prelungite, generoasa dispunere a culorii, frustețea, primitivitatea, în sens preclasic, a tabloului evocând belșugul „cămărilor cerești”: cârduri de crâstei, făină de grâu, „unt în stride”, „pepeni și slănină”. Înfățișarea demiurgului abia trezit din somn, „rumăn” la față și, ca de vin, „aburit și șumăn”, aduce cu cea a Dabijei vodă, iar modalitatea, bonom-caricaturală, anunță ceva din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
reia acest proiect, însă nu era nimeni interesat; proiectul era fără îndoială prea avansat pentru timpul său. B.C. Poate pentru că apăreau tranzistorii pe piață. J.-F. B. Nu, deloc, noi am folosit tranzistorii. Toată tehnologia care apărea reprezenta o mană cerească pentru noi, însă totul a fost abandonat, iar Sauvan a fost foarte rănit, s-a simțit total neînțeles. B.C. Jacques Sauvan și-a schimbat complet orientarea pentru a face... J.-F. B. ...radiologie, dar continua să gîndească la nivel înalt
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
sever o intruziune. Să ne amintim de miturile gnostice în care Sophia, eonul îndrăgostit de propria-i lumină și arzînd de dorința de a-și cunoaște Tatăl, începe să cadă tot mai jos, pe urmele falsei străluciri, pînă cînd tatăl ceresc i-l trimite pe Horus să o salveze. Horus, zeul limitei... Don Elemirio Nibal y Milcar, aristocrat spaniol, posesor al unui splendid hotel particular în miezul Parisului, estet îndrăgostit de Inchiziție și de Raymundus Lullus, de ouă, de culori și
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
fetițe, Măsura gurei. Față de discursivitatea din La Amor sau din Iubirea-n veci, pline de generalități plate, invocarea gesturilor, notația neatenuată a senzației aduc o sevă lirică mai bogată în Minutul îndumnezeit: „Acum suflet iau/ Acum al vieții beau/Nespus ceresc nectar;/ Când rodii c-un miros/Sfânt, dulce, prea frumos/ În buze mi-l dau dar”. În Hartomandia ghicitul în cărți devine pretextul, de o anume originalitate, al evocării iubitei. Dominantele eroticii lui V. se recunosc în Primăvara Amorului, cea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290398_a_291727]
-
de rouă, truda „arătorului” și aleanul lui spus în cântec, „plăcutele zbierări de turme”, „balsamul” miroaselor) sunt chemate să mărturisească tot supremația erosului. Poema îl anunță pe Heliade din Zburătorul prin momentele ei de pastel însuflețit de acordul „unsunător” al cereștii mișcări: „Toate se deștept, simt, cere/Magnetul însuflețit/ Ce va prin împărechere/Sufletul a fi-nnoit”. V. încearcă și struna liricii de idei. Prieteșugul, Imaginația, Simpatia trădează, chiar din titlu, artificiul, caracterul de disertație versificată pe teme morale, dar și strădania
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290398_a_291727]
-
vizibil în regie (Odaia gingașei iubiri, Vedenie în burgul gotic). Un poem caracteristic și în același timp unul dintre cele mai frumoase ale sale este Spre steaua carnagiului: „Treceam - câtă vreme - pe lângă limanuri,/ prin intermundii, tărâmuri inferne,/ fără opriri la cereștile hanuri,/ căci, vai, călăream pe un vierme.// De ce, întrebai albiciosul meu cal,/ a trebuit să mă nasc pentru tine iar tu/ pentru ce m’ai ales?» Infernal/ ondulându’și spinarea, tăcu.// «Pentru ce ești atât de molâu, de docil,/ pentru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290386_a_291715]
-
celor de taină se cinstește ca o împărăteasă; aleasă este ca răvărsatul zorilor, pentru că ea a gonit noaptea și toată întunerecimea păcatului și au adus în lume ziua cea purtătoare de vieață; aleasă este că este izvor, care cu curgerile cereștilor bunătăți adapă sfânta biserică și tot sufletul creștinesc; aleasă este, că este chiparos, carele cu nălțime covârșește cerurile, și pentru mirosul cel din fire s-au arătat departe de toată stricăciunea; aleasă este, că este crin, că măcar de-au
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]