11,264 matches
-
de care suferă și suspină cosmosul din pricina omului, după cum se exprimă apostolul Pavel. De aceea, marea mișcare de afirmare a romantismului împotriva clasicismului, mișcare care și-a făcut un principiu din solidarizarea naturii cu afectele eului singuratic, nu e pentru creștinism nici o noutate, ci numai o actualizare hiperbolică a ideilor lui. Și tot astfel, omul devenind sfânt, lumina virtuții lui se repercutează ca o dezlegare și ca o îmbunare a naturii. Cu puterea lui poate îmblânzi fiarele; cu rugăciunea lui poate
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
artele au fost inspirate omului pentru a sluji pompa și frumusețea cultului. Datele cele mai recente ale etnologiei ne spun cu alt grai același lucru. Există deci o legătură intimă, de la început, între religie și artă, legătură pe care istoria creștinismului o proclamă prin cea mai bogată înflorire, pe care artele au trăit-o pe tulpina credinței. Și dacă Biserica s-a întemeiat în afara raiului sau în locul lui, pentru a umple deficiența pricinuită de păcat și dacă arta s-a născut
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ca și principiul divin, în politeismul Eladei, principiul divin se confundă cu universul și apare fragmentar în diferitele personificări naturale ale zeităților. Imitația naturii în artă e astfel imitația unei naturi cu atribute divine, situată mai presus de om. În creștinism însă raportul acesta de superioritate a cosmosului divin asupra omului apare cu totul inversat. Lumea sau cosmosul e creatura lui Dumnezeu. Existând în timp, ea nu este veșnică, ci contingență, adică poate să fie și poate să nu fie; atârnă
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
mai mult decât atât: sentimentul dominației transcendente poate să preceadă însăși convertirea. E cazul Fericitului Augustin, care a auzit glasul ceresc în grădina de la Milano și numai după un interval de timp de la această clipă dominatoare s-a convertit la creștinism. Acest caz de asemenea își poate găsi paralelismul în inspirația artistică. Astfel cele două convertiri celebre în istoria creștinismului și toate câte le seamănă, ruinează fără replică teoria lui James. În aceste cazuri, inconștientul nu poate proiecta iluzia dominației transcendente
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
glasul ceresc în grădina de la Milano și numai după un interval de timp de la această clipă dominatoare s-a convertit la creștinism. Acest caz de asemenea își poate găsi paralelismul în inspirația artistică. Astfel cele două convertiri celebre în istoria creștinismului și toate câte le seamănă, ruinează fără replică teoria lui James. În aceste cazuri, inconștientul nu poate proiecta iluzia dominației transcendente fiindcă nu există în el nici un depozit anterior, aderent la convertire. De altfel James însuși recunoaște că dominația se
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
sufletului și devin, prin entuziasmul divin, prin extaz, iresponsabili, iraționali. „în noi, inteligența e alungată de invazia spiritului divin; cînd acesta se retrage, ea revine”, zice Philon(Citat de Delacroix: La religion et la foi, p. 292). Extazul conceput în afară de creștinism presupune, deci, o absență totală a inteligenței. El se consumă în domeniul irațional al sufletului, adică așa cum îl înțeleg psihologii de azi ai inconștientului. Modul acesta de inspirație este exclus din teoria teologică a inspirației scripturistice. Un iresponsabil nu poate
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
face între darul glossolaliei și darul profeției (I. Cor. XIV). Atât glossolalia cât și profeția sunt harisme ale Duhului Sfânt; dar profeția e mai mare decât glossolalia, zice apostolul. Care e cauza acestei diferențe? Foarte frecventă în era primară a creștinismului, glossolalia e un adevărat extaz la care mintea nu participă. Surprins de efluviul harului dumnezeiesc, extaticul grăiește în limbi, dar nimeni nu-1 înțelege. El are nevoie de interpret. Harisma glossolaliei, lămurește Pavel, e dată nu pentru credincioși, ci pentru necredincioșii
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
de cadavre”(Cuvântul lui Simion N.T. trad. În Irene Hausherr: La methode d’ oraison Hesychaste, p. 206) Cu extraordinara putere a celui care a experimentat, a celui care a văzut conștient infinita lumină dumnezeiească inundându-l, el afirmă că esența creștinismului stă tocmai în această conștiință sublimă a harului din noi, a harului văzut ca lumină a slavei dumnezeiești. lată, din numeroase citate ce se pot aduce, un singur fragment din rugăciunea pe care o îndreaptă spre Dumnezeu: „ ...Strălucește în mine
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
