10,875 matches
-
este definită ca un tip particular de interacțiune verbală. Conversația se definește de obicei în opoziție cu discuția, care se caracterizează prin restricții precise privind cadrul, tematica și alocarea rolului de emițător, participanții manifestîndu-se prin prisma rolului lor social. În ce privește conversația, aceasta nu implică limitări în privința temelor abordate și nu necesită un cadru instituțional de defășurare. Conversația a dobîndit statutul de obiect al științei limbii o dată cu dezvoltarea lingvisticii enunțării și a pragmaticii. Astfel, conversațiile orale ordinare au fost studiate de școala
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
cu discuția, care se caracterizează prin restricții precise privind cadrul, tematica și alocarea rolului de emițător, participanții manifestîndu-se prin prisma rolului lor social. În ce privește conversația, aceasta nu implică limitări în privința temelor abordate și nu necesită un cadru instituțional de defășurare. Conversația a dobîndit statutul de obiect al științei limbii o dată cu dezvoltarea lingvisticii enunțării și a pragmaticii. Astfel, conversațiile orale ordinare au fost studiate de școala anglo-saxonă care s-a dezvoltat pe baza unui curent al sociologiei numit etnometodologie, fondat de Harold
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
manifestîndu-se prin prisma rolului lor social. În ce privește conversația, aceasta nu implică limitări în privința temelor abordate și nu necesită un cadru instituțional de defășurare. Conversația a dobîndit statutul de obiect al științei limbii o dată cu dezvoltarea lingvisticii enunțării și a pragmaticii. Astfel, conversațiile orale ordinare au fost studiate de școala anglo-saxonă care s-a dezvoltat pe baza unui curent al sociologiei numit etnometodologie, fondat de Harold Garfinkel, după 1960. A n a l i z a d i s c u r s
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
conversațional între doi sau mai mulți participanți a fost fondată de Harvey Sacks în anii următori. Potrivit acestuia, interacțiunea verbală funcționează într-o anumită ordine și are o structură complexă constituită din secvențe care se organizează în funcție de luările de cuvînt. Conversația se caracterizează prin următoarele trăsături definitorii: a) schimburile verbale sînt egalitare și reciproce: fiecare participant este rînd pe rînd locutor și destinatar, această schimbare de rol fiind negociată treptat de către participanții la conversație; nu există nici rol predeterminat, nici intervenție
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
care se organizează în funcție de luările de cuvînt. Conversația se caracterizează prin următoarele trăsături definitorii: a) schimburile verbale sînt egalitare și reciproce: fiecare participant este rînd pe rînd locutor și destinatar, această schimbare de rol fiind negociată treptat de către participanții la conversație; nu există nici rol predeterminat, nici intervenție exterioară pentru a administra luările de cuvînt și durata acestora; b) conversația este gratuită într-o oarecare măsură și își găsește finalitatea în ea însăși: se conversează din plăcere și pentru a crea
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și reciproce: fiecare participant este rînd pe rînd locutor și destinatar, această schimbare de rol fiind negociată treptat de către participanții la conversație; nu există nici rol predeterminat, nici intervenție exterioară pentru a administra luările de cuvînt și durata acestora; b) conversația este gratuită într-o oarecare măsură și își găsește finalitatea în ea însăși: se conversează din plăcere și pentru a crea sau menține relații sociale (conversația se distinge astfel de toate interacțiunile cu scop extern, cum ar fi luarea unei
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
predeterminat, nici intervenție exterioară pentru a administra luările de cuvînt și durata acestora; b) conversația este gratuită într-o oarecare măsură și își găsește finalitatea în ea însăși: se conversează din plăcere și pentru a crea sau menține relații sociale (conversația se distinge astfel de toate interacțiunile cu scop extern, cum ar fi luarea unei decizii); c) stilul conversației este, în general, familiar, iar desfășurarea ei, improvizată; d) este creată continuu, atît la nivelul conținutului, cît și la nivelul relației; e
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
o oarecare măsură și își găsește finalitatea în ea însăși: se conversează din plăcere și pentru a crea sau menține relații sociale (conversația se distinge astfel de toate interacțiunile cu scop extern, cum ar fi luarea unei decizii); c) stilul conversației este, în general, familiar, iar desfășurarea ei, improvizată; d) este creată continuu, atît la nivelul conținutului, cît și la nivelul relației; e) este contextuală, întrucît desfășurarea ei la nivel micro- și macro-structural este determinată de cadrul fizic și instituțional (de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
