10,570 matches
-
de Janeiro, în anul 1967. George Manu spunea textual legionarilor la Gherla:.... „De multe ori, în diverse împrejurări, am socotit că personal, aș avea mai multă înțelegere a unor fenomene și situații politice și am inițiat acțiuni personale, nu în contradicție sau adversitate cu conducerea legionară din țară, ci diferit de orientarea ei. Cu timpul, după un contact îndelungat cu Nicolae Petrașcu, Vică Negulescu și Radu Mironovici, am înțeles că linia mea de orientare era greșită. După un adânc proces de
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
diferitelor unități militare sau autonomia de care aceștia beneficiau. Într-un studiu dedicat muncii obligatorii, Alexandru Climescu concluzionează că „aceleași abateri disciplinare au fost sancționate în mod diferit de către comandanții detașamentelor de muncă. O a doua concluzie este legată de contradicțiile apărute în legislația și ordinele militare. Deși evreii aveau, în mod formal, un statut militar, ar fi impropriu să considerăm că situația drepturilor acestora era echivalentă cu cea a soldaților români. Am remarcat că deși Statutul militar al evreilor făcea
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
tot ce se-ntâmplă în oraș. Nu-i scapă absolut nimic. N-ai ce căuta acolo. N-ai nici un motiv să te apropii de el. Știu că mă repet, dar încă n-ai prins rădăcini solide aici. Te frământă ezitările, contradicțiile, regretele. Nu ești suficient de călit. Iarna e cel mai periculos anotimp pentru tine. Și totuși, înainte de venirea iernii, trebuie să mă aventurez până în pădure. Va trebui să termin foarte curând harta. Doar i-am promis Umbrei. A insistat mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
simboliste ca pretext polemic, libertatea și autonomia, în numele cărora sunt invocate practicile distructive, sunt turnate însă în formele dialogului, problematizării și polemicii, unele chiar constructive. Noutatea și efectul de surpriză, atât de elogiate de poeții dadaiști, sunt întreținute tocmai de contradicțiile interne ale unei astfel de poezii. Dar lovitura de grație este dată în primul rând limbajului, afectând în general sfera comunicării literare. Sunt explorate cu o luciditate acută limitele și insuficiențele limbajului, decalajul enorm, discrepanța dintre intenția poetului și imposibilitatea
DADAISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286653_a_287982]
-
dar și imaginea omului scindat: „un intrus se află în corpul meu” (Detaliu culpabil). Poetul descoperă „în labirintul oglinzii” eternitatea și semnificația „ocheanului întors” spre sine pentru a privi spre infinit. Este însăși esența poeziei sale, izvorâtă din angoasa și contradicțiile lumii contemporane. Romanul Ademenirea (1995) pare să aparțină literaturii de sertar, exploatând o structură romanescă des vizitată: povestirea în povestire. Poetul, ajuns nu se știe cum în „umbra turnului Eiffel”, este un fel de confident, întâi al unui Doctor, apoi
DEACONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286708_a_288037]
-
este neobișnuit de puternică În raport cu ramura politică (Consiliul), ai cărei membri sunt, În cele din urmă, supuși controlului parlamentelor naționale” (Majone, 1996); G) măsurile de sancționare a comisarilor sunt greoaie (Tomkins, 1999); H) mecanismele de coordonare europene sunt uneori În contradicție cu cele naționale (Wright, 1996); I) de multe ori, „armonizarea unui produs sau a unei reguli sau proceduri În Europa a determinat o centralizare de facto la nivelul Comisiei” (Pollitt și Bouckaert, 2004); J) la această imagine a Comisiei se
Politici publice și administrație publică by Florin Bondar () [Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
socială sau echitatea poate genera eficiență economică, dacă privim coeziunea socială și stabilitatea nu doar ca modalități de a obține beneficii prin politici redistributive, ci și ca resurse productive, generatoare de bunăstare, caz În care politica socială tinde să anuleze contradicția dintre eficiența economică și justiția socială. Paradigma Modelului Social European plasează politica socială, cea a ocupării forței de muncă și cea economică Într-o relație de interacțiune pozitivă, ceea ce presupune că progresul socioeconomic este determinat de Întărirea reciprocă a acestora1
Politici publice și administrație publică by Florin Bondar () [Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
etapa pregătitoare constă în revederea definirii misiunii, aprecierea șanselor de realizare a acesteia și identificarea regulilor ce trebuie respectate. Cunoașterea misiunii ce revine funcției este problema responsabilului, care, dacă misiunea nu-i este definită clar sau are impresia existenței unor contradicții, trebuie în mod obligatoriu să elimine aceste îndoieli pentru a putea merge mai departe. În acest sens, va apela la conducere pentru redefinirea misiunii și/sau pentru eliminarea contradicțiilor, în vederea evitării oricăror surprize în viitor. Aprecierea șanselor de realizare a
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/229_a_184]
-
