8,280 matches
-
Pennsylvania, New York și Maryland pentru protejarea intereselor servitorilor proaspăt sosiți pe continentul american. În cele din urmă, după revoluție, sistemul de întemnițare pe datorii a fost desființat, iar industrializarea și cererea crescută a forței de lucru liberă au contribuit la decăderea și dispariția sistemului de contractare de servitori. Condițiile soldaților în război erau groaznice. Se produceau uniforme de slabă calitate, mâncarea era proastă, pe când corupția luase proporții. Se practică comerț cu inamicul la scară largă, iar în iarnă anulu 1777, soldații
Revoluția Americană () [Corola-website/Science/301533_a_302862]
-
a șaptea (1,22%). Pentru 3,77% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, Filipeștii de Târg era reședința plășii Filipești din județul Prahova. Era comună urbană, fiind însă într-un plin proces de decădere, începând prin secolul al XVIII-lea, concomitent cu dezvoltarea rapidă a orașului Ploiești. Orașul Filipeștii de Târg conținea pe atunci și un cătun numit Seaca și avea în total o populație de 1422 de locuitori. Familia Filipescu, proprietara moșiei din
Comuna Filipeștii de Târg, Prahova () [Corola-website/Science/301673_a_303002]
-
femeie frumoasă") al lui Aleksandr Blok, unii cercetători au extins perioada astfel încât să includă și alte lucrări cum sunt "При свете совести" ("În lumina conștiinței") publicată de Nikolai Minski în 1890, tratatul " О причинах упадка современной русский литературы" ("Despre motivele decăderii literaturii contemporane ruse"), publicată de Dmitri Merejkovski în 1893, și culegerea "Русские символисты" ("Simboliști ruși"), publicată de Valeri Briusov în 1899, deși acești autori sunt de cele mai multe ori considerați precursori ai epocii de argint. Epoca de argint s-a terminat
Anna Ahmatova () [Corola-website/Science/300473_a_301802]
-
lucrau: ițari subțiri din lână pentru vară, ițari groși, bătuți la pică, pentru iarnă, numiți cioareci, sumane, sarici, scoarțe, leicere, păretare, fote, brâie, călțuni, pânză, cămeși, și altele. Piața de desfacere a acestor manufacturi era renumitul iarmaroc din comună. Odată cu decăderea iarmarocului și schimbarea portului strămoșesc, a decăzut și industria casnică. Cea mai importanta activitate industriala, este cea a exploatarii si prelucrarii lemnului. Pe raza comunei functioneaza 3 intreprinderi ce au ca obiect exploatarea si prelucrarea lemnului. In cadrul acestor societati
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
puterea călugărilor benedictini și implicit a mănăstirii a scăzut simțitor, culminând cu izgonirea Ordinului Benedictin și înlocuirea acestuia cu Ordinul Paulinilor în anul de grație 1493 prin ""bunăvoința"" episcopului de Oradea. În ciuda măsurilor administrative și economice luate de noii stăpâni, decăderea influenței politice (în zonă) și economice a continuat. Deja în anul 1531 în stăpânirea abației mai erau 7 sate: Sâniob, Cenaloș, Ciuhoi, Sârsig și Sâmiclăuș (Sânnicolau de Munte) în apropierea mănăstirii și Piscolt respectiv Ecseg la depărtare. Domnia paulinilor în
Sâniob, Bihor () [Corola-website/Science/300862_a_302191]
-
oportună: «Creatorii și lumea lor» (București, 1943). În ce privește articolele și eseurile politico-filosofice ale lui Ilariu Dobridor, ele au trecut, în mare parte, în câteva volume (unele cu puternic ecou în epocă): «Problema tineretului» (București, 1936), «Organizarea minciunii, I» (București, 1937), «Decăderea dogmelor, I» (București, 1941, cu versiune germană - «Dogmendekadenz» - în același an) și «Oameni ridicați din țărănime» (București, 1944). Cărțile reflectă, în bună măsură, traiectoria sa politică dinspre țărănism (o vreme a fost chiar lider al tineretului țărănist) spre dreapta național-creștină
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
un curaj aproape sinucigaș punctele nevralgice ale modernității și deconspirând sistematic fondul demagogic al democrației politicianiste. Autorul vorbește fără înconjur despre lucruri asupra cărora astăzi se tace cu prudență, ne amendează uitările timorate și iresponsabile, comoditățile lașe, complicitățile larvare(...) Volumul «Decăderea dogmelor. I. Cum au dizolvat evreii cultura europeană» rămîne, fără îndoială, principala scriere teoretică a autorului (și, de altfel, singura reeditată recent). Cartea trebuie citită pe de o parte prin raportare la contextul epocii în care a fost scrisă (începutul
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
interne între diversele fracțiuni nobiliare și piperată cu execuții și lupte sângeroase. Neputința de a impune o viziune politică clară și stabilă este indeobște dictată de situația marilor puterilor învecinate: Imperiul Otoman, care, ajuns la apogeu, încerca disperat să amâne decăderea firească și monarhia Habsburgilor, ce tocmai începea să își croiască stăpânirea și pretențiile în zonă.