datorită conținutului marcat de un anumit grad de imprecizie, specialiștii au stabilit totuși o sumă de trăsături prin care se poate determina noțiunea "cuvînt", una dintre acestea fiind stabilitatea interioară, adică faptul că nu poate fi întrerupt prin pauză în conversația obișnuită și nici nu permite o reorganizare internă a părților constituente (fonemelor) sau atașarea altor elemente decît a morfemelor legate (afixe și desinențe, îndeosebi). Pornind de aici, se poate face precizarea că un cuvînt este alcătuit din anumite foneme, că
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
prin aceea că primul îl construiește ideal pe al doilea, căutînd să producă asupra lui efectele intenționate de proiectul său de discurs. Totuși, el nu poate ști dinainte dacă receptorul (subiectul interpretant) va coincide cu subiectul destinatar construit. În analiza conversației, destinatarul este definit prin raportarea la noțiunea de "cadru participativ". E Goffman a demonstrat necesitatea de a distinge diferite roluri ale auditorului. Destinatarii-locutori sînt considerați participanți impliciți în relația interlocutivă, în sensul că ei sînt vizați de ceea ce se spune
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
care caracterizează orice interacțiune, atunci cînd argumentarea este alctuită în linii generale, din enunțuri-reacție la ceea ce spune altcineva. V. cvasiindicator, dialog, dilogism, discurs repetat, interacțiune, intertextualitate, negociere, polifonie. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN DIALECTICĂ. În înțeles etimologic, cuvîntul dialectică înseamnă "discuție, conversație cu cineva", de unde s-a ajuns la accepțiunea de formă particulară de dialog între doi parteneri, ale căror schimburi de opinii sînt orientate spre cercetarea metodică a adevărului. Această accepție a dialecticii, ca artă de a construi o cunoștință adevărată
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
exigențelor impuse de regulile logicii. V. dialog, doxă, paralogism, retorică, silogism. D. FILOZ. 1978; FLEW 1984; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; BUSSMANN 2008. RN DIALOG. La vechii greci, dialogul consta din expunerea ideilor prin întrebări și răspunsuri, prin care se instituia o conversație ce reperezenta o cercetare critică a noțiunilor și principiilor filozofice. Domeniul de întrebuințare a dialogului a fost ulterior mult extins, dar baza lui a rămas conversația, instituindu-se atunci cînd un locutor și un interlocutor își schimbă în mod repetat
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
dialogul consta din expunerea ideilor prin întrebări și răspunsuri, prin care se instituia o conversație ce reperezenta o cercetare critică a noțiunilor și principiilor filozofice. Domeniul de întrebuințare a dialogului a fost ulterior mult extins, dar baza lui a rămas conversația, instituindu-se atunci cînd un locutor și un interlocutor își schimbă în mod repetat rolurile, prin utilizarea simultană a mai multor cadre de referință și apelînd la elemente metalingvistice și la forme interogative. Totuși, forma de suprafață a dialogului, caracterizată
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
însuși modul lor de realizare ca reprezentînd un gen distinct (genul dramatic). În interiorul discursului narativ, dialogul presupune particularități de structurare ce asigură corespondența de conținut dintre mai multe niveluri ale actelor lingvistice, prin antrenarea unor mijloace specifice de coerență. V. conversație, debreiaj, diafonie, dialogism, polifonie, unitate discursivă. D. FILOZ. 1978; GREIMAS - COURTES 1993; MOESCHLER - REBOUL 1994; DUCROT - SCHAEFFER 1995; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; VARO - LINARES 2004; GA 2005. RN DIALOGAL. Trăsătura "dialogal" se atribuie unui gen de discurs al cărui text are
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
LINARES 2004; GA 2005. RN DIALOGAL. Trăsătura "dialogal" se atribuie unui gen de discurs al cărui text are forma unui dialog, adică se desfășoară ca o înșiruire de luări de cuvînt ale unor vorbitori diferiți, așa cum se întîmplă în cazul conversației sau interviului. Prin urmare, discursul dialogal se opune monologului, care presupune enunțuri produse de un singur locutor, și el se utilizează în creația beletristică, în primul rînd în operele dramatice, dar și în numeroase opere epice. V. dialog, dialogic, dialogism
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
repartizării complementare a varietăților existente la nivelul limbii, sociolingviștii americani operează o separare netă între diglosie și bilingvism. Pe de o parte, ei selectează varietatea minoră ("joasă", după engl. low) ca fiind specifică unui anumit tip de comunicare interumană, respectiv conversației curente, familiare, reprezentînd forma populară (locală) de comunicare. Pe de altă parte, punctează varianta majoră (literară, "înaltă", după engl. high) care caracterizează, prin excelență, situațiile de comunicare formale, în care se impune respectarea strictă a normelor limbii. În lingvistica franceză
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
act (a promite, a afirma, a ruga, a interoga etc.), destinat să modifice o situație. La un nivel superior, aceste acte se integrează în unități ample ale unui gen determinat, în strînsă corelație cu actele non-verbale. d) Discursul este interactiv, conversația fiind emblematică pentru această ipostază discursivă, în care doi locutori își coordonează enunțările, emit un mesaj în funcție de atitudinea celuilalt și au posibilitatea de a primi un feed-back imediat. Totuși, discursul nu se reduce, prin dimensiunea sa interactivă, la simpla interacțiune
