7,993 matches
-
religia mazdeistă reînfloresc progresiv vechile divinități indo-iraniene; Însă Varuna este constant absent. Acest lucru s-ar putea datora faptului că Ahuramazd³xe "Ahuramazda>" era identificat, cel puțin odinioară, cu Varuna. Și după cum Varuna primește epitetul de urucakÌas-, „cel care vede din depărtare”, la fel și Ahuramazd³ primește epitetul identic de vourou.caș³ni-: ascuțirea vederii este, Într-adevăr, instrumentul cu care vede și judecă purtarea tuturor oamenilor În raport cu ordinea cosmică pentru apărarea căreia este menit. Stelele Îi sunt iscoade, iar soarele este ochiul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de zarvă, cetate veselă? Morții tăi nu vor pieri uciși de sabie, nici nu vor muri luptând. 3Ci toate căpeteniile tale fug împreună, sunt luați prinși de arcași; toți locuitorii tăi ajung deodată sclavi, în timp ce o iau la fugă în depărtare. 4De aceea zic: "Întoarceți-vă privirile de la mine, lăsați-mă să plâng cu amar; nu stăruiți să mă mângâiați pentru nenorocirea fiicei poporului meu!" 5Căci este o zi de necaz, de zdrobire și de învălmășeală, trimisă de Domnul Dumnezeul oștirilor
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
Victor Ion Popa, Zaharia Bârsan, G. Rotică, G.Tutoveanu, Mihail Săulescu, Volbură Poiană-Năsturaș, D. Iov, Theodor Solacolu, Radu D. Rosetti, I. U. Soricu. Prozatorii selectați sunt Gala Galaction, cu „fragmentul” Din comoara inginerului Octav - considerații despre „degenerarea sufletului contemporan prin depărtarea de credință”, I. Chiru-Nanov, Al. I. Zamfirescu, D. D. Patrașcanu, D. Iov, Eugen Boureanul. Dramaturgia e ilustrată de Scarlat Froda și de N. Porsenna (un fragment din „viziunea eroică în versuri” Vulturul). Eseu și istorie literară semnează C. Alexandrescu (Iașul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290505_a_291834]
-
din urmă în privința noastră este temeiul umilității. Umilitatea este felul de a se manifesta al recunoștinței care nu are o adresă precisă. Ea este omagiul recules adus unui fond anonim, unei instanțe care, oricum am numi-o, va persista în depărtarea inaccesibilității ei. Umilitatea este reverența în fața a ceva care ne este superior altfel decât în ordine umană. Numai odată cu conștiința unei superiorități intangibile apare umilitatea în sensul ei plin. Umilitatea resimțită în fața a ceea ce ne este superior în ordine umană
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
gestul, cel nehotărât cunoaște melancolia infinită ce izvorăște din luciditatea și neputința sa. Orice rămânere în spațiul ruminativ al conștiinței este însoțită de melancolie. Căci nehotărâtul cunoaște vacuitatea oricărei hotărâri. Din fapte, el reține agitația, aburul inconsistenței lor. El presimte depărtarea în care toate deciziile se întâlnesc și se anulează, oboseala finală a celui care-a făptuit, distanța dintre faptă și răstălmăcirea ei. Cel nehotărât nu are încredere decât în luciditatea care-l împiedică să ia o hotărâre. El și-a
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
de limite interioare trebuie depășit în vederea obținerii unei noi identități. Într-o lume în care omul se definește prin alegere, promisiune și faptă și în care „tot ce e mai bun“ în el se află mereu dincolo de el (într-o depărtare care trebuie atinsă pentru ca „împlinirea“ eului să fie confirmată), contestarea permanentă a limitelor interioare devine regula acestei lumi. Destinul meu se află mereu dincolo de mine, în actualizarea a ceva care deocamdată nu e decât posibil. De aceea împlinirea acestui destin
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
terrae finibus et limitibus, apare și la Alceu, respectiv la Thucydide, dar spre deosebire de cazurile anterioare, în care „limita“ este prezentă în cadrul unei gândiri cosmologice pozitive, preocupată deci de limitele reale ale corpurilor planetare, aici ea devine un indice poetic al depărtării. Pentru Thucydide, perșii, întrucât sunt o apariție insolită față de raza geografică pe care se mișcau grecii în mod obișnuit, par să vină de la „capătul lumii“, la fel cum misteriosul personaj al lui Alceu, cu sabia sa de aur și de
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
par să vină de la „capătul lumii“, la fel cum misteriosul personaj al lui Alceu, cu sabia sa de aur și de fildeș, se desprinde din alt spațiu decât cel al experienței curente, își are obârșia în ținuturi necunoscute, a căror depărtare e sugerată poetic prin referirea la „capetele pământului“. Dar și această utilizare a lui perata ges ne arată, deopotrivă, în ce măsură cuvântul peras se aplică primordial la o limită care nu poate fi experimentată nemijlocit și care, ca atare, nu poate
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
