8,716 matches
-
o adevărată virtute a intelectualului. Este una din strategiile lui de supraviețuire./ Cît despre mine, am redevenit un singuratic, numai că acuma priveam lumea de pe alte poziții. De pe ce poziții ? în primul rînd, de sus. Noaptea, după ce ai mei se culcau, ieșeam pe balcon să fumez o țigară (deschideam ușa cu mare atenție și, pentru că făcea foarte mult zgomot, care ar fi putut fi reperat în liniștea nopții, așteptam să treacă vreo mașină pe stradă pentru ca motorul să acopere bufnitura). Îmi
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
Familia lui Dănuț pleca întotdeauna la mare noaptea, ca să nu ia în piept toată căldura zilei (cum zicea mama) și, de cu dimineață, în casă începea o agitație de nedescris. Cum plecarea se întîmpla pe la trei-patru, copilul trebuia să se culce devreme și să tragă un somn bun pînă atunci. Lui Dănuț, situația aceasta cu culcatul obligatoriu din vreme îi aducea aminte de Revelion ; e de la sine înțeles că nu dormea deloc, că era foarte agitat și își bombarda periodic mama
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
dădea întotdeauna roade : uneori maică-mea se prindea de cauza vorbăriei mele subite, alteori era ea însăși prea acaparată de film și mă trimitea la plimbare să scape de mine : „Dacă nu te interesează filmul, du-te, mamă, și te culcă, nu mai pierde vremea pe aici“. Totuși, pe apucate, am putut să văd destule săru turi, unele mai lungi, altele mai scurte, cu tehnici diferite, de la cele pregătite de tandrețuri, pînă la cele precedate sau încheiate zgomotos cu o palmă
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
Tonitza și dăduse la Arte Plastice, unde firește că nu intrase („firește“, pentru că „acolo nu intri pe merit, sînt doar patru locuri în fiecare an și, dacă n-ai pile, nu ești copilul vreunui ștab sau prof sau nu te culci cu vreunul de-acolo, nu pupi Grigorescu !“). La subsolul stabilimentului se afla un bufet unde puteai fuma și puteai „servi o gamă“ absolut neva riată : Cuic forever, cu momente rarisime de Brifcor (nu te servea nimeni - cumpărai Cuicul de la o
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
altul, am fumat în liniște (încuiasem ușa, nimeni nu avea cum să ne deranjeze). Aveam timp destul toată noaptea, nu ne grăbeam. După vreo oră și ceva de program de voie de cabană, am decis că era vremea să ne culcăm - deși era destul de devreme ; dar nu la dormit ne era, vezi bine, gîndul. Am rămas de data asta amîndoi în cămăși și chiloți și ne-am suit în pat (se pare că asta era uniforma pentru astfel de momente, și
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
aveam buzele de-a dreptul tume fiate, deja nu mi le mai simțeam. Pe scurt, am făcut-o de oaie și de data aceea. Tipa mă săruta din ce în ce mai cu foc și nu înțelegea ce se întîmplă. Gata ! Hai să ne culcăm ! /îmi dau seama de-abia acum că nu am spus nimic despre cum arăta Ioana. Ar fi trebuit s-o descriu în detaliu, să întîrzii asupra părului, asupra reflexelor aurii ale pielii sau asupra pufului de pe picioare (nu se epila
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
Ioana era o tipă care arăta foarte, dar chiar FOARTE bine. și asta mi se pare de ajuns. Dar, deși arăta bine și nu era „un asemenea obiect“, eu, iată, n-o puteam - fire-ar să fie ! - iubi./ Ne-am culcat fără să ne mai spunem nici un cu vînt. Amîndoi în cămăși și chiloți, așa cum rămăsese răm. Eu eram într-o cămașă albă, elegantă, de poplin. Cămașă care mi se lipise de spate de transpirație (pe de o parte, muncile lui
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
s-a putut abține să nu-și ridice privirea la sfoara de rufe. Puiul nu era acolo. Dar parcă nici în cutie nu era, s-ar fi trezit doar ! Cînd s-a uitat mai bine înăuntru, Dănuț l-a văzut culcat pe o parte, cu picioarele foarte întinse. în dimineața aceea, mama s-a plîns tatălui că nu mai știe ce să mai gătească și, în cele din urmă, a scos din congelator un pachet de pulpe de pasăre și le-
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
ce presiune ! Pe de o parte berea, pe de alta barosanul. „Piff ! Piff ! Piff !“ - chelnerița se oprise în fața lui și își făcea meseria. El se lăsase pe spate, pe tejghea, și capul începuse să-i vuiască, de parcă s-ar fi culcat pe ape. Așa, nu te opri ! „Piff ! Piff ! Piff !“ în curînd, zăgazurile aveau să fie spulberate și șuvoaiele vor mătura totul în cale. Curînd, foarte curînd. Simți o arsură puternică, de parcă barosul se trans for mase într-un fier înroșit