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
existența a cel puțin două instanțe de comunicare. Unele modele ale comunicării consideră că termenul este precedat de sursă, întrucît nu întotdeauna cei doi termeni se suprapun. În vorbirea indirectă, de exemplu, emițătorul nu reprezintă și sursa. Dacă în analiza conversației se constată alternanța rolurilor, cei doi parteneri ai comunicării îndeplinind pe rînd rolurile de emițător și de receptor, discursul scris nu beneficiază de această reversibilitate. În comunicarea orală, termenul este sinonim cu locutor, care desemnează subiectul vorbitor. Condiția esențială pentru
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
central punctului de vedere al participanților la interacțiune (actorilor), observați în viața lor cotidiană și aflați într-o relație de coprezență. Aceștia își fac reciproc înțelese intențiile și aptitudinile de a pricepe ceea ce se întîmplă și, de aceea, obiectul analizei conversației este discursul ca acține, dacă acest discurs este realizat de doi sau mai mulți participanți. A n a l i z a d i s c u r s u l u i ce conține conversația pleacă astfel de la ideea
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de aceea, obiectul analizei conversației este discursul ca acține, dacă acest discurs este realizat de doi sau mai mulți participanți. A n a l i z a d i s c u r s u l u i ce conține conversația pleacă astfel de la ideea că interacțiunea verbală este în esență ordonată și are o structură complexă cu organizare secvențială prin intermediul sistemului de intervenții verbale. În acest mod, comportamentul verbal este considerat resursa de bază a actorilor sociali, iar conversația, o
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
conține conversația pleacă astfel de la ideea că interacțiunea verbală este în esență ordonată și are o structură complexă cu organizare secvențială prin intermediul sistemului de intervenții verbale. În acest mod, comportamentul verbal este considerat resursa de bază a actorilor sociali, iar conversația, o formă principală a construcției interactive a lumii sociale. Procesele care susțin vorbirea și definesc situația rămîn însă adesea implicite, încît cercetarea lor cere uneori preluarea unor metode etnografice în analiza lor. V. analiză a conversației, context, interacțiune. MOESCHLER - REBOUL
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
a actorilor sociali, iar conversația, o formă principală a construcției interactive a lumii sociale. Procesele care susțin vorbirea și definesc situația rămîn însă adesea implicite, încît cercetarea lor cere uneori preluarea unor metode etnografice în analiza lor. V. analiză a conversației, context, interacțiune. MOESCHLER - REBOUL 1994; DUCROT - SCHAEFFER 1995; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; VARO - LINARES 2004; BUSSMANN 2008. RN EUFEMISM. Redarea atenuată a unor fapte sau idei reprezintă eufemismul, folosit pentru a evita cuvintele sau expresiile triviale ori insultătoare, precum și în tabu
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
poate deveni devalorizant în alta), chestiunea universalității acestora este supusă controversei: interpretarea sistemului de politețe, atît din punct de vedere calitativ, cît și cantitativ, trebuie să țină cont de variațiile culturale, impunîndu-se adaptarea acestuia la comunitatea lingvistică. V. analiză a conversației, persoană, politețe. GOFFMAN 1974; BROWN - LEVINSON 1978; VION 1992; KERBRAT-ORECCHIONI 1996; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RB FICȚIUNE. Prin ficțiune se înțelege, în teoria literară și în teoria discursului, un tip de narațiune a cărei acțiune și al cărei univers sînt lipsite
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
implicatura Englezii sînt curajoși. Implicatura convențională nu dă naștere unui calcul inferențial, fiind atașată în mod automat expresiei lingvistice. Implicaturile sînt conversaționale atunci cînd sînt declanșate de un element non-lingvistic, de principiul cooperativ pe parcursul schimburilor verbale și de exploatarea maximelor conversației (maxima cantității, calității, relevanței și manierei). În cadrul implicaturilor conversaționale, H. P. Grice deosebește implicaturile conversaționale standard de cele non-standard. Implicaturile conversaționale standard fac apel la capacitatea destinatarului de a amplifica prin deducții ceea ce spune destinatorul în cadrul unei enunțări care respectă
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
ar fi udat leoarcă, se pot extrage cîteva consecințe imediate: 1) afară plouă, dar 2) mi-am luat umbrela și 3) acum nu sînt ud. Există, apoi, posibilitatea de a obține o informație prin schimbul de expresii lingvistice sau prin conversație, situație în care semnificantul denotativ (expozitiv) al unui enunț poate genera sensuri adiționale (conotative), plecînd de la contextul producerii enunțului, acestea fiind și ele referențiale. Din constatarea Aici este frig, se pot astfel infera concluzii precum: trebuie închisă fereastra, trebuie să
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]