9,745 matches
-
literaturelor lor cu disprețul și uitarea totală a tuturor productelor române cari naturalmente trebuie să fie inferioare celor străine. Societatea noastră semidoctă ocupă o sferă falsă față cu sfera în cari se află realitatea la noi Un public cugetat ca colectivitate nu se înalță peste cele văzute și esperiate în arte, ci se mărginește între ele În unii cari aduc de măsură cu sine memoria cea mare a vremilor de mai nainte sau cari poartă culmea în fantazia lor poetică învie
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ci se mărginește între ele În unii cari aduc de măsură cu sine memoria cea mare a vremilor de mai nainte sau cari poartă culmea în fantazia lor poetică învie într-adevăr contradicțiunea dintre cele geleistet și pretențiunile absolute, însă colectivitatea își va lua măsura sa numai după cele ce i se oferă în prezent. O pauză lungă în gustarea a ce e escelent într-o speție a artei dramatice se-nțelege că aduce cu sine o altfel de dispozițiune (Stimmung
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
face obiect pentru un întreg artistic. Pe acest stadiu așadar își va găsi abia locul său lucrul cel fundamental Rutinierul simplu degradă și artea întru cât nu se avântă mai sus decât masa cea mare a spectatorilor. Publicul cugetat ca colectivitate voiește însă să aibă în reprezentator un individ înaintea ochilor care să-l ridice și să-l transporte prin mediul culturei sale artistice. În privința asta zice și Gothe despre actor (XXXXV, p. 9): Nu poți să-i arăți publicului o
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
coloritul dialectului face deja o impresiune jenantă și poate prea ușor să ne stoarcă un surâs, care-și are totdeuna originea în superioritatea noastră. Cu cât se va face mai mult purtător al unui fond spiritual și organ al unei colectivități un om imprimat cu defectul dialectului (ca predictor bisericesc sau ca orator politic) cu-atît mai zgârietor o să influințeze asupră-ne contrastul ce l-am dezvoltat mai sus. Căci aicea contradicțiunea oratorului înrădăcinat pe de o parte în spiritul local, făcîndu-se
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
explică, pe de altă parte, ceea ce se întîmplă acum în aceste țări sau, în orice caz, ceea ce se întîmplă în România. În mod paradoxal, societățile totalitare sânt societăți depolitizate prin excelență. Politica, respectiv activitatea prin care participi la destinul unei colectivități și decizi în privința lui,este, într-o societate totalitară, monopolul unei infime minorități (uneori al unui singur om) și expresia unui dictat. Ceilalți sânt total infantilizați: lor li se spune ce să gândească, să spună și să facă. În acest
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
posibilitățile de adaptare ale sistemului sunt, în opinia mea, mult mai mari decât în cazul pensiilor, putându-se realiza tot timpul reglaje și negocieri pe piața acestor servicii: ce anume este sau nu serviciu medical, cât anume trebuie să finanțeze colectivitatea din aceste cheltuieli, care este partea cheltuielilor directe și imediate ale indivizilor înșiși și cea a altor cheltuieli, cum sunt cele oferite de instituțiile de asigurare etc. În concluzie, apreciez că procesul îmbătrânirii trebuie tratat cu toată detașarea cu care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
o unitate socială de tipul tiaglo-ului rusesc, se întâlnește în schimb ideea conform căreia odată cu nunta ia naștere o nouă unitate socială. Felul în care acest eveniment era altădată sărbătorit în satele românești constituia un mod de înștiințare a întregii colectivități de apariția unei noi gospodării care își cere drepturile. Ceremonia nunții la români avea așadar o dublă semnificație: aceea de unire a doi oameni, dar și de apariție a unei noi gospodării, cu tot ceea ce presupunea aceasta, în materie de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
pretează acestei regularități dorite, este plasat în rezervă. Porțiunile neregulate de teren, unghiurile, curbele imposibil de regularizat se numesc zapoloski, adică resturi de benzi sau porțiuni. O bucată de pământ rămasă liberă după moartea unui membru [al comunității - n.n.] revine colectivității, fiind inclusă în rezervă. Cu toate acestea, obștea se străduiește, pe cât posibil, să acorde dreptul ei de folosință fiului sau familiei celui dispărut, pentru ca munca depusă de tată pe acel teren să nu fie pierdută pentru urmași. Din acest motiv
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
proprietățile private. 2.3.1. Satul devălmaș arhaic și cel evoluat - caracteristici generale Satul devălmaș este definit de Stahl (1998, vol. II, p. 29) ca fiind „o asociație de gospodării familiale, pe baza unui teritoriu stăpânit în comun, în care colectivitatea ca atare are drepturi anterioare și superioare drepturilor gospodăriilor alcătuitoare, drepturi exercitate prin organul de conducere denumit obște”. Satul arhaic are o obște organizată pe principii democratice egalitare, cu vagi tendințe de a acorda o importanță mai mare opiniei celor