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
cu bani, pe care locuitorii satelor îi făceau cu greutate și pe care îi drămuiau cu mare chibzuință, lampa era aprinsă cât mai târziu posibil, cu o flacără anemică, pentru a micșora consumul. Oamenii nevoiași, mai cu seamă vârstnicii, se culcau odată cu găinile, cum se spunea despre cei care erau constrânși să facă economie, și nici nu mai aprindeau lampa sau opaițul. În puterea nopților fără lună deplasarea pe ulițele satului era o adevărată aventură, mai ales pentru bătrânii cu luminile
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
toate se schimbaseră în locul pădurii se ridica un oraș mare, cu palate, cu turnuri, cu biserici, cu fabrici, cu mișcare și cu zgomote de tot felul care ajungeau până la el... Înclinându-se apoi spre izvorul lângă care știa că se culcase, pentru a-și împrospăta fața din apa lui rece, ca într-o oglindă își văzu chipul, un chip, care a înțeles îndată că era al lui, chipul unui bătrân cu plete și cu barba albă. Sub acțiunea a nu știu ce vrăji
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
am prăbușit într-o urmă de roată de camion, plină cu noroi. Grupul de copii a mers mai departe la școală lăsându-mă acolo, inclusiv așa zisul frate mai mare Puiu. Când mi-am revenit am constatat că sunt singur culcat în locul descris, plin de noroi din cap până la picioare. M-am ridicat și m-am întors acasă întâlnind-o pe mătușa Fani Hlinka, neam din partea tatălui surori mele. Felicia sau Liți cum o strigam noi, fiica ei cea
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
evenimentelor petrecute în perioada timpului cât am fost plecat. Am despachetat și am dat micile cadouri aduse. Am etalat pe masă scoicile aduse cu care mă mândream nevoie mare. Începuse să se crape de ziuă când am hotărât să mă culc. Am dormit toată ziua și noaptea următoare, mă ajunse oboseala. În ziua următoare m-am trezit mai devreme, eram odihnit doream să reîntâlnesc gașca din colonie. La fiecare prieten i-am dat câte o scoică cadou. În perioada rămasă până la
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
se spunea Buldozerul sau Piedone în Egipt bătea ca la fasole la mafioți tembeli și neputincioși din cale-afară. Tipul nu avea deloc tehnică, dar nici nu era nevoie de așa ceva pentru astfel de filme. Mișca prin aer o mână și culca la pământ treipatru mafioți. Vezi bine, era un om foarte puternic, iar asta scutea personajul să fie agil sau bine antrenat. În realitate, corpo lentul actor carel juca pe Piedone era mai mult adipos decât musculos și cred că la
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
firesc să mă Întreb : ce mă interesează pe mine zeii antici În acest sfîrșit de iarnă de la care nu cer și nu aștept decît bucuria de a mă uita liniștit la soarele de-afară și gîndul că diseară mă voi culca la fel de calm apropiindu-mă de moarte cu Încă o noapte ? Poate că sub măștile lor desacralizate gîndesc mai limpede și voi avea curajul de a nu-mi alunga gîndurile ce nu-mi convin. Căci a gîndi e, fără Îndoială, o
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
vreau să le consemnez, ci exigențele acestei dileme. Sfinxul grec a fost adesea confundat cu leii ciudați care păzesc piramidele sau decorează intrările În templele egiptene și care nu se tem de deșert, dimpotrivă, Îi surîd. În spatele lui Oedip, sfinxul culcat pe nisip lîngă mormintele faraonilor zîmbește cu gura slută și divină. Destinul oricărui pustiu e să se salveze printr-o piramidă sau să fie bîntuit de frică, pare sa sugereze el ; pentru că unicul În stare să biruie deșertul este surîsul
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
În partea care ne deosebește de zei, care moare și speră, care se teme și ridică piramide, care suferă și iubește. Heraclit și-a scris opera uitîndu-se, desigur, continuu spre cîmpie... Cum să stea la masă Icar și să se culce cu aripi? Dacă ar renunța să mai zboare, ar Încerca să scape de ele. Însă Înlăuntrul său strălucește Muntele. Și Într-o zi va zbura. Numai că nimeni nu poate rîvni să urce Muntele trădînd cîmpia. Această cîmpie care ne
