8,539 matches
-
-i așa? — Ciudat, spuse ea, dar nu te-am considerat niciodată genul macho. — Macho? — Simbolismul rachetelor nu e greu de descifrat, nu? Asta îl atrage pe masculul mediu: să se aventureze în tărâmuri necunoscute... Nu, nu asta simțeam. Poate pare ciudat, dar m-a atras...căutam cuvântul, nu l-am găsit și a trebuit să mă opresc la... poezia situației. Fiona nu părea convinsă. Iuri Gagarin era cu adevărat eroul meu. Ai citit vreodată cum a descris ce vedea din rachetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
o parte. Ascultă, nu există cale de întoarcere. Oricum, tata ne ținea laolaltă. După ce a murit... s-a terminat. — Dar v-ați mai văzut după ce a murit. Nu din motivul ăsta s-a întâmplat. Voiam să-i spun, aste era ciudat. Doream cu disperare să-i spun. Dar trebuia să mi se smulgă cu cleștele vorbele din gură și procesul abia începea. Nu voiam să fiu necooperant: nu voiam să par capricios de enigmatic. Pur și simplu așa a ieșit. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
luat temperatura, pulsul și tensiunea. Apoi a dispărut. Peste vreun sfert de oră ne-a primit medicul de gardă, un bărbat cu aerul rătăcit, care a făcut doar câteva observații scurte înainte de a aplica stetoscopul pe pieptul Fionei. Nimic foarte ciudat aici, a spus el. După aceea i-a luat pulsul și s-a uitat la câteva cifre de pe graficul lăsat lângă pat. Hmm. Se pare că e vorba de o mică infecție la plămâni. Va trebui să vă internăm câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Nu bea aproape nimic: a dansat o singură dată; chiar și când a dat peste un grup de manechine aruncându-se unele pe altele în piscina de la subsol, s-a uitat de la distanță, fără nici o tresărire. Nimeni nu vedea nimic ciudat în asta: cei care-l cunoșteau pe Mark erau obișnuiți cu reținerea lui. Era clar că nu se distra, dar probabil că nu învățase niciodată să se distreze și nu-și îngăduia niciodată să se relaxeze. Vigilența eternă era una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
încântată. Da, avea aceeași slujbă. Nu, nu mai închiria camere studenților. Nu, nu se căsătorise și nu-și întemeiase o familie sau altceva de genul ăsta. Da, o să încerce să ia legătura cu Michael, deși nu avea adresa lui actuală. Ciudat, dar se gândise să-l sune pe Graham în următoarele săptămâni, dar urma să se țină o conferință la Birmingham și se întrebase dacă nu ar vrea să se întâlnească să bea ceva. De dragul vremurilor de odinioară. Graham spuse: da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
limba în gura celuilalt sau prăbușindu-se pe pat și făcând dragoste de parcă viața lor depindea de asta. Și totuși, toate astea s-au întâmplat, în ordine, când Joan a venit în vizită la Birmingham. Și după ce s-au întâmplat, ciudat, dar n-a mai vrut să plece și să se întoarcă la casa și la slujba ei și la viața ei solitară din Sheffield. Și deși s-a întors până la urmă, după ce și-a luat câteva zile de concediu fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
obligat să schimbe câteva amabilități cu noua doamnă Winshaw, pe care, spre supriza lui, o găsi uluitor de atrăgătoare. Se pregătise s-o antipatizeze - știind că era fiica unui bogat industriaș și nazist notoriu -, dar frumusețea ei palidă și comportamentul ciudat de cochet făceau să-i fie greu să facă asta chiar și într-o întâlnire atât de scurtă. Peste câteva minute, prăbușindu-se pe scaunul șoferului, scoase un geamăt de ușurare. Era leoarcă de transpirație. Apoi își pierdu cunoștința în urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
am încercat eu să te caut, pe urmă Graham a încercat să te caute. N-ai răspuns niciodată la scrisori, n-ai ridicat telefonul. Ce puteam face? Și ori de câte ori vorbeam cu mama ta, ne spunea că te-ai făcut cam ciudat și aveam impresia că nu vă mai vedeați atât de des. Am spus: — Te vezi cu mama? — Din când în când? Nu atât de des pe cât aș dori. — Cât de des? — Nu prea mă duc acasă la ea, spuse Joan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