Moise Vodă () [Corola-website/Science/298696_a_300025]
-
despre care se presupune a fi fost scrise de călători în Persia și de prietenii acestora din Europa. Aici, autorul a satirizat și a criticat instituțiile franceze. În calitate de teoretician, a scris în 1734 o disertație istorică științifică asupra înfloririi și decăderii Romei, "Considérations sur les causes de la grandeur des Romains et de leur décadence" ("Considerații asupra cauzelor măreției și decadenței romanilor"), în care afirmă că „Roma a oferit spectacolul unei fascinante pervertiri a firii umane, al unei patologii la care republicile
Charles de Secondat, baron de Montesquieu () [Corola-website/Science/298720_a_300049]
-
la Babilon. Ei au fost supuși, lui și fiilor lui, până la stăpânirea împărăției Perșilor" (II Cronici XXXVI, 19-20). Potrivit Bibliei, proorocul Daniel i-a prezis în visul nepotului lui Nabucodonosor al II-lea sau într-o minune a lui Dumnezeu, decăderea Imperiului Babilonian. În cele din urmă, după moartea lui Nabucodonosor al II-lea, a urmat la tron regele Belșațar. Perșii și mezii au atacat Babilonul și l-au cucerit, iar pe regele Belșațar l-au ucis, în 539 î.Hr. După
Babilon () [Corola-website/Science/299645_a_300974]
-
Imperiului Babilonian. În cele din urmă, după moartea lui Nabucodonosor al II-lea, a urmat la tron regele Belșațar. Perșii și mezii au atacat Babilonul și l-au cucerit, iar pe regele Belșațar l-au ucis, în 539 î.Hr. După decăderea Imperiului Persan, Alexandru cel Mare a cucerit Babilonul. Acesta a devenit capitala imperiului său și locul unde a murit. Nabucodonosor a făcut Babilonul unul dintre cele mai bogate orașe din lume. Principala intrare în oraș era poarta zeiței Iștar, era
Babilon () [Corola-website/Science/299645_a_300974]
-
într-o comisie de jurați, întrunită pentru a judeca și condamna o prostituată acuzată de crimă. O recunoaște: este chiar Katiușa Maslova, fosta servitoare a familiei sale, pe care el a sedus-o, împingând-o astfel până la ultima treaptă a decăderii. Pradă unor atroce remușcări, Nehliudov renunță la moșii și la viața mondenă, o urmează pe condamnată în Siberia, iar după ce îi obține grațierea, îi cere, spre a-și ispăși greșeala față de ea, să se căsătorească cu el. Ea refuză, iar
Lev Tolstoi () [Corola-website/Science/299589_a_300918]
-
mitul originii“ superioare (arianismului), de mitul „vârstei de aur“ al comunismului (societatea fără clase, fără tensiuni, fără istorie, triumfalistă) sau, mai aproape, de mitul lui Superman (ființa fantastică, dedublată însă) dând glas nostalgiilor secrete ale omului modern, care, având conștiința decăderii, a mărginirii sale, aspiră să ajungă el însuși un personaj excepțional, un erou. De aici și rolul extrem de important al cinematografiei care propune asemenea „mituri“ sau rolul mijloacelor de comunicare în masă (scrise, vizuale), la dirijarea opiniei publice, a atitudinii
Folclor literar () [Corola-website/Science/299039_a_300368]
-
continuate de Mihail Tetoianu (1775 - 1778), iar ieromonahul Anatolie (1782 - 1787) reface ușa cea mare a clopotniței stricată de "Florea hoțul" și pictează bisericuța cea mică a "egumenului Ilarion" (lucrare executată de zugravul Dimitrie). După acestă perioadă de înflorire urmează decăderea, culminând cu perioada de stăreție a arhimandritului Constandie (1805) care "[...] lipsit de minți [...]" (Aurelian Sacerdoțeanu, „Pomelnicul Mănăstirii Govora” în „Mitropolia Olteniei”, nr.10-12/1961, p. 821) a arendat păgubos parte din moșiile mănăstirii pe mai mulți ani, băgând mănăstirea la
