9,140 matches
-
și unelte de lucru. Nici o hârtie, nici o pânză. Pe Dante Îl stingherea prezența acelui imbecil. Se răsuci brusc pe călcâie, Întinzându-i torța. Măcar așa avea să fie de folos. Omul o luă, deconcertat și rănit În mândria sa. Dar curiozitatea era mai puternică. — Zici că meșterul a fost legat de par când Încă era viu? Dar de unde ți-ai dat seama? Dante Îi arătă scrijeliturile de pe pereți, Îndărătul trupului. — Fiindcă, În locul acesta, deși cu mâinile legate la spate, a izbutit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
foaia. Lumina razantă ce provenea de la fereastră scosese În evidență o țesătură de semne subțiri. Pipăind cu delicatețe suprafața, i se păru că simte brazdele lăsate de un vârf ascuțit. Cineva trebuie că ștersese ceva, răzuind suprafața foii. Mânat de curiozitate, se ridică și se apropie de cutia cu penele de scris. Așa cum sperase, se găsea acolo și o bucată de cărbune de desen. Se apucă să Îl treacă peste suprafața pergamentului, prin ușoare apăsări succesive. În spatele lui, părintele stareț Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
să Își dea Întâlnire Într-un loc ca acela, În loc să se adune Într-una dintre mânăstirile aflate În interiorul vechii centuri de ziduri? Ce Îi putea atrage, dacă nu dorința de a se afla la adăpost de privirile și de onestele curiozități ale cetățenilor? Ce era de ascuns, Într-un Studium? Chiar și numele acelui loc părea inoportun: după Înfrângerile repurtate peste mare și lenta recucerire a Palestinei de către mameluci, numele Ierusalim devenise un simbol sacru și totodată dureros, cu siguranță nepotrivit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
gesturi față de care se prefăcea scârbită, și că juca un rol. Muzica ritmată a tobelor și a farfuriilor crescu și mai abitir. Antilia continua să se apropie, parcurgând un larg arc de cerc prin spațiul rămas liber dintre mese. Treptat, curiozitatea inițială a poetului se preschimba Într-un subtil fior de plăcere, pe măsură ce femeia se apropia de ei, ignorând plebea ce părea să o idolatrizeze. Dansatoarea se ascundea sub un văl subțire și prețios de mătase, brodat În ochi de păun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
gest un nor de insecte. Ci pentru a mă lămuri ceva mai bine cu privință la ce crezi despre crima pe care ești chemat să o judeci. Dante nu Îi răspunse de Îndată. Se Întreba de unde atâta interes. Poate simplă curiozitate, poate umbra vinovăției. Se hotărî să Îi cânte În strună. — Nu erau multe indicii, la locul morții. Nimic altceva În afară de ceea ce v-am povestit. — Cu adevărat, nimic altceva? Augustino părea dezamăgit. Mă gândeam că mintea dumitale superioară o fi surprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de pe cap bandajele Însângerate, În timp ce Dante Își cobora arma Încetișor. Era, Într-adevăr, dânsul, același zdrențăros peste care dăduse În Palatul priorilor. Omul cu soarta. Între timp, celelalte creaturi Își opriseră Înaintarea, ca și când și-ar fi pierdut orice urmă de curiozitate În privința lui, și se ghemuiseră la locurilor lor. — Bun venit În Împărăția adevăraților nevoiași, messer Alighieri. Și domnia ta tot În căutarea unui acoperiș peste noapte? Omul rânji, scoțându-și la iveală dinții sfărâmați. Poetul nu Își vârâse Încă lama În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
acum era limpede că ungherul acela al tavernei constituia cu adevărat un spațiu privat. Aliniați pe scaunele lor erau toți bărbații pe care Îi cunoscuse. Aceștia se ridicară În picioare, răspunzându-i În tăcere la salut. Îl priveau plini de curiozitate, Însă nici unul nu părea să aibă intenția de a lua cuvântul cel dintâi. Teofilo Sprovieri fu cel care rupse tăcerea. — Iată-te din nou În Cerul al Treilea, messer Alighieri. Nădăjduiam că te vei Întoarce să ne faci cinstea. Eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
sub nici un cer nu se găsește o asemenea stea, răspunse cel Întrebat pe un ton ironic. Dar, dacă s-ar găsi, tare aș vrea să... Veniero se oprise dintr-o dată, atras de ceva. Dante Îi urmări direcția privirii, plin de curiozitate. Antilia Își făcuse apariția În fundul tavernei și se Îndrepta spre dânșii. Femeia Înainta cu pași lenți, Învăluită până la glezne În mantia ei de păun. Nu părea să se pună pe dănțuit. Se opri lângă masă, aproape de Dante, În timp ce Baldo se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