misiunea nu-i este definită clar sau are impresia existenței unor contradicții, trebuie în mod obligatoriu să elimine aceste îndoieli pentru a putea merge mai departe. În acest sens, va apela la conducere pentru redefinirea misiunii și/sau pentru eliminarea contradicțiilor, în vederea evitării oricăror surprize în viitor. Aprecierea șanselor de realizare a misiunii constă în efectuarea unui inventar pe baza căruia să identifice tot ce este implementat și ceea ce lipsește. Inventarul este recomandat să se întocmească de mai multe persoane independente
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/229_a_184]
-
managementul riscurilor întreprinderii. Cadrul COSO 1992 a fost implementat în îndrumările din Secțiunea 404 a Legii Sarbanes-Oxley (SOX) în 2002, dar aceasta a generat o serie de dezbateri asupra diferitelor interpretări ale controlului intern din Secțiunea 404, care sunt în contradicție cu managementului riscului din întreaga organizație - ERM41. Din acest punct de vedere, Uniunea Europeană se află într-o dilemă în sensul că, pe de o parte, optează pentru reglementări în stilul SOX, iar pe de altă parte optează pentru abordări mai
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/229_a_184]
-
pentru a fi finalizată. În același timp, există și o viziune conform căreia principala considerație trebuie acordată controlului financiar pentru a asigura gradul de încredere asupra raportărilor financiare, ceea ce reprezintă o îngustare a definiției riscului și pare a fi în contradicție cu cultura ERM. În Uniunea Europeană, abordarea este una a încrederii prin intermediul sintagmei „conformează-te sau explică” asupra guvernanței, mai degrabă decât a sprijinirii pe determinarea eficienței controlului intern, efectuat de auditori. Acest principiu nu este universal aplicabil în Europa datorită
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/229_a_184]
-
nevroză și de semnele prevestitioare ale unei depresii. Pentru că nu putem Îndrăzni la așa ceva, primul Îndemn ar fi cel la relativizare. Este ceea ce Încerc În paginile următoare, vorbind despre o manieră franceză de a Înțelege postmodernismul și postmodernitatea. I. 2. Contradicțiile literaturii franceze. Reprezentare și expresie Apar tot mai multe cărți de literatură, din ce În ce mai multă lume Învață și vrea apoi să scrie. Globalizarea va continua să aibă avea fără Îndoială efectul de boom editorial, În primul rînd În limba ei, a
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
eventualitatea ca ea, arta scriiturii, să cuprindă un sîmbure metafizic, ceva din specia eternității. Sau adevărul. Jacques Rancière nu e teoretician literar și poate tocmai de aceea cărțile lui despre literatură reușesc mai bine. Pe de o parte, din afară, contradicțiile literaturii pot fi formulate cu mai multă relevanță. Pe de alta, Însă, Jacques Rancière varsă toate cele patru caracteristici ale post-literaturii, pe care le-am amintit, În „democrație” și se oprește În povestea sa despre literatură chiar Înaintea prezentului, adică
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
formulate cu mai multă relevanță. Pe de alta, Însă, Jacques Rancière varsă toate cele patru caracteristici ale post-literaturii, pe care le-am amintit, În „democrație” și se oprește În povestea sa despre literatură chiar Înaintea prezentului, adică chiar acolo de unde contradicțiile literaturii se tocesc pentru a dispărea. Acum, statutul de teoretician literar mi se pare el Însuși discutabil. Așa ceva nu apare Înaintea Începutului secolului trecut. Atunci, un teoretician literar este În primul rînd cineva care studiază structura textului literar pentru a
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ustensil”, numai după ce sînt oferite la Îndemînă. Literatura devine, În cartea lui Jacques Rancière, un astfel de ustensil. Ea nu e o succesiune de texte, nu e un tezaur, ci mai degrabă răspunsul unor Întrebări sugerate de subtitlu: „eseu despre contradicțiile literaturii”. și de ce ar fi literatura contradictorie? Pentru că, răspuns general, este expresia unei crize, cea datată la 1789, atunci cînd În locul conținutului sacru este așezat mereu un altul, cu conștiința faptului că ceea ce a fost Înlocuit era de neînlocuit, căci
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
pînă la stadiul retoricii rebarbative a unor personaje, altminteri, fantoșe. După ce enunță cele patru Înlocuiri prin care o poetică, a ordinii, a suprafeței, este Înlocuită cu o alta, a profunzimii (reprezentarea cu expresia, de filieră foucaldiană), capitolele cărții urmăresc termenii contradicțiilor literaturii ca ipostaze ale conflictului dintre principiul reprezentativ și cel expresiv. Genul „fără gen” luat mai mereu drept exemplu este romanul. Jacques Rancière demonstrează că marea literatură „realistă” are la bază principiul expresivității. Astfel, realismul este considerat În același timp
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