Mănăstirea Govora () [Corola-website/Science/299065_a_300394]
-
Sacerdoțeanu, „Pomelnicul Mănăstirii Govora” în „Mitropolia Olteniei”, nr.10-12/1961, p. 821) a arendat păgubos parte din moșiile mănăstirii pe mai mulți ani, băgând mănăstirea la grele datorii. Egumenii ce i-au succedat, greci după naștere, au sporit starea de decădere judecându-se cu creditorii, pentru ca în 1814 toate averile mănăstirii să fie trecute în posesia "Epitropiei spitalului străinilor", iar mănăstirea nu a mai înregistrat nici un stareț până în 1842. În timpul starețului Nicandru Vasilescu (1863 - 1882) sunt refăcute chiliile, adăugându-se încă
Mănăstirea Govora () [Corola-website/Science/299065_a_300394]
-
Talib” și soției lui „Fatima”, fiind întemeiat în anul 909 un califat în Ifriqiya (Tunisia, Algeria de est și Tripolitania) extinzându-se în toată Algeria, Siria, Sicilia și Egipt, ajungând ca în1059 să controleze și Bagdadul. Urmează o perioadă de decădere a dinastiei fiind în 1171 complet înlăturată de sultanul de origine curdă Saladin (1137-1193). Ultimul care a supraviețuit, măcelul familiei Omeiazilor (750) efectuat de Abbasizi, se refugiază în Andaluzia unde întemeiază în 929 împreună cu urmașii săi Califatul din Cordoba care
Califat () [Corola-website/Science/299072_a_300401]
-
acest conflict ca fiind copia războiului SUA din Vietnam, adică „Vietnamul sovieticilor". Cu toate acestea, încurcătura Moscovei în Afganistan a fost mult mai dezastruoasă pentru sovietici decât a fost Vietnamul pentru americani, deoarece conflictul a coincis cu o perioadă de decădere și criză internă în sistemul sovietic. Un înalt funcționar al Departamentul de Stat al SUA a prezis un astfel de rezultat la începutul anilor 1980, postulând că invazia s-a produs, pe de o parte, dintr-o „criză sovietică internă
Războiul Rece () [Corola-website/Science/299017_a_300346]
-
pentru luptă, prin exerciții fizice, disciplină severă, spirit de grup, descurajarea inițiativelor personale, exprimarea sintetică și la obiect a opiniilor (laconismul). Calitățile militare determinau, în mare parte, statutul de cetățean. Fuga de pe câmpul de luptă sau nerespectarea disciplinei antrenau automat decăderea din poziția privilegiată de cetățean. Pentru această râvnită poziție, sistemul educațional nu insista, totuși, pe dezvoltarea elocinței, a artei dialogului și discursului. În Sparta „gândeau” înțelepții și aristocrații, iar cetățenii le aprobau opiniile și le exercitau, în stil militar, ordinele
Grecia Antică () [Corola-website/Science/299092_a_300421]
-
Franță și Indiile Orientale Franceze ), Imperiul Rus, Suedia pe de altă parte. Spania și Regatul Portugaliei au fost atrase mai târziu în conflict, iar forțele olandeze neutre au fost atacate în India. Rezultatul cel mai evident al războiului a fost decăderea puterii Franței, atât în Americi, (unde au rămas sub stăpânirea colonială numai Guiana Franceză, Saint-Domingue și Saint Pierre și Miquelon, iar Guadelupa și Martinica le-au fost returnate), cât și pe continentul european și transformarea Marii Britanii într-o putere colonială dominantă. În plus
Războiul de Șapte Ani () [Corola-website/Science/299171_a_300500]
-