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
exploatări statornice încă de la început. Astfel, amestecul obștilor în exploatarea viilor și livezilor este cu mult mai redus pentru că acestea nu puneau probleme tehnice de exploatare, de epuizare a solului. Iazul, fie artificial, fie natural, este o creație a întregii colectivități, a muncii la comun. Drumurile nu constituiau o problemă atâta vreme cât pădurea și izlazul erau predominante. Singura regulă era că nu există nicio regulă, oricine trece pe oriunde. Problemele în privința drumurilor încep în momentul practicării agriculturii și pășunatului pe locuri îngrădite
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
și exploatau „după puteri”, conform „obiceiului pământului”. Aici intervine însă și slăbiciunea sistemului local de organizare a exploatării. Acțiunile de acaparare s-au putut face pentru că obștea își pierduse vechea putere. Ea se destrămase astfel încât cumpărătorii nu mai tratau cu colectivitatea moșnenilor, ci cu fiecare membru în parte. Statul este obligat în final să recunoască gravitatea situației, iar în expunerea de motive a Codului silvic din 1910 se afirmă (apud Stahl, 1998, vol. II, pp. 189-191): „Societățile mari de exploatare, compuse
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
o clipă pe piscurile istoriei lor. Trebuie să fi fost un orgoliu magnific, un orgoliu care inspiră paloare zeilor. Un oarecare francez, care în Revoluție și-a revărsat bestialitatea într-o furie umanitară, reprezintă, istoricește și politicește, mai mult decât colectivitatea amorfă a unei culturi mici. Sau încerc să înțeleg psihologia soldatului german în războiul mondial, să desprind monumentalul orgoliului în ultimul soldat, conștient că lupta împotriva unei lumi întregi, pentru a-mi da seama că o cultură universală dă contururi
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
dar câte din ele au devenit națiuni? Un popor devine națiune numai când ia un contur original și își impune valorile lui particulare ca valabile universal. A viețui numai ca popor înseamnă a înregistra istoria; ca națiune, te înregistrează istoria. Colectivitățile umane care au rămas numai popoare n-au trecut cu mult peste biologie, peste rezistență pasivă și peste acele valori patice, crescute din neparticipare. Procesul prin care un neam câștigă un contur este o violentare continuă, un vulcanism biologic, ornamentat
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
după acel nimeni care ne ascunde pe toți. Am fost anonimi în anonimat. Așa sânt toate stările preculturale, așa este orice subistorie. Cultura este un triumf al individuației. Ființa individuală ia un caracter specific și o direcție proprie, separîndu-se de colectivitate. Epocile culturale de mare stil au o structură monadică. Lumi individuale, a căror armonie derivă dintr-o comună participare la spirit. O cultură nu atinge culmi decât în măsura în care individualitățile ei simt tentația demiurgiei. Marii creatori au țintit o umilire a
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
aspirații, el nu se poate împlini totuși decât național. Integrarea proletariatului în națiune este una din cele mai grave probleme ale prezentului și viitorului. O națiune care nu poate realiza acest lucru este condamnată la conflicte fără ieșire. Visul unei colectivități universale, pe care-l mângâie muncitorimea din toate colțurile lumii, este, din păcate, irealizabil, având împotriva lui tot ce în istorie este dramă și irezolvabil. Muncitorimea, dacă nu poate fi integrată conștient într-o națiune, poate fi făcută să uite
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
În realitate, lucrurile sânt mai complicate și mai triste. Oricât ar concepe omul războiul, dacă faci apel la indivizii izolați ca atare, fiecare va fi în cele din urmă împotriva războiului. Cum se face totuși că el acceptă războiul, în colectivitate? Nu este aici vorba de psihologia curioasă a mulțimilor, ci de un fenomen mai profund, bazîndu-se pe solidarități istorice nebănuite. În fiecare om care pleacă la război, se petrece următorul proces: nu accept războiul, dar îl fac ca națiune. Individual
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
permanentă. Ea este însă numai atunci creatoare, dacă e populară. Prin aceasta se deosebește de cezarism și de tiranie. Ce este dictatura populară față de aceste două fenomene? Diferențele dintre ele derivă din raportul diferit în care stă omul politic față de colectivitate. Și acest raport este determinat de ideile specifice pe care le reprezintă. Tirania nu servește un crez. Autoritatea prin bunul plac ar fi singura ei "idee170. Tiranul nu trebuie să aibă vreo calitate. Căci neurmărind nici un alt scop, decât capriciul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
