8,894 matches
-
este vinovat cu nimic (semnificativ). Atâta timp cât cineva nu a s]vârșit o fapt] rea în mod intenționat, nu se poate afirma c] a greșit. Natură leg]turii dintre acțiunea direct] și formularea strict] a normelor nu este dificil de înțeles. Dac] acțiunea prohibitiv] a normelor deontologice vizeaz] doar intențiile, putem afirmă c] minciună este diferit] de ascunderea adev]rului, deoarece minciunile sunt obligatoriu intenționate (pentru c] urm]resc s] însele, s] induc] în eroare), în timp ce nedezv]luirea adev]rului nu este
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
este intenționat] (pentru c] scopul nu este de a înșela). În sens mai larg, dac] noțiunea de intenție este explicat] în termeni de opțiune pentru mijloacele de atingere a scopului propus (de exemplu, r]ul f]cut cuiva este intenționat dac] a fost ales ca finalitate în sine sau ca mijloc de atingere a scopului), în acest caz r]ul care nu este prevenit (de exemplu, calamit]țile naturale) este diferit de r]ul ales ca mijloc de preîntâmpinare a altor
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
fost ales ca finalitate în sine sau ca mijloc de atingere a scopului), în acest caz r]ul care nu este prevenit (de exemplu, calamit]țile naturale) este diferit de r]ul ales ca mijloc de preîntâmpinare a altor rele. Dac] cineva face r]u unei singure persoane în scopul de a salva viața altor cinci persoane, vorbim de un r]u intenționat, și deci de o inc]lcare a normei deontologice. Ins], dac] subiectul refuz] s] sacrifice viața persoanei respective
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ca mijloc de preîntâmpinare a altor rele. Dac] cineva face r]u unei singure persoane în scopul de a salva viața altor cinci persoane, vorbim de un r]u intenționat, și deci de o inc]lcare a normei deontologice. Ins], dac] subiectul refuz] s] sacrifice viața persoanei respective pentru a le salva pe celelalte cinci, nu putem vorbi despre o inc]lcare a normei, întrucat moartea celor cinci persoane nu a constituit o modalitate de acțiune sau un scop final al
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
și, prin urmare, nu trebuie, în nici un caz, realizat]) prin însuși conținutul s]u negativ. În opinia lui Nagel (1986, p. 182), identificarea unor comportamente negative permite depistarea acelor elemente care trebuie excluse din comportamentul propriu: Acțiunile proprii trebuie orientate, dac] este posibil acest lucru, spre eliminarea r]ului și nu spre menținerea lui. Aceasta este semnificația r]ului. Când alegem s] mințim, s] facem r]u celor nevinovați său s] inc]lc]m drepturile cuiva, este evident c] tindem spre
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
alegem s] mințim, s] facem r]u celor nevinovați său s] inc]lc]m drepturile cuiva, este evident c] tindem spre ceva r]u și c], în acest fel, „înot]m împotriva curentului normativ” (dup] cum afirm] tot Nagel), chiar dac] alegerea noastr] este determinat] de dorința de a preveni un r]u mai mare sau de a face mai mult bine prin această. Consecințialiștii, care sunt de p]rere c] asemenea acțiuni pot fi uneori justificate, dovedesc astfel o neînțelegere
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
c]reia raționamentele normative sunt elaborate în funcție de ceea ce este greșit sau corect) nu este satisf]c]toare. Apelurile la „înțelegerea moral] obișnuit]”, la „morală comun]” sau la „bunul-simț etic” nu pot constitui dovezi teoretice plauzibile în favoarea unei doctrine etice, chiar dac] aceasta se bucur] de o origine distins] și îndelungat]. Intelectualitatea contemporan] respinge imaginea și mișc]rile universului așa cum sunt prezentate acestea în înv]ț]turile P]rinților Bisericii. Sunt, de asemenea, respinse și ideile c]lug]rilor, ale preoților și
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
puncte slabe, este explicabil scepticismul sau cel puțin precauția în leg]tur] cu alte aspecte și cu fundamentul care menține toate acestea laolalt] (capitolul 42, „Metod] și teorie moral]”). Nici apelul la un principiu fundamental nu este mai eficient. Chiar dac] inc]lcarea oric]ruia dintre elementele care constituie norme deontologice implic] și o lips] de respect, anumite chestiuni importante r]mân totuși f]r] explicație, devenind tot mai presante. Am stabilit c] normele deontologice au o formulare restrâns] și un
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de a ascunde adev]rul? În plus, consecințele celor dou] variante pot fi de multe ori aceleași, la fel cum și motivația celui care minte și, respectiv, a celui care ascunde adev]rul pot fi identice (intenție bun] sau rea). Dac] minciună este un lucru greșit care neag] persoanei afectate „libertatea de alegere, gândirea rațional], eficacitatea și, mai ales, personalitatea moral]” (Fried, 1978, p. 29), indiferent de substratul s]u motivațional, de ce nu este valabil acest lucru și în cazul ascunderii