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
și sfîșiat de un vultur. Dacă l-am crede pe Hesiod, Zeus l-ar fi trimis el Însuși pe Heracles să-l dezlege pe Prometeu ca recompensă pentru că l-a avertizat totuși, pretinde autorul Teogoniei, asupra pericolului de a se culca cu Tetis Întrucît copilul ce l-ar fi avut de la ea, potrivit prezicerilor oracolului, l-ar fi izgonit din Olimp. Cum Zeus jurase să nu-l dezlege pe titan, el Îi poruncește, pentru a nu-și viola jurămîntul, să poarte
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
mai prejos de orgoliul și de frica faraonilor. Iar sfinxul Indiferenței, Înainte de a fi paznicul piramidelor, este el Însuși o piramidă ca semnificație. Surîsul său metafizic s-a născut din disperare nu din dispreț. Alt animal n-ar fi rezistat culcat pe nisipuri... Acești ochi pustii privesc moartea ironic numai pentru a o transforma În eroare a eternității, În vreme ce soarele trece deasupra unor piramide care nu ascund nimic mai mult decît o clepsidră... Dar chiar nisipul o va renaște pe Fata
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
surîde. Iar zeița era parcă urmarea surîsului sau. Se năștea din el ca Afrodita din spuma mării. Apoi plecau Împreună Încet și se opreau Într-o poiană unde În loc de iarbă creștea, În fire subțiri, lumina În mijlocul unei păduri Întunecoase. Se culcau alături tăcînd continuu. Nici n-o mai vedea pe zeiță. O simțea numai lîngă el cu părul luminos și rece despletit peste pieptul lui. Și deodată Își da seama că nu-și mai auzea inima. Iată ce-a refuzat Ulise
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
crede pe o corabie. Dar undeva un cîine latră, cineva strigă potolindu-l, apoi pe cărarea ce duce spre sat trece un cal În galop... Ulise și-a Încheiat aventura, acum prevalează zgomotele uscatului. Mă Încearcă dorința de a mă culca În ierburi ca pe nisip. Căci grecii antici sînt simple pseudonime. În fond, de fiecare dată am vrut să zic „eu Însumi”. Drumul CÎnd Îți aduci aminte aceleași lucruri Înseamnă că, Într-un fel sau altul, ele te definesc. Mă
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
drumul ne pune să le repetăm. E nevoie de orgoliu pentru aceasta. Dar și de modestia de a zîmbi cînd orgoliul imită natura, care nu ridică piramide pentru că nu regretă nimic, se mulțumește să existe. Acum știu că surîsul sfinxului culcat pe nisipuri nu este un surîs al indiferenței... Ploaia măruntă de-afară cade peste toate ceasurile În care m-am gîndit la zeii antici. Olimpul trebuie să fie pustiu, Însă cadavrul sfinxului grec nu va fi găsit În prăpastia unde
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
de faptele cavalerești din istorisirile despre Amadis de Gaula și din alte asemenea cărți, îi veni în gând să le imite 1. Astfel, se hotărî să facă veghea de arme o noapte întreagă, fără să se așeze sau să se culce, stând în picioare sau în genunchi în fața altarului Sfintei Fecioare din Monserrat, unde avea în gând să-și lepede hainele pentru a se înveșmânta cu armele lui Isus Cristos. Părăsind așadar acel sat, mergea cugetând ca de obicei la planurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Ajunși la o gospodărie, găsiră un foc mare și mulți soldați în jurul lui; aceștia le dădură să mănânce și să bea mult vin; îi îmbiau cu o asemenea stăruință încât părea că vor să-i îmbete. Apoi i-au despărțit, culcându-le pe mamă și pe fiică într-o cameră la etaj, iar pe Pelerin și pe tânăr într-un grajd. Spre miezul nopții, auzi strigăte puternice venind de sus. Sculându-se să vadă ce se întâmplă, le găsi pe mamă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
cel târziu înainte de masă, aducând mulțumire, cerând puteri și repetând jertfa de mai înainte din evlavie față de Preasfânta Treime, spunând liturghia în cinstea ei. A PREASFINTEI TREIMI ȘI ÎNCHEIEREA 17. Luni ș18 februarieț - Noaptea trecută, cu puțin înainte de a mă culca, evlavie și mare încredere în a afla Persoanele dumnezeiești sau har la Ele, terminând; și, după ce m-am culcat, am simțit o deosebită consolare în a mă gândi la ele, îmbrățișându-mă cu o deosebită bucurie în suflet, iar după ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]