nu demult, răspunse el cu asprime. Și nu era vorba doar de vorbe. Îți voi arăta ce s-a găsit, pe fundul unei bărci abandonate pe coasta pisană de un pescar din partea locului. Un agent de-al nostru a avut curiozitatea și l-a trimis la sediul Artei. Deschise un sertar și scoase ceva ce părea a fi o piatră roșiatică, mare cât o nucă. — Privește. Ai mai văzut vreodată așa ceva? Dante observă obiectul cu luare aminte. — E aramă? — Merele Hesperidelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ca cineva să fi mușcat din acel fruct. Ce părere ai despre asta? Întrebă Dante scoțând inelul de aur din punga pe care o purta la centură și arătându-i-l. Omul Întinse mâna brusc, cu o expresie plină de curiozitate. — Încă unul din inelele acelea... — Încă unul? Ai mai văzut și altele? — Da... cel puțin alte două, foarte asemănătoare cu acesta. — Ce Îmi poți spune despre metal? E aur? Vreau să spun aur natural... Flavio Îi azvârli o privire ironică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
venețianul cu o Încetineală studiată. Cum de ți-a venit o asemenea idee? — Și totuși eu am văzut o corabie cu pânzele pe dos. — Unde? Glasul lui Veniero parcă venea de la mari depărtări. Dar, chiar și așa, Dante Îi deslușea curiozitatea. — Unde? repetă. — Printre planurile meșterului Ambrogio, răspunse priorul. Încercă să caute În buzunarul interior al veșmântului. Însă mai apoi Își aminti că pusese la păstrare hârtia la San Piero. — O extravaganță. Ambrogio era un mare artist și constructor, dar știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
schelă erau un ciocan de lemn și o găletușă plină ochi de cuie ruginite. Fixă iute cartonul pe perete, iar apoi căută un altul care să continue povestea. Lucra de aproape un ceas. Stupoarea inițială se transforma acum Într-o curiozitate din ce În ce mai vie. La fel ca pe zid, fragmentele izolate ale acelei tragedii Începeau să i se lege În minte, alcătuind un ansamblu neașteptat. Pe măsură ce diferitele cartoane Își găseau locul, Își dădea seama cât de diferită era schema lucrării de proiectul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
știi. Nu pari surprins să mă vezi. — Nu. Știam că ne vom Întâlni. Și poate că acesta e locul cel mai nimerit... Cum de m-ai bănuit pe mine? Întrebă venețianul după o lungă pauză. În glasul său era o curiozitate sinceră. Parcă nu știa ce să facă, sau parcă aștepta pe cineva care să Îi acorde un sfat ori să Îi dea un ordin. Poetul Își Întoarse ușor capul, arătând spre mantia care zăcea abandonată sub schele. — Îmi Închipui că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
nu erau indicate doar hotarele geografice, ci și rutele maritime, traseul vânturilor și al curenților, detaliul coastelor cu locurile prielnice debarcării și stâncile primejdioase, numărul de zile necesare pentru Îndelungata călătorie și apoi cabotajul de-a lungul coastelor. Copleșit de curiozitate, uitase cu totul de adversarul său. Se dădu Înapoi dintr-un salt, adoptând o postură defensivă. Dar Veniero renunțase la orice atitudine ostilă. Părea nerăbdător, În așteptarea unui răspuns. — Am totul În mână. Pe dumneata, secretul dumitale, pe complicea dumitale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Își zise el fixând-o pe Antilia, care continua să Își invoce zeii În spatele iubitului ei. Își Închipui tortura acelui trup sfâșiat de fiarele călăului. Însă nici el nu ar fi putut suporta așa ceva. Alungă acel gând cu furie, În timp ce curiozitatea Îl biruia din nou. Voia să câștige timp. Arătă din nou spre foi. — Cum ai ajuns În posesia lor? Pe lume, Platon a fost ultimul care a avut știri despre un pământ de dincolo de ocean. Dar nici el nu vorbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
albi între buzele pline și lucioase. - El vorbit spaniola, spuse Socrate și, întorcându-se către necunoscut: povestește la domnu' d'Arrast. Apoi se îndreptă dansând către un alt grup. Omul nu mai zâmbi, privindu-l pe d'Arrast cu o curiozitate fățișă. - Te interesează, căpitane? - Nu sânt căpitan, spuse d'Arrast. - Nu-i nimic. Dar ești domn. Mi-a spus mie Socrate. - Eu, nu. Dar bunicul meu a fost. Și tatăl lui, și toți cei din care se trage tatăl lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