INSTITUTUL EUROPEAN 1999 Era în primăvara lui 1932. Nefericita perioadă în timpul căreia Nicolae Iorga fusese prim-ministru se apropia de sfîrșit. Stătea pe prispa casei lui din Vălenii de Munte, contemplînd tăcut amurgul, cu piscurile Alpilor Transilvani, Carpații, licărind în depărtare. Fiul credinciosului său locotenent politic, profesorul Dimitrie Munteanu-Rîmnic, o rudă îndepărtată, pe atunci în vîrstă de aproape douăzeci de ani, stătea lîngă el. Totul în jurul lor era cufundat în liniștea solemnă a amurgului, atît de caracteristică mediului rural românesc primăvara
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
legăturilor organice cu pămîntul natal. Dar, la urma urmei, el nu credea nici în sociologie. Iorga nu putea înțelege ce-i făcuse pe acești români să-și părăsească satele natale. Statuia Libertății l-a impresionat profund pe Iorga. Văzînd-o din depărtare, spunea că "poruncește cu un gest imperial de mîntuire; e impresionantă". Păcat că Iorga nu a traversat niciodată ca să se uite mai de aproape, să citească poezia Emmei Lazarus și să mediteze asupra sensului ei! Dacă ar fi făcut-o
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
fusese practic eradicat la sfârșitul anilor ’50, era din nou În creștere: numărul londonezilor fără un acoperiș deasupra capului a crescut de zece ori În perioada mandatelor lui Margaret Thatcher, atingând 80.000 la mijlocul anilor ’90. La numai câțiva kilometri depărtare de cele mai scumpe proprietăți imobiliare din lume, unele zone ale capitalei britanice Începeau să semene cu „Londra proscrisă” de la sfârșitului epocii victoriene 20. Dacă În trecut perioadele de creștere economică tindeau să-i propulseze pe săraci În slujbe mai
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
închisori, una mai crâncenă decât alta: Deva, Alba Iulia, Târgușor, Gherla, apoi închisoarea Aiud, temnița marilor pătimiri românești ca și temnița Pitești, decimarea studențimii legionare. La Aiud a fost decimată Căpetenia Oștirii Române, care a purtat drapelul gloriei românești peste depărtări de margine răsăriteană până la râul Volga, apoi în apus, până la Budapesta și Praga. De la temnița Aiud, Zarca, Gheorghe Mântulescu a fost coborât în adâncul pământului la mina de plumb Valea Nistrului, trudind timp de patru ani. Aici el a lucrat
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
înființat Frățiile de Cruce, ci Corneliu Zelea Codreanu, Ion Moța, a căror oseminte zac la temelia statului de mâine. Și nu a exagerat. Noi, cei de pe băncile acuzării, vom lupta împotriva comunismului la el acasă, și vom muri până peste depărtări de margine răsăriteană, apoi în apus, până la Budapesta și Praga, pentru recuperarea Ardealului de Nord dăruit Ungurilor, fără lupte, de către „căzătura morală” Carol al II-lea și politicienii ticăloși din preajma lui. Constantin Popovici, căci despre el vreau să consemnez în
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
verde ea suge din pământ întregul dor de zări și pare că-i locaș de crude cugetări din care niciun bob discursul nu îl pierde Dar bolta s-a-ndesit nimic nu se mai vede căci cerul ei a-nchis avânt spre depărtări și gustul de ecou prin vai și pe cărări iar sensul ei acum în nimeni nu se-ncrede Îl caut inocent în strugurii ei cruzi că îngerii-n buchet de roua nouă uzi Beau vinul viitor că dincolo de lume cu
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
dans l'autotraduction.1158 Le travail interprétatif, tout comme l'absence de la correspondance totale entre leș deux versions est à remarquer dans des fragments comme : Dar bolta s-a-ndesit nimic nu se mai vede căci cerul ei a-nchis avânt spre depărtări [...] Îl caut inocent în strugurii ei cruzi [...] Sous să voûte trop crue l'espace est și couvert que le ciel est fermé sans signe d'harmonie L'adjectif épithète " crud "/" crue " est déplacé, dans le texte cible, dans la deuxième
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
voûte trop crue l'espace est și couvert que le ciel est fermé sans signe d'harmonie L'adjectif épithète " crud "/" crue " est déplacé, dans le texte cible, dans la deuxième strophe. La phrase " cerul ei a-nchis avânt spre depărtări " (littéralement : " son ciel a fermé son élan au loin ") est objet d'interprétation et acquiert un autre sens en français : " le ciel est fermé sans signe d'harmonie ". prin vai și pe cărări sur leș sentiers de vie Le syntagme
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
grand passage) (Romanescu, 1998 : 72) Mon sang brame tout seul à travers le bois Après son enfance en allée, Comme un vieux cerf Après să biche dans la mort perdue. (Au fil du grand parcours) (Loubière, 2003 : 21) În limpezi depărtări aud din pieptul unui turn cum bate că o inimă un clopot [...]. (Gorunul) (Blaga, 2010: 23) Aux lointains clairs j'entends le glas Un cœur qui bat dans la poitrine d'une tour [...]. (Le chêne) (Romanescu, 1998 : 80) Dans le