plăcea lui să se considere. O ținea de mână. Nici unul nu spuse nimic mult timp. Apoi el spuse: Presupun că acum o să mori în fața mea. Rosti aceste cuvinte foarte calm. De fapt, nu sunt sigur că le-a rostit. Pare ciudat să spui așa ceva, în orice caz. Se lăsă din nou o lungă tăcere. Am început să mă foiesc pe scaun. Speram că nu voi fi prea plicticos. De obicei, nu-mi plac scenele cu patul morții. Apoi el a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Avea legătură cu Joan... cu Sheffield. Cu... da! Era pictorița. Pictorița din casa lui Joan! Dar nu era cu putință! Ce naiba căuta aici? Ești sigur că ți-ai revenit? întrebă Phoebe, văzând schimbarea de expresie de pe fața lui. Pari cam ciudat. Cred că am înnebunit, spuse Michael. Tabitha râse isteric auzind aceste cuvinte. — Ce amuzant! strigă ea. Suntem doi acum. Și cu această observație lămuritoare îi conduse pe toți din nou la parter. Capitolul 3 Nu intrați în panică,băieți! — Testamentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
sardelelor? Domnul Sloane o veșteji cu privirea. — Ce față lungă ai, Michael! exclamă ea, după ce mai fredonă un pic. Nu intri în atmosfera de petrecere? Sau poate începi să te gândești cum s-ar putea încheia cartea ta? — Era ceva ciudat cu armurile din capul scării, spuse Michael neluând-o în seamă și continuându-și gândul lăuntric. Ceva s-a schimbat când am trecut adineauri pe lângă ele. Nu reușesc să deslușesc ce anume. Fără a mai rosti un cuvânt, se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
menționat în legătură cu abrogarea pedepsei cu moartea (la care el s-a opus), după care s-a spus că premierul a întrebat: „Cine?“. Richard Howard Stafford Crossman (1907-1974), parlamentar laburist de Coventry East, era în acea perioadă liderul Camerei Comunelor. Este ciudat că propriile jurnale, amănunțite, nu conțin nici o referie la această conversație. Răsturnînd sondajele, conservatorii au cîștigat o majoritate de 32 de locuri în Camera Comunelor, cu un procent de 46,4% din voturile naționale. Edward Heath (născut în1916) a devenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
dublează ca un contur îngroșat. Dacă ai un copil, este vorba despre o existență, dacă ai doi - două existențe, două continuumuri vitale care îți însoțesc psyche-ul cu pas egal. Și cred că pentru totdeauna. Dar asta, oricât ar părea de ciudat, nu e totul. Sau nu în forma aceasta. Odată cu maternitatea nu începe numai o altă viață organică, fiziologică, emoțională, ci și o altă situare socio culturală. Aceasta pare un fel de pachet cu care se trezesc în brațe în special
Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
-
bine. Tudorel: Las’ că mă descurc eu. E ca și cum deodată mânerul pe care obișnuia să apese pentru a intra sau a ieși pe ușă ar lipsi cu desăvârșire. Și când nu există nici un punct de sprijin, oricât ar părea de ciudat, nu se poate efectua nici un lucru mecanic. S-a gândit de multe ori la asemenea situații, cu adevărat mute. De pildă, când se întoarce acasă de la serviciu, fără nici o tragere de inimă de altfel: Ce-ar fi dacă în locul familiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
pe care l-am făcut când m-am trezit a fost că m-am uitat pe hartă să văd mai bine unde e Oituzul ăsta. Că tot ce-mi aduc eu aminte despre Oituz e „Pe aici nu se trece!” Ciudat vis, zice Ana. Și ai de gând să te duci? Cum să se ducă dragă la Oituz? Hai că nu ești întreagă. Ce să caute acolo? Raluca își dă ochii peste cap și se prinde cu mâna de colanul greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
viitoare... Cuvântul a chemat în amintire, în închipuire, Pascal de mult bănuiește că sunt tot una, zilele călduroase de vară, forfota matinală din piețe, vrafurile de vișine pe tarabe, cu pielița plesnind pe alocuri datorită cărnii îmbelșugate. Cât e de ciudat, cât de ciudat, se gândește, și gândul îl umple de o melancolie dulce-amăruie exact ca vișinata din clondir. Ele există deja și totuși nu există, spune el. Într-adevăr, încuviințează femeia în șoaptă. Sunt pregătite dintru vecie, sunt rânduite în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
chemat în amintire, în închipuire, Pascal de mult bănuiește că sunt tot una, zilele călduroase de vară, forfota matinală din piețe, vrafurile de vișine pe tarabe, cu pielița plesnind pe alocuri datorită cărnii îmbelșugate. Cât e de ciudat, cât de ciudat, se gândește, și gândul îl umple de o melancolie dulce-amăruie exact ca vișinata din clondir. Ele există deja și totuși nu există, spune el. Într-adevăr, încuviințează femeia în șoaptă. Sunt pregătite dintru vecie, sunt rânduite în fiecare an și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