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
care include chiar și viața proprie, omul nu poate acționa în calitate de ființ] rațional]. Atunci când, potrivit principiilor deontologice, alegem moartea a cinci persoane pentru una singur], nu ne facem oare vinovați de lipsă de respect pentru cele cinci? În sfârșit, chiar dac] ar fi posibil] g]sirea unor argumente plauzibile în ap]rărea caracterului restrâns și limitat al formul]rilor deontologice sau a unei explicații pentru limitarea respectului, o întrebare r]mane inc] f]r] r]spuns: de ce trebuie considerat respectul ca
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
moralei afirm], dimpotriv], c] fiecare om are dreptul la câteva condiții minime de viat] și c] nimeni nu poate cump]ra nimic - nici chiar viața întregii comunit]ți - prin sacrificarea acestor condiții. Aceast] caracterizare a poziției consecințialiste pune anumite probleme. Dac] ar trebui s] justific]m sacrificarea întregii comunit]ți în favoarea respect]rii normei deontologice, este important s] stabilim cu exactitate care sunt acele condiții de viat] indispensabile cuvenite oric]rei ființe umane, precum și în ce const] efortul de a salva
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
deontologice prin refuzul de a minți o singur] persoan] în scopul protej]rii altor cinci, rezult] c] orice acțiune realizat] este greșit] (iar rezultatul nu este în mod obligatoriu o consecinț] a unei acțiuni anterioare greșite - proprii sau aparținând altcuiva). Dac] normele deontologice sunt absolute (categorice) și nu este permis] inc]lcarea lor, rezult] c] adesea action]m greșit indiferent ce am face. Gânditorii sunt de acord cu existența unor asemenea situații excepționale, ins] nu le transform] într-un principiu de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
a normelor deontologice, si anume, „principiul tradițional al dublului efect”, asociat distincției dintre r]ul intenționat și cel neprev]zut, nu a avut rezultate mai bune; aceasta datorit] criticilor aduse principiului dublului efect și incertitudinilor legate de justificarea distincției menționate. Dac] aceste critici sunt întemeiate - și eu cred c] sunt -, ele ar putea s] pun] probleme serioase teoriilor deontologice contemporane, întrucat îndeamn] fie la extinderea interdicțiilor, fie la retragerea afirmației referitoare la caracterul lor absolut, categoric. Primul aspect al dilemei ridic
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
interdicțiilor, fie la retragerea afirmației referitoare la caracterul lor absolut, categoric. Primul aspect al dilemei ridic] probleme serioase legate de conflictele între obligații, lansând o viziune normativ] neverosimil]. Cel de-al doilea aspect ameninț] chiar cu subminarea structurii teoriilor deontologice. Dac] normele deontologice nu au o influent] absolut] sau categoric], atunci care este influență pe care o au ele și cum poate individul s] determine în ce situație un fapt este sau nu cu adev]rât interzis? Dac] normele deontologice nu
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
structurii teoriilor deontologice. Dac] normele deontologice nu au o influent] absolut] sau categoric], atunci care este influență pe care o au ele și cum poate individul s] determine în ce situație un fapt este sau nu cu adev]rât interzis? Dac] normele deontologice nu posed] aceast] capacitate, teoriile deontologice sunt în pericol s] se destrame luând forma unui pluralism etic cu accent profund intuiționist. Se afirm] c] numeroase lucruri sunt greșite, dar r]mane la latitudinea fiec]ruia s] stabileasc] influență
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
nu pot fi aplicate în situații extreme încurajeaz] complezenta sau chiar pasivitatea, motiv pentru care ea trebuie respins] în virtutea moralei. iv. Concluzii Insistența deontologilor asupra importanței regulilor sau constrângerilor morale este întemeiat] pe convingerea c] evitarea r]ului constituie principala, dac] nu chiar singură responsabilitate a individului în calitatea sa de subiect moral, precum și convingerea c] st] în puterea omului s] aspire și s] reușeasc] acest lucru, cu condiția unui efort rezonabil și sincer. Putem fi siguri de succes dac] evit
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