inspirație. Biblia, nu pentru înțelepciunea dumnezeiască pe care o conține, căci Guyau, profund creștin prin generozitatea inimii, e anticreștin prin rațiune, ci Biblia ca formidabilă forță literară a geniului oriental. Ca pozitivist, el combate pe Chateaubriand, înflăcăratul apologet al Geniului creștinismului, care a fecundat în măsură imensă cultura europeană, dar nu se poate abține să nu vadă că „Biblia a avut o influență literară considerabilă, mai ales asupra tuturor scriitorilor ziși romantici sau realiști. Această influență a fost prea necunoscută”, constată
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
lui au ajuns la sfânta Euharistie. Într-un stat de laicism oficial cum e Franța, ești ispitit să crezi că o ironie divină face din atei propagandiștii adevărului creștin. Există în asemenea împrejurări și un tip contrar acestora și anume: creștinismul ascuns, care simulează în public laicismul ateu, cum a fost faimosul și mediocrul Paul Souday. Colabora la Le Temps în sensul laic oficial, avea acasă un adevărat altar catolic pentru practica rugăciunii și a lăsat să fie îngropat bisericește. La
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
moartea lui s-au descoperit toate acestea cu mare uimire. În orice caz, tipul creștinului ascuns ni se pare laș și sterp în comparație cu tipul de repercusiuni binefăcătoare, pe care îl reprezintă un Guyau sau un Maurras în condițiile știute ale creștinismului din Franța. într-o țară cum e a noastră, victimă intelectuală a Franței laice, neasemuita frumusețe artistică a Bibliei ar constitui un mijloc minunat de familiarizare a păturii culturale cu duhul creștin. Păcatul nostru însă este că disciplinele exegetice nu
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
â derober aux anciens non leur art, mais lcur âme, â creer en soi une âme antique qu’on substitue peu â peu â Ia sienne, â se faire ancien par contemplation de l’ Antiquite”. Altă cauză e „disprețul față de creștinism” al acestor scriitori. Toată redeșteptarea inspirației antice, zice Clerc, e pricinuită de un declin al credinței creștine. Imaginara „seninătate greacă” e opusă ca un miraj ideii de sacrificiu creștin. Într-adevăr, cu foarte puține excepții, scriitori citați mai sus exaltă
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
e pricinuită de un declin al credinței creștine. Imaginara „seninătate greacă” e opusă ca un miraj ideii de sacrificiu creștin. Într-adevăr, cu foarte puține excepții, scriitori citați mai sus exaltă sub diferite forme antichitatea cu sentimente răspicat ostile față de creștinism. Severitatea concepției creștine de viață e socotită incompatibilă cu arta lor, care se complace în cortegiile dionisiace ale bacantelor, în subteranele misterelor eleusine și în orgiile Citerei, Lesbosului și Corintului. De altfel, chiar în Franța glorioasă a veacurilor creștine s
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
concretă a lui Dumnezeu și acțiunea harului care spiritualizează și îndumnezeiește concretul omenesc. Mitologie înseamnă plăsmuire a fanteziei și cuvântul nu-și are locul în sfera conceptelor creștine. Astăzi, o discuție cum e cea ridicată de romanticii germani asupra incompatibilității creștinismului cu arta nu mai înfățișează decât un interes istoric, ca produs al unor inteligențe încă neeliberate de superstiția culturală a mitologiei grecești. Apariția celui mai mare romancier al lumii, care e Dostoievski, geniul ortodoxiei moderne, a dovedit că nu e
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
puțin ornamentația sacră * ** a bisericilor noastre și a cultului liturgic. Demn e sublimul din domeniul moral, unde amețitoarea înălțime a caracterului se cucerește prin lupta gigantică cu patimile și cu suferințele. Așa sunt eroii lui Schiller, dar mai ales sfinții creștinismului. Maiestuosul e liniștea unită cu puterea dominatoare, cum e răsăritul soarelui, un fluviu calm și vast, leul, statuile de zei și de împărați. În om se adaugă și propria conștiință a acestei maiestăți. Sublimul solemn sau sărbătoresc e definit de
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
considerând lucrurile, dacă socotim sfințenia un fenomen specific creștin, și nu putem altfel de vreme ce sfințenia e o lucrare a harului supranatural, atunci genialitatea ne apare ca un fenomen ce nu aparține cu exclusivitate sferei creștine. Genialitatea a existat și înainte de creștinism și în afară de creștinism, precum există și în creștinism și dincolo de marginile lui. Genialitatea apare în aria universal omenească, inclusiv cea creștină; sfințenia, dimpotrivă, are o arie istorică mult mai restrânsă, fiindcă e numai aria creștină. A confunda, din acest punct
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
socotim sfințenia un fenomen specific creștin, și nu putem altfel de vreme ce sfințenia e o lucrare a harului supranatural, atunci genialitatea ne apare ca un fenomen ce nu aparține cu exclusivitate sferei creștine. Genialitatea a existat și înainte de creștinism și în afară de creștinism, precum există și în creștinism și dincolo de marginile lui. Genialitatea apare în aria universal omenească, inclusiv cea creștină; sfințenia, dimpotrivă, are o arie istorică mult mai restrânsă, fiindcă e numai aria creștină. A confunda, din acest punct de vedere, genialitatea