expresie care se manifestă În operă și puterea colectivă pe care opera o manifestă.” Altfel spus: reprezentarea mulțimii la Zola este, În același timp și o mimesis dar și o figură a puterii de expresie a operei Înseși. De altfel, contradicțiile literaturii constau În coprezența și egala Îndrituire a mereu două interpretări antagoniste, pe care le-am putea restrînge sub un numitor comun: ficțional și metaficțional. Pe de o parte, literatură realistă În măsura În care reprezintă realitate socială, materială, etc., pe de alta
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
cea care Înscrie un obiect sau prescrie o lege - cea care face - este cea „vie”. Ceea ce spune literatura nu mai poate fi adevărul, pentru simplul motiv că adevărul stă dincolo. Dar dincolo nu mai sînt cuvinte - și aceasta este probabil contradicția cea mai acută a literaturii: „limbajul poemului este normat de puterea unei priviri absolute, o privire non-mimetică, pe care cuvîntul nu o poate Înțelege. (...)Limbajul poetic nu mai ordonează vizibilul gîndirii conform economiei reprezentative, ci are ca principiu dedublarea prin
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Înțelege. (...)Limbajul poetic nu mai ordonează vizibilul gîndirii conform economiei reprezentative, ci are ca principiu dedublarea prin care orice lucru Își prezintă sensul și orice vizibil, invizibilul.” Dar prezența, știm, nu echivalează cu ființa. Sensul rămîne, o spune Lyotard, ne-Întruchipabil. Contradicția poate fi rezolvată, Însă, prin stil. Stilul este, de fapt, la un moment dat, exact privirea absolută pe care reprezentarea nu o Înțelege, dar care se exprimă. „O „manieră absolută de a vedea lucrurile” nu Înseamnă posibilitatea de a plasa
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
expresie este rămîne mereu un ceva, o ființă, niciodată ipostaziată pentru că neîntruchipabilă. Aceasta este celebrarea poeticii expresivității, pe care Jacques Rancière continuă să o teoretizeze cu tot mai multă Încăpățînare, pînă În finalul volumului, pentru ca să se Înțeleagă bine care este contradicția internă majoră a literaturii, cea dintre „forma necesară și conținutul indiferent” sau, altfel spus, și adus Într-un registru lingvistic, a arbitrariului stilului. Un exemplu extrem În acest sens este cel al lui Antonin Artaud, căruia Jacques Riviere nu Îi
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ca pe o reîntoarcere În trecut, tot mi detașată, speră ea. La urma urmei, nu știm dacă a trecut. Discuția de pînă acum a vizat proza. Poezia franceză contemporană nu pare a fi ieșit vreodată din paradigma modernistă, cea a contradicțiilor, cea a contradicției dintre o expresie autentică și o formă liberă care trebuie să o realizeze. Poezia franceză a rămas, În mod clar, un exercițiu de limbaj, marcat de experimentele oulipiene, o deconstrucție a limbajului cartezian. Din altă perspectivă, este
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
reîntoarcere În trecut, tot mi detașată, speră ea. La urma urmei, nu știm dacă a trecut. Discuția de pînă acum a vizat proza. Poezia franceză contemporană nu pare a fi ieșit vreodată din paradigma modernistă, cea a contradicțiilor, cea a contradicției dintre o expresie autentică și o formă liberă care trebuie să o realizeze. Poezia franceză a rămas, În mod clar, un exercițiu de limbaj, marcat de experimentele oulipiene, o deconstrucție a limbajului cartezian. Din altă perspectivă, este vorba, Însă, despre
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
o presupusă vîrstă de aur, ba dimpotrivă, umanitatea sălbatică a viitorului SF se aseamănă punct cu punct modului de funcționare a societăților tradiționale, unde cruzimea se manifestă ritualic iar biologicul primează, ierarhizează și selectează. Ipoteza esenței animalice a omului În contradicția cu cele postulate de umanismul luminist mi se pare irefutabilă și reapariția ei În urma declasării tuturor sistemelor de valori ne-critice mi se pare semnificativă În cel mai Înalt grad. Luc Ferry, Într-o carte din 1996, Marcel Gauchet În
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
al socialismului științific, a permis constituirea unei false „științe” a literaturii („teoria literară”). Așadar, adecvarea literaturii la estetică este imposibilă, chiar dacă numai principiile estetice, pe care creatorii le urmează, ar trebui să decidă valoarea textelor și locul lor În canon. Contradicția esențială vine aici dintre universalitatea esteticii și particularitatea limbilor În care estetica este aplicată În operă. În fond, dacă postulăm principiul gratuității actului literar, de ce studiul lui ar trebui să folosească unui sistem de Învățămînt național? Nu este vorba atunci
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
procesul de „imaginare” a națiunii și a culturii naționale într-o rețea densă de dispute, competiții, alianțe și contraalianțe în spațiul reprezentativității și al legitimității științifice. Spațiul antropogeografiei, al geopoliticii, nu este unul omogen, datorită faptului că numeroase opoziții și contradicții apar în chiar nucleul său disciplinar. Este un discurs pe tipar sociologic, de tip geografic sau e doar un nou fel de a articula psihologia popoarelor? Disputa rămâne una deschisă, câmpul, așa cum vom vedea mai jos, neajungând să se închidă
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]