mereu pentru aceasta. Zola nu a fost mobilizat în 1870. Ar fi putut să intre în Garda Națională, dar miopia sa și statutul său de susținător principal al familiei (îndeosebi al mamei sale) l-au eliberat de această sarcină. Urmărește decăderea celui de-al Doilea Imperiu cu ironie, dar nu este prezent în Paris în timpul Săptămânii Sângeroase. Cu toate acestea știm că, fără să susțină spiritul Comunei din Paris, despre care relatează în presă cu moderație, nu s-a asociat nici
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
de funcționar la editură. "Confesiunea lui Claude" este terminată la sfârșitul verii anului 1865 și publicată în o mie cinci sute de exemplaires în noiembrie. Sunt prezente deja câteva din temele recurente ale lui Zola, ca teama degradării și a decăderii, precum și atracția malefică a femeii. Cartea vine ca o replică contra modului de abordare din epocă a temei « femeii pierdute », de exemplu în "Dama cu camelii" de Alexandre Dumas fiul sau "Marion Delorme" de Eugène de Mirecourt. Cenzura, foarte activă
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
dramele satirice ale lui Molière, în care critica ipocrizia ("Tartuffe"), avariția ("L'avare"), prețiozitatea doamnelor închipuite ("Leș femmes savantes", "Leș précieuses ridicules"), parvenitismul ("Le Bourgeois gentilhomme") etc. Contemporanul sau, criticul Nicolas Boileau-Despréaux, publică 12 satire în versuri, în care critica decăderea moravurilor în viața publică și privată. O dată cu iluminismul, satiră cunoaște o perioadă de înflorire, incepand cu Anglia. Un clasic al acestui gen a fost John Gay, a cărui "Beggar's Opera" ("Opera cerșetorilor", 1728) a servit mai târziu că model
Satiră () [Corola-website/Science/299948_a_301277]
-
a lui Parnell rămâne însă pentru Joyce un simbol strâns legat de perioada idealizată a copilăriei, de „zilele auguste”, așa cum le va numi în "Veghea lui Finnegan". Conform lui William Butler Yeats, literatura modernă a Irlandei începea chiar atunci, cu decăderea politică a lui Parnell, când o societate „deziluzionată și mâhnită” a întors spatele politicii și s-a dedicat în întregime culturii. Tatăl lui James Joyce, John Stanislaus Joyce (1849-1931), s-a născut în Cork, fiind înrudit, se spune, pe linie
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
a rămas impresionat de poemul fiului său, l-a tipărit, l-a distribuit prietenilor și chiar l-a trimis, se spune, Bibliotecii din Vatican, însă nicio copie a acestei prime creații joyciene nu supraviețuit până astăzi. Pentru tatăl lui Joyce, decăderea politică a lui Parnell nu a însemnat doar o dezamăgire profundă, ci și o stagnare a succeselor sale profesionale. John Stanislaus apare în ziarele "Stubbs Weekly Gazette" și "Perry's Gazette", în listele cu faliți și datornici, ba mai mult
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
[] (sau Jeroen Bosch sau Hieronymus van Aken []; n. cca. 1453, 's-Hertogenbosch - 9 septembrie 1516) a fost un pictor neerlandez renascentist, a cărui operă fantastică și grotescă ilustrează în principal păcatul și decăderea umană. Acest artist născut în secolul al XV-lea, considerat eretic, alchimist și chiar alienat mintal, este reprezentantul exponențial al sfârșitului de Ev Mediu, care a turnat în formă artistică temerile și credințele epocii sale. Numele său adevărat a fost
Hieronymus Bosch () [Corola-website/Science/298841_a_300170]