locul istoric al lui rămâne amurgul culturilor. Atunci izvorăsc personalități, fiindcă nu mai sânt idei și nu mai sânt idei dinamice. Într-un astfel de moment istoric, cezarismul suplinește un vid al culturii. Dacă tirania n-are nici un asentiment al colectivității, cezarismul este acceptat și uneori chiar iubit. Ar fi să ne înșelăm prea mult asupra omului dacă am crede că el se simte bine multă vreme în libertate. Adevărul este că nimic nu-i e mai greu de suportat decât
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ci pentru a realiza accesul la mare putere politică și a ridica nivelul istoric al culturii respective. Ceea ce ne interesează aici este importanța dictaturii populare în cadrul culturilor mici. Ea este singurul mijloc prin care ele își pot înfrînge inerția. O colectivitate se vrea dominată, fiindcă prin ea însăși nu poate crea nimic. Orice soluție am căuta pentru România, este imposibl să o vedem scuturată din orbecăiala ei seculară în afară de un regim dictatorial. Și prin acesta înțeleg un regim care creează în
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
pierdea bună dispoziție și optimismul (un optimism funciar, moștenit, cred, dintr-o familie robustă, obișnuită cu excesele nefaste de destin), fiind, prin excelență, un foarte bun companion. Dispariția lui abruptă, În plin avânt, dintre noi a șocat iremediabil o Întreagă colectivitate de tineri, care nu Înțelegea și nu a Înțeles niciodată cum un regim politic poate să-și „legitimeze” autoritatea prin crime de asemenea tip. Deși lumea fusese intoxicata, cu bună știință, cu informația că Malin murise În urma unei leucemii galopante
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
dusă În pușcăriile comuniste, la Canalul Dunărea-Marea Neagră, În 1952, unde l-a Întâlnit și pe Alexandru Gh. Tăcu. Față de cele mai sus arătate, devine explicabil de ce, În cartea de față, suferințele de la Canal și restul pușcăriilor, transbordările, viața În colectivitate etc. le-am redat folosind epica domnului Zugravu, nu pe cea a lui Sandu, tocmai pentru că cititorii să nu-l suspecteze de subiectivism. Pe Sandu, dar și pe mine. * Casă din Aleea Grigore Ghica Vodă, În care a locuit familia
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
este civilă și individualistă. Consider că întreaga istorie socială umană este cea a evoluției dinspre forme colectiviste de organizare, adaptate circumstanțelor în care resursele sunt raportate la minimul necesar supraviețuirii. Sunt rare evoluțiile către organizări care permit mai întâi separarea colectivității în familii și apoi în indivizi. În primă instanță, toate bunurile și serviciile sunt produse predominant sau exclusiv prin acțiune colectivă, iar în ultimă instanță, o proporție progresiv mai mare a acestora este realizată prin acțiune individuală (sau prin forme
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Horia Paul Terpe () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1821]
-
de confederare a celor 14 sate tradiționale ale Vrancei nu poate fi altceva decât o fază din procesul social de dizolvare a unei organizații tribale. În Vrancea, epoca dintre 1755 și 1840 reprezintă o fază întârziată de teritorializare parțială către colectivități sătești a unei organizații de origini tribale, Vrancea păstrându-și, de fapt, stăpânirea întregii averi colective și dând satelor doar fragmente din patrimoniul total, fragmente din ce în ce mai mari, desigur, cu caracter din ce în ce mai statornic, totuși sub forma unor simple drepturi de uz
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Horia Paul Terpe () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1821]
-
organizații de origini tribale, Vrancea păstrându-și, de fapt, stăpânirea întregii averi colective și dând satelor doar fragmente din patrimoniul total, fragmente din ce în ce mai mari, desigur, cu caracter din ce în ce mai statornic, totuși sub forma unor simple drepturi de uz, oricând revocabile de către colectivitatea satelor. Cu alte cuvinte, creșterea prețurilor unor bunuri (în special a lemnului, dar, foarte probabil, și a produselor animaliere derivate din pășunat) a indus un proces de stabilire a drepturilor de proprietate, care a condus la dizolvarea aranjamentului devălmaș. După cum
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Horia Paul Terpe () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1821]
-
păstrează unitatea familiei conduși de cel mai bătrân și mai experimentat. Ei își divid munca. Cei care sunt de prisos în gospodăria veche, sunt repartizați la muncă în alte gospodării sau întreprinderi. Iarna se reunesc și trăiesc într-o armonioasă colectivitate. Etapa modernă a destrămat această celulă familiară, care în secolul trecut a dat rezultate bune. Sanderson prezintă și fotografii, spre convingere. Nu mai puțin de 18 persoane dorm într-o cameră mare. Pentru a nu plăti bir mare, care se
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]