analiz]m constrângerea deontologic] legat] de minciun]. Este cât se poate de simpl] și de clar], cunoscut fiind faptul c] minciună desemneaz] un fragment restrâns al comportamentului, care poate fi localizat într-un anumit context marcat de spațiu și timp. Dac] o conduit] corespunz]toare const] cu prec]dere în evitarea r]ului - în sensul de a evita inc]lcarea normelor sau a principiilor deontologice - si dac] aceste norme sunt puține la num]r și specificate în mod clar și concis
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
comportamentului, care poate fi localizat într-un anumit context marcat de spațiu și timp. Dac] o conduit] corespunz]toare const] cu prec]dere în evitarea r]ului - în sensul de a evita inc]lcarea normelor sau a principiilor deontologice - si dac] aceste norme sunt puține la num]r și specificate în mod clar și concis, rezult] c], condițiile moralei, pot fi eliminate (pentru majoritatea subiecților și în cele mai multe cazuri). Cu toate c] este recunoscut faptul c] indivizii pot avea și obligații
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
puțin în aparent]. Suntem datori s] respect]m anumite norme formulate cu strictețe, ins] acest respect este înțeles în termeni foarte restrânși: el se refer] doar la litera (textul) legii, nu și la aplicarea spiritului legii în propriile noastre acțiuni. Dac] alegem s] profit]m de carentele legii, nu putem fi sancționați legal pentru acest lucru. Supunerea este, de asemenea, o chestiune simpl]. Oamenii de rând pot înțelege ce înseamn] legea și ce presupune această printr-un simplu efort de gandire
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
alegem s] profit]m de carentele legii, nu putem fi sancționați legal pentru acest lucru. Supunerea este, de asemenea, o chestiune simpl]. Oamenii de rând pot înțelege ce înseamn] legea și ce presupune această printr-un simplu efort de gandire. Dac] nu reușesc acest lucru, ei nu pot fi învinuiți pentru eventuale inadvertente comise. Oricare ar fi meritele sau problemele aferente acestui mod de interpretare a legii pozitive și a cerințelor ei, aceasta nu poate constitui un fundament al înțelegerii cerințelor
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
o sugereaz] noțiunea primitiv] de respect sau normele deontologice, ci de interesul activ al oamenilor pentru promovarea binelui celorlalți. Trebuie s] respingem, astfel, orice perspectiv] care identific] morală numai cu sau în primul rând cu o povar] impus] asupra vieții. Dac] nu putem „s] tr]im conducându-ne dup] principii drepte” (Fried, 1978, p. 13), trebuie m]car s] recunoaștem c] aceste principii au o arie de acoperire mai larg] decât presupun mulți deontologi contemporani. Referințe Donagan, A.: The Theory of
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
mai multe principii de bâz], ea trebuie s] demonstreze cum funcționeaz] acestea că un tot unitar. Aceast] demonstrație poate fi f]cut] în mai multe moduri. Astfel, putem susține direct c] nici un principiu nu ar trebui s] fie acceptat decât dac] toate celelalte au fost acceptate, iar indirect - c] ele iau forma unei concepții coerențe și atractive a unui agent moral. Desigur, măi exist] și alte modalit]ți. Teoria îndatoririlor prima facie este întrucâtva diferit] de aspectele enumerate mai sus. În
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
pluralist. (Moore susținea c] acțiunea corect] este cea care maximalizeaz] binele, dar era de p]rere c] exist] diferite tipuri de lucruri bune, cum ar fi înv]ț]tură și experiența estetic].) Ins] Ross a comb]țuț consecințialismul, știind c] dac] va reuși aici, va putea respinge și utilitarismul. Discuția începe de la un argument simplu, sprijinit de un exemplu. Conform argumentului, „oamenii obișnuiți” sunt de p]rere c] ar trebui s] fac] ceea ce au promis c] vor face, dar numai datorit
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
nu-i dezam]gim pe cei care se bazeaz] pe noi. De fapt Ross vrea s] spun] c] aceste lucruri conteaz] din punct de vedere moral: ele ne ajut] s] ne d]m seama ce ar trebui s] facem și dac] am procedat corect în urmă alegerii f]cute. Dac] alegem s] respect]m o promisiune, acțiunea noastr] este îndrept]țiț]. Astfel, Ross susține c] acțiunea noastr] este o datorie prima facie tocmai pentru c] este un act de respectare a
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
pe noi. De fapt Ross vrea s] spun] c] aceste lucruri conteaz] din punct de vedere moral: ele ne ajut] s] ne d]m seama ce ar trebui s] facem și dac] am procedat corect în urmă alegerii f]cute. Dac] alegem s] respect]m o promisiune, acțiunea noastr] este îndrept]țiț]. Astfel, Ross susține c] acțiunea noastr] este o datorie prima facie tocmai pentru c] este un act de respectare a promisiunii. Desigur, faptul de a fi sau nu o
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]