pentru a fi „cât mai obiectiv cu putință”.) Naratorul nu-și ascunde mirarea față de rapiditatea cu care Profesorul s-a prins în joc. „Parcă ar avea 20 de ani!” exclamă P.H.L. După care admite totuși că bărbatul este un „animal ciudat”: în fața unei femei care îi place se comportă ca un potențial cuceritor, indiferent dacă are 30 de ani sau 60 de ani. Presiunea instinctului îl face să uite de vârstă. Mai mult, ajunge să ignore pentru moment posibila atingere la
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
oameni care erau mulțumiți de guvernarea trecută și care, prin urmare îi erau dușmani, decît prietenia acelora care i-au devenit prieteni și l-au ajutat să ocupe principatul numai pentru că nu erau mulțumiți de guvernarea anterioară" (Principele, XX). Acest ciudat, dar omenesc joc de interese există ab antiquo, după cum tot de atunci datează obiceiul celor ce conduc state, de a-și întări dominația prin sacrificarea unor miniștri, potolind astfel neliniștile mulțimii, întîmplări de acest fel, ca și alte scheme descoperite
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
docilitate și răbdare opresiunea acestui fel de suverani, că nu deschid ochii asupra viciilor și exceselor oamenilor bisericii și că îndură de la un cap tonzurat ceea ce n-ar suporta din partea unui cap tonzurat cu lauri. Acest fenomen apare mai puțin ciudat acelora care cunosc puterea superstiției asupra înapoiaților și a fanatismului asupra spiritului uman. Ei știu că religia este o mașină veche, ce nu se va uza niciodată, de care, dintotdeauna, oamenii s-au servit pentru a se asigura de fidelitatea
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
ilegal. Ar trebui să-i amendez. — Îi mai biciuiești Încă? — O, da. Ar ieși mare scandal dacă s-ar plânge. Da’ nu se plâng. Preferă să-i biciuiești decât să le dai amendă. Ce treabă ciudată! — Nu-i chiar așa ciudat. Tu ce-ai prefera? O chelfăneală bună sau să nu-ți iei salariul? Apoi i se făcu rușine de Întrebarea sa și, Înainte ca Macomber să apuce să-i răspundă, a continuat: — Toți suntem bătuți zilnic, Într-un fel sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
tușește. — E pe-aproape? — Cam la o milă În sus, pe râu. — O să-l vedem? Da, o să aruncăm o privire. — I se aude răgetul de la distanța aia? Ai zice că e chiar aici, În tabără. — Da, de al naibii de departe. E ciudat cât de departe poate fi auzit. Să sperăm că-i o pisică bună de Împușcat. Băieții zic că au văzut unul mare pe-aproape. Dacă am vreo ocazie, unde să trag ca să-l dobor? În umeri. În gât, dacă reușești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
În orice, În afară de vânătoare. În ce privește vânatul, avea standardele lui și ei n-aveau decât să se ridice la ele sau să angajeze pe altcineva. Era conștient că e respectat de toți pentru chestia asta. Da’ Macomber ăsta era totuși mai ciudat. Cât despre nevastă-sa, ei, da, nevastă-sa... Oricum, el lăsase baltă toată povestea. Se-ntoarse și Îi privi. Macomber era Încruntat și furios. Margot Îi zâmbi. Părea mai tânără azi, avea un aer mai inocent și mai proaspăt, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
excitație pură. — Asta face bine la ficat, zise Wilson. Ciudate chestii se mai Întâmplă și cu oamenii. Fața lui Macomber strălucea. — Să știi, s-a Întâmplat ceva cu mine. Mă simt cu totul alt om. Soția sa tăcea, privindu-l ciudat. Se rezemase de banchetă, În timp ce Macomber stătea pe margine și vorbea cu Wilson, care se Întorsese Într-o parte, răspunzându-i peste spătarul banchetei din față. — Parcă mi-aș mai Încerca o dată mâna pe un leu. Până la urmă ce poa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
groaza, iar acum era doar foarte obosit și furios pentru că totul se termina În felul ăsta. Nu prea era curios În legătură cu ce-o să urmeze. Ani de zile Îl obsedase ideea, și acum vedea că În esență nu Înseamnă nimic. E ciudat cât de ușor devine totul când ești obosit. Acum n-avea să mai scrie niciodată despre lucrurile pe care le ținuse pentru când ar fi știut destul ca să le scrie bine. Ei bine, da’ nici n-o să rateze Încercând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]