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
creștin, și nu putem altfel de vreme ce sfințenia e o lucrare a harului supranatural, atunci genialitatea ne apare ca un fenomen ce nu aparține cu exclusivitate sferei creștine. Genialitatea a existat și înainte de creștinism și în afară de creștinism, precum există și în creștinism și dincolo de marginile lui. Genialitatea apare în aria universal omenească, inclusiv cea creștină; sfințenia, dimpotrivă, are o arie istorică mult mai restrânsă, fiindcă e numai aria creștină. A confunda, din acest punct de vedere, genialitatea cu sfințenia, înseamnă a contopi
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
și dincolo de marginile lui. Genialitatea apare în aria universal omenească, inclusiv cea creștină; sfințenia, dimpotrivă, are o arie istorică mult mai restrânsă, fiindcă e numai aria creștină. A confunda, din acest punct de vedere, genialitatea cu sfințenia, înseamnă a contopi creștinismul cu lumea păgână într-o primejdioasă indistincție, care ar anula însuși rostul venirii Mântuitorului pe pământ. Dacă sfântul stă pe picior de egalitate cu geniul, atunci Homer e totuna cu Ioan Damaschin, iar Grigore de Nazianz totuna cu Calidassa, dramaturgul
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
e Nikolai Berdiaev. Și aceasta e una din numeroasele erori ale doctrinei lui, cu atât mai primejdioase cu cât sunt debitate în numele gândirii creștine cu o remarcabilă putere de convingere și de stil literar. Berdiaev pornește de la observația că astăzi creștinismul nu mai e o apariție tânără, fragedă și entuziastă; în curând el va atinge vârsta venerabilă de două mii de ani. Ceea ce a fost altădată prospătenie și elan creator a devenit pentru noi o tradiție „de autoritate externă, încremenită și osificată
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
are începutul în timp, iar împlinirea în eternitate. Trecerea peste prăpastia morții, care desparte timpul de eternitate, nu e cu putință decât prin energia de foc a harului purificator și îndumnezeitor. Cea mai mare descoperire pe care ne-o aduce creștinismul, zice Ioan Damaschin, e cunoașterea de noi înșine. Și ce este oare renașterea în Duh decât recunoașterea de noi înșine în Dumnezeu, în transcendența nemuririi? De la Dumnezeu venim și la Dumnezeu ne întoarcem, acesta e destinul omului, revelat prin Iisus
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
aruncă ascetului e un non-sens. Căci egoismul nu există decât în ordinea păcatului. În ordinea lumii dezdumnezeite. În ordinea divină a făpturii sfințite, el nu există. Ideea creativ ismului artistic, conceput ca o altă sfințenie, care ar face tranziția de la creștinismul osificat la nu știu ce epocă nouă, e de asemenea un non sens. Creativismul artistic a existat de când există omul, iar perspectiva epocală, ce i se atribuie în viitor, nu e decât o iluzie și n-ar fi decât o reîntoarcere la
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
nouă, e de asemenea un non sens. Creativismul artistic a existat de când există omul, iar perspectiva epocală, ce i se atribuie în viitor, nu e decât o iluzie și n-ar fi decât o reîntoarcere la lumea naturală din afară de creștinism. A pune pe același plan sfințenia canonică și creativismul artistic, cu precădere în viitor pentru acesta din urmă, ar însemna să alegem ca model de viață pe Sapho în locul Maicii Domnului și pe Homer în locul lui Grigore Teologul. A declara
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
în discuția noastră când am vorbit de raporturile generale dintre religie și cultură și anume când neam ocupat de influența Bisericii, ca disciplină spirituală, asupra producției artistice. Am afirmat atunci că marile stiluri din cultura europeană sunt o creație a creștinismului. Goticul e creația romanocatolicismului, precum bizantinul e o creație a ortodoxiei. Stilul însă e o chestiune mult mai stufoasă care, considerată pe planuri deosebite, dă naștere la teorii variate în ce privește geneza și esența lui. Se poate vorbi, bunăoară, de un
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
această reînnoire din veac în veac s-o atribuim abisului. Bizantinul nu e nici plăsmuire individuală și nici plăsmuire colecliv-națională, cum ar fi folclorul unui popor, ca să-1 putem atribui categoriilor abisale, personale sau etnice. Bizantinul n-a apărut o dată cu creștinismul ca să putem spune că e produsul unei spontaneități năvalnice, ce și-ar muia rădăcinile în entuziasmul primar inconștient ori semiconștient. Arta primelor secole creștine, pitulată prin catacombe, e în totul diferită de el. Bizantinul s-a ivit relativ târziu, după ce
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]