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Philippe Loubière est plus poétique que leș deux premières versions, purement littérales. Le syntagme " zvonuri dulci " (littéralement : " des rumeurs douces ") est interprété par Paul Miclău comme " cette douce chanson " (Gorunul/Le chêne) (1978 : 135) ; Leș termes du syntagme " în limpezi depărtări " (littéralement : " dans le lointain clair ") șont inversés par Paul Miclău : " dans le clair lointain " (Gorunul/Le chêne) (1978 : 135) ; Le fragment " vieața netrăită " (littéralement : " la vie non-vécue ") est interprété par Paul Miclău comme " leur vie manquée " (Liniște/Silence) (Miclău, 1978
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Personajele nu merg, ci parcă dansează cu pași plutitori. Prin gesturi, costume și colorit, lucrarea amintește de frescele moldovenești. O notă neconcordantă o creează aici cadrul scenei, care înfățișează o pădure cu copaci stufoși ce lasă să se vadă în depărtare un castel, decor ce nu este interpretat în stilul personajelor. Se distinge încercarea de sinteză a două stiluri, unul desprins din arta bizantină, altul amintind de dezideratele Jugendstil-ului"224. Acestei dicotomii vizând elementul decorativ, Paul Constantinescu îi mai adaugă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
relație aceste patru picturi cu "simbolica idilă" Muzica: Un tânăr cântă din fluier, pe când o femee stă plecată pe genunchi ascultându-l. Cel dintâiu e cu privirea absorbită în el însuși, cea de a doua se pierde cu privirea în depărtări infinite. Tabloul acesta te chiamă mereu spre dânsul. Peste tot același caracter de intimitate și de reverie, de basm scoborât în viața reală, de realitate înălțată în lumea basmelor"226. I. Teodorescu asociază eclerajul și peisajul breton cu o atmosferă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
om, fii soțul meu! Vino cu mine, să cutrieri lumea intreagă să ai de servi steluțele mele, și să fii însuți pătruns de lumină ca o stea strălucitoare. Atunci auzi doina lor. Doina răsună atât de dulce și ca din depărtare mare. Iar ele întindeau spre dânsul brațele lor, albe ca crinul. "Flăcău frumos! Fii al meu! Fii al meu! "Vino cu mine!" Așa se auzia din toate părțile. Ionel însă clătea numai din cap " Nu ne urî!" strigă una. Noi
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
lângă un taluz pe care se află un veșmânt alb. Are capul acoperit cu o rasă, iar chipul pare adâncit într-o intensă meditație cu ochii închiși. Figura sa apare supradimensionată, ea centrează întregul tablou. Se pot vedea undeva în depărtare un oraș și trei plopi solitari. Reprezintă ei o aluzie la Sfânta Treime? Avem, de asemenea, câteva motive vegetale aproape stilizate în prim plan, și în fundal, un relief eteric. Umanitatea se află ontologic sub semnul indeciziei, al balansului între
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
opțiune și alta, sub semnul nesiguranței. Momentul alegerii este determinant, și pictorul a ales să-l figureze spațial cât mai simplu cu putință, inserând în tablou câteva elemente-indicii care să conducă lectura de la planul real la unul transcendent. Tot în depărtare se poate vedea turla unei biserici, un pod. Doina Schobel și Hariton Clonaru realizează o sintetică fișă analitică din care observațiile privitoare la relația dintre lumină și simbolism merită menționate. "Subiect simbolist. Artistul exprimă necesitatea efortului uman în realizarea progresului
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ca delectatio morosa și meditație filozofică pe marginea efemerității se regăsește în celebra garvură a lui Dürer, mal du coeur rezonează încă de la început cu un mal du pensé. Mâna dusă la tâmplă se însoțește cu o privire pierdută în depărtare sau absorbită în abisul vacuității interioare. Aristotel descria melancolia ca simptom al excelenței, fiind specifică geniilor, poeților, oamenilor de stat, eroilor. Primele două roluri, geniul și poetul, devin esențiale, și la rândul lor, ele fuzionează într-o figură complexă. Geniul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Istambulului, numit Fanar. Loghi vizează mai puțin acest eteroclit greco-bizantin, cât imaginea ideală a unei Grecii, răsfrântă pitoresc într-un cromatism viu, senzual. Karnabatt vede în peisajele lui Loghi reflexe onirice și cultul artei, adică un evazionism cu deschidere spre depărtări, cu mirajul Orientului și estetismul dublat de mister, care învăluie viziunile sale solare. Poetul delicat și sensibil care domină în Loghi domolește culorile prea calde, subtilizează contururile, învălue natura într-o atmosferă de mister și de vis dar visul omului
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]