Da, spuse Socrate, la voi numai liturghia. Nimeni nu dansează. Își freca mâinile, sărea într-un picior, se răsucea în loc, râdea cu gura plină până la urechi. - Asta nu bine, asta nu bine. Apoi îl privi pe d'Arrast, plin de curiozitate. - Tu mers de obicei la biserică? - Nu. - Atunci unde tu mers? - Nicăieri. Nu știu. Socrate râdea întruna. - Cum! un domn fără biserică, fără nimic! Râdea și d'Arrast. - Da, precum vezi, nu mi-am găsit locul. Și atunci am plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
la pas ușor Prin Grădina Mpărătească. Și mergând așa agale, Fără să aibă vreo vină, A călcat pe o crenguță Care căuta lumină. Neștiind despre minune; De la a ei trosnitură, Mai la răsărit de Eden S-a produs o crăpătură. Curiozitatea firii, Privi prin crăpătura fină Și văzu un chip de fată Care se scălda-n lumină! Rămas cu gura căscată, L-a lovit în cerul gurii Raza primului pistrui Pe care chiar Creatorul Vrut-a să-l sărute-ntâi. Florile
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
dosarul din spatele celui pe care-l scosesem mi-a atras atenția. Era etichetat „Prizbecki“. Vivian avea un dosar despre iubitul ei cel căsătorit? Nu e bine să-ți bagi nasul, Claire, m-am certat singură. Pune dosarul la loc. Dar curiozitatea a învins. Am scos repede dosarul și-am aruncat o privire. Înăuntru nu era decât un singur document - un e-mail, trimis pe adresa de la serviciu a lui Vivian. Către: Vivian Grant vgrant@grantbooks.com) De la: Stanley Prizbecki Stanley Prizbecki@nymayor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
mi-a răspuns Vivian cu un rânjet de pisică plină de toane. Nu-ți face griji. Așa o să și fac. Deci? Deci? mi-a urlat Bea în ureche când am sunat-o, în sfârșit, după al cincelea telefon. Mor de curiozitate, Claire! Povestește-mi cu toate detaliile! Nu-mi vine să cred că te-a dus cu avionul în Paris! Ce romantic! Bea țopăia, practic, prin telefon. — Îți vine să crezi că realmente o să te măriți cu Randall Cox? Gândește-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
că ăsta era secretul tăriei lui de caracter. Pentru asta merita s-o privească ca pe un bibelou, s-o protejeze ca pe ceva neprețuit, s-o țină departe de ochii lumii, și chiar să-i treacă uneori cu vederea curiozitatea de a-l spiona pe gaura cheii în timp ce punea țara la cale. Așa ne-am întîlnit noi, Mina, începe să-și amintească, era un ger de-ți jupuia obrajii, țin minte că erai înfășurată într-un șal gros de nu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
dar fiecare cu treaba ei, încearcă să se consoleze, croitul e cea mai păcătoasă muncă, i se pare. Depinde pe cine croiești, face Angelina o glumiță, trăgîndu-i cu ochiul Delfinei, ia spune-ne în ce-ai intrat că murim de curiozitate, o pune la încercare. Zbîîîrrrrr, Delfina se preface că n-o aude, se concentrează numai asupra liniei cusăturii, ce n-aș da să fiu oriunde altundeva în minuțelele astea, începe să se gîndească, acuși, acuși o să dea beleaua peste noi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
-și picioarele, atent să nu încline prea tare ceașca, așezîndu-se în sfîrșit. Mi-am zis că dacă tot m-a prins Revoluția în postul ăsta, începe să-i explice, de ce să nu-mi bag nasul prin corespondență, măcar așa, din curiozitate, oricum nu ținea nimeni nici o evidență, mai nou la toate oficiile poștale e vraiște. Colete, recomandate, facturi, chitanțe, se gîndește Bătrînul, păcat că n-am avut posibilitatea sau curajul să te abordez mai devreme, îi mărturisește cu șiretenie, cred că
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
mai rău, se plînge Tîrnăcop, nenorociții ăia nu înțelegeau o iotă în limba română, scandau numai două trei lozinci ca de pe bandă. M-am gîndit, fie ce-o fi, hai să mă lipesc și eu de ei, mai mult din curiozitate. Microbuzul care m-a depășit la un moment dat era ticsit, n-aveam nici o șană să prind un loc, așa că am luat-o la picior în spatele lui împreună cu mulți alții. — Se scandau prostii, spune Roja, și nu știu de ce a
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
trădătorul ăsta în buzunare, și uite-așa ca să se spulbere suspiciunea care vă plutește deasupra capului, ce-ar fi să-l percheziționați chiar dumneavoastră, se întoarce Dendé în direcția lui Petrică, să-i vedem și noi actele, așa, din pură curiozitate. Dacă poporul ăsta ar avea mîndrie măcar cît e negru sub unghie, la ora asta toată lumea ar trebui să lupte pentru un singur ideal, iar liderii să-și unească forțele pentru schimbarea în bine a țării. Realitatea însă e